Luminița Arhire: „Nu poți să trăiești exclusiv din mulsul lacrimilor.”

 

MOTTO:

 „- Ați plecat de disperare, cădeau bombe?

– Nu, la noi e liniște, dar am plecat din calea războiului, de frică.

– Dar nu cunoașteți pe nimeni căruia sa îi fi fost bombardată casa?

– Nu, nu cunosc, nu am auzit așa ceva.

– Ați lăsat în urma soțul sa lupte pentru țară?

– Nu, soțul e din Lituania.

Disperată, a noastră (Roxana Ciucă, de la ANTENA 3, of course!!!, n.n.) încearcă să îi stoarcă totuși o lacrimă:

– Ce e în sufletul dumneavoastră de mamă, cu copii mici după dumneavoastră?

– Nu, copiii mei sunt mari și stăm doar o zi aici, avem cursă în Italia, acolo mergem.

– Dar nu e ușor să stați în frig, înfometați, atâtea zile.

– Am fost primiți cu mâncare caldă, aici e cald, mulțumim românilor pentru că ne oferă condiții.

A noastră nu mai poate, cedează nervos, orice ar face, femeia nu îi face jocul, așa că la finalul transmisiunii, trage concluzia: «oamenii mor de frig si de foame si aici NINGE TORENȚIAL!»…” (un reportaj din Vama Siret, marca Roxana Ciucă -text preluat de la Adriana Vitan Balint, 2 martie 2022, de pe pagina ei de FACEBOOK)

……………………………………………………………………………………..........................

Televiziunile de știri și radioul public ar trebui să știe asta… nu poți să trăiești exclusiv din mulsul lacrimilor.

Publicul se plictisește și de marile drame, la fel cum se plictisește și de cele mici. Și nu-i vina publicului… dacă n-ar fi așa, viața ar fi insuportabilă și evoluția societății -imposibilă. De aceea, dacă transmiți zile și nopți întregi aceeași dramă disecată de aceiași și aceiași analiști, având în fundal imaginile cu aceeași explozie, dramă scormonită pe teren de mereu aceiași reporteri care până mai ieri alergau după criminalul odios adresându-i-se cu „domnule” și întrebând „…da’ de ce-ați omorât-o pe fetiță? nu v-a fost milă de ea?” și alte lucruri la fel de inteligente și de expresive, de aceea, spun, la un moment dat efectul pe care doresc să-l obțină le explodează în graficul audiențelor, ca o grenadă.

De fiecare dată s-a petrecut la fel… dacă azi ar fi asasinatul de la Charlie Hebdo, ALEPH TV și-ar vopsi prezentatoarele pe obraji cu „JE SUIS CHARLIE ” iar ANTENA 3 și-ar vopsi sigla în negru, cu glob pământesc cu tot. Dacă s-ar întoarce, pâș-pâș, COVIDUL, toate posturile de știri și-ar pune la butonieră izoleta și cocarda neagră… căci moartea „vinde bine”, se știe.

Dar nu pentru mult timp. Cred că audio-vizualul a devenit ceva detestabil și de neacceptat.

Nesfârșitele reportaje despre dramele altor oameni, țâșnind pe canalele cunoscute și însoțite de veșnicul: „un mesaj (gest/text/etc.) impresionant vine de la …” pot ține oamenii în fața ecranului pe timp limitat. Eu am renunțat la TOATE POSTURILE DE ȘTIRI din momentul în care s-a introdus, cu surle și trâmbițe, cenzura. Căci mi-a fost imposibil să nu mă întreb ce anume doresc „democrațiile consolidate” să țină departe de ochii lumii… propaganda de război? Păi, cine nu crede în propaganda ucrainenilor , nu crede nici în cea a rușilor, deoarece părțile sunt în conflict și orice cetățean cu trei neuroni și două sinapse blegi licărind între cei doi neuroni înțelege că „à la guerre comme à la guerre” și e circumspect… Și-atunci? Ce vrea doamna Ursula să nu aflăm? Poate cauzele profunde ale acestei „nebunii”, atât de convenabil atribuite de un cor uriaș de bocitoare UNUI SINGUR PERSONAJ, de preferință deranjat mintal și cu mai multe operații estetice la activ decât Bianca Drăgușanu, după opinia ANTENEI 3?

 

Autor: Luminița Arhire