Lizz Truss, ministrul de externe al Angliei, a făcut câteva observaţii agresive referitoare la China. Într-un limbaj care cu greu mai poate fi calificat diplomatic, Truss a tras de urechi China spunând că: „Ţările trebuie să joace după reguli, iar asta include China. Cei care nu vor asculta regulile[noastre n.n] vor înceta să mai crească. China are nevoie de comerţ cu G7. Noi[G7-n.n.] reprezentăm jumătate din economia mondială şi avem alegeri de făcut”.
Să auzi vorbindu-se despre reguli din partea unei
ţări criminale, care are milioane de morţi nevinovaţi pe conştiinţă, e aproape
hilar. Însă, culmea e că, în actualul context, crimele unora sunt trecute sub
tăcere în timp ce cele ale altora, ori sunt inventate, ori exagerate la modul
grotesc.
Replica Chinei a venit aproape instantaneu prin
intermediul purtătorului de cuvânt al Ministerului de Externe Chinez, Wang
Wenbin: „Regulile internaționale ar trebui să fie normele care guvernează
relațiile dintre state, bazate mai degrabă pe scopurile și principiile Cartei
ONU decât pe regulile unui cerc restrâns sau ale unei clici.(…) Războiul Rece
s-a încheiat de mult, iar NATO, ca produs al acestuia şi ca cea mai mari
alianță militară din lume, ar trebui să-şi reevalueze situația și să facă
ajustările necesare. Cu toate acestea, NATO continuă să fie tributar vechiului
concept de securitate angajându-se în diverse confruntări, devenind un
instrument necesar anumitor țări[SUA, Anglia-n.n.] pentru a-şi menţine
hegemonia.”
Ceea ce remarcăm este o nervozitate din ce în ce mai
mare a Chinei. De altfel, ca o bomboană pe colivă, Financial Times vorbeşte
despre o întâlnire secretă a conducătorilor de top ai sistemului bancar
chinezesc, întâlnire menită a stabili paşii care trebuie făcuţi în direcţia
securitizării rezervelor internaţionale ale ţării. Iar absolut toată discuţia
s-a bazat pe experienţa rusească în confruntarea cu Ucraina.
Rusia, cunoscând adversitatea SUA, s-a izolat
financiar faţă de americani. Încă de acum zece ani şi-a vândut toate deţinerile
de datorie americană. Însă eroarea pe care-a făcut-o a fost aceea a menţinerii
deschise a expunerii pe Europa. Calculul ruşilor a fost destul de bine gândit:
ei(europenii) sunt dependenţi de noi din punct de vedere energetic, astfel
încât nu vor avea niciun motiv să ne blocheze banii. Realitatea a arătat că
europenii sunt o marionetă atât de lipsită de sens a SUA încât au fost capabili
să se împuşte în picior, aruncându-se în vârtejul unui picaj economic fără
precedent doar pentru a face pe plac stăpânului.
Exact aceasta a fost lecţia învăţată de China care
acum este hotărâtă să-şi menţină la minim nivelul plasamentelor externe, astfel
încât, în cazul unui conflict, să-şi minimizeze pierderile. Lecţia ucraineană
va avea însă efecte dezastruoase. Putem spune că suntem la începutul unui
război financiar de proporţii.
China, începând de acum câţiva ani, îşi lichidează
poziţiile de creditor al americanilor. Cum expunerea ţării pe SUA este imensă,
nu prea se găsesc cumpărători care să preia ceea ce vinde China. FED-ul are o
schemă Ponzi cu Banca Japoniei care a devenit cel mai mare creditor al SUA, cu
o expunere de 1.6 trilioane de dolari. China a scăzut în ultima perioadă,
ajungând la 1 trilion de $. Problema care se pune este unde se va duce acest
trilion – sau mare parte din el – întrucât este clar că nu vom mai vedea pentru
multă vreme această expunere a chinezilor. Vor lua japonezii? Păi unde să mai
ţină? Pentru o economie de 5 trilioane $, o asemenea structură a plasamentelor
depăşeşte orice imaginaţie.
Banca Japoniei cumpără datorie guvernamentală
japoneză. În prezent aproape 80% din datoria publică japoneză(de peste 10 tln.
$) de deţinută de propria Bancă Centrală! Adăugaţi la asta cele 1.6 trilioane
de dolari datorie americană(alături de restul pasamentelor) şi veţi obţine o
situaţie cel puţin ciudată. Veţi rămâne surprinşi când veţi afla că rezervele
Băncii Japoniei sunt în valoare totală de … de 1.4 trilioane $, adică mai puţin
decât datoria americană pe care-o deţine, iar aici totul devine de-a dreptul
hilar deoarece te întrebi de unde au japonezii bani? Doar dacă au descoperit
secretul alchimiştilor ar putea avea o justificare pentr cifrele afişate,
altfel nu găsesc nicio explicaţie logică.
Cert este că, treptat, chinezii vor scoate la tarabă
datoria american pe care o deţin. Din punct de vedere practic, Banca Japoniei
n-ar mai putea să cumpere. Cine va fi aşadar fericitul posesor? Locul 3 la
deţinerea de datorie americană este Anglia, cu 600 mld $. Poate Anglia să-şi
mai crească expunerea? Aiurea, ăştia sunt faliţi de cel puţin 20 de ani.
Probabil preluarea va fi „un efort comun” al statelor UE. Care state însă se
vor vedea cu o presiune teribilă pe cap deoarece China îşi va reduce şi
expunerea pe EUR.
Revizuirea rezervelor internaţionale ale Chinei va
aduce dureri de cap pe ambele părţi ale Atlanticului. Însă, cel mai important
de reţinut este că asistăm la începutul noului front deschis de China. Vă spun
fără nicio tăgadă că menţinerea politicii „COVID 0” nu-i decât un pretext
pentru a forţa golirea stocurilor de mărfuri ale SUA , Angliei şi Europei.
Paralel cu aceasta, China aruncă în piaţă deţinerile de monedă occidentală,
adică toarnă gaz peste focul inflaţionist care deja face ravagii în Occident.
Cum se va termina e greu de priceput. Vă spun însă
că aşa cum SUA a activat proxy-ul ucrainean, Rusia a activat proxy-ul
nord-coreean. Nu prea a dat nimeni atenţie noilor capabilităţi arătate de
Coreea de Nord. Ceea ce trebuie să înţelegeţi e că, într-un mod inexplicabil,
Coreea de Nord a făcut un salt teribil în designul noilor sale rachete
intercontinentale. Iar asta era imposibil fără ajutor extern.
Ce urmează? Vremurile devin tulburi. Din ce în ce
mai tulburi.
Autor:
Dan Diaconu
Sursa:
https://trenduri.blogspot.com/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu