După cum v-am obișnuit, în ultima vreme, vă prezint
revista „Nord Literar,” ajunsă în anul 20 al vieții sale, decupând din paginile
ei personalitatea care luminează mai intens demersul publicistic. În numărul pe
luna aprilie, am socotit eu, imboldul este dat de un articol amplu, semnat de
poeta, eseista, criticul literar Doina
Uricariu. Acum trăitoare la New York. Pentru mine, bucuria a fost de două
ori. Faptul că grație colegei de redacție, criticul literar Delia Munteanu, cu
care Doina a intrat într-o fructuoasă colaborare literară și academică, a
acceptat colaborarea la revista noastră. Apoi, Doina Uricariu este colega mea
de generație literară cu care am împărtășit valori ale poeziei românești, de la
Lucian Blaga, la Emil Botta, ori Nichita Stănescu. Ne-am bucurat de prietenii
comune, de întâlniri literare de neuitat. Mai ales în perioada mea
bucureșteană. La editura ei, Du Styl, mi-a publicat cartea-interviu cu poetul
sârb Adam Puslojic despre Nichita Stănescu. Pe care Doina mi-a lansat-o la
Ploiești.
Doina a fost și directorul ICR New York, dovedind
intuiție în promovarea valorilor românești în această parte de lume. În
paginile revistei, autoarea noastră pornind de la cartea Monicăi Pillat –
„Ceasuri de demult”, s-a lăsat purtată de frumusețea și demnitatea unei lumi și
a unei civilizații care și-au păstrat valorile spirituale și sufletești.
Vârstele autoarei, firul autobiografic se împletesc cu viețile celorlalți. Este
o carte despre Dinastia Pillat, cu mari influențe în literatură, dar și în
politica românească. Te mai așteptăm, Doina Uricariu, cu texte nobile și extrem
de necesare cititorilor noștri.
Curge sumarul. Poemul lunii este semnat de poetul
Ioan Es. Pop. Criticul și istoricul literar Mircea Popa, printr-un text
evocator, ne aduce aminte că în urmă cu zece ani s-a stins din viață, la Metz,
în Franța, scriitorul Petru Dimitriu. Eseul criticului clujean dorește să ne
arate cât mai datorează literatura română acestui mare duplicitar al epocii
proletcultiste. După fuga în Occident, destinul lui primește alt curs. Este
Petru Dumitriu un scriitor important? I se pot ierta marile compromisuri?
Răspunsuri puteți afla din lectura revistei. Daniela Sitar-Tăut continuă
interviul cu Florica Ichim, celebrul critic de teatru și film, săvârșită din
viață în acest an. Interesante și inedite sunt amintirile Floricăi Ichim despre
Camil Petrescu. Istoricul literar Săluc Horvat scrie despre cartea
sătmăreanului Alexandru Zotta – „Exerciții de admirație. Însemnări despre
creația lui Horia Bădescu.” Este o sinteză monografică prin care se conturează
personalitatea și locul de primă mărime al lui Horia Bădescu în poezia română,
în literatura contemporană, apreciază criticul Săluc Horvat.
Florian Copcea scrie despre cartea lui Titu Dinuț
„Furișul din adânc”, iar Gela Enea comentează cartea Mirelei Orban – „Nespusul
fărâmicios.” Pagina de poezie, sub sceptrul lui Orfeu, este dăruită
scriitorului Nicu Ciobanu, din Novi Sad. Impetuosul comentator pe toate meridianele
literaturii, Ovidiu Pecican, ne vorbește despre „O cultură literaturocentrică”,
care poate sta sub întrebarea lui Noica: Ce e etern și ce e istoric în cultura
românească? Criticul literar Delia Muntean analizează cartea profesoarei Ligia
Duruș – „Romanele strigătului înăbușit,” în care autoarea din Baia Mare
avansează câteva reflecții asupra literaturii carcerale. Momentul aniversar al
arhitectului Dorel Cordoș (70 de ani) mi-a prilejuit o retrospectivă a
realizărilor lui în peisajul Maramureșului. Vorba prietenului, poetul Ion
Petrovai, „Pe mine mă uimește că arhitectul Dorel Cordoș renaște Maramureșul”.
Acest număr este ilustrat cu proiecte realizate de
“Arhitectul Cerului”, puse în pagini de artistul plastic Mircea Bochiș. Proza
aparține lui Marian Ilea, iar grupajul de poezii Anei Ardelean, Marian Hotca,
Mina Stan-Lascu și Grigore Coman. Continuă comentariile lui Constantin Bostan
despre prietenia luminoasă dintre Ion Bârlea și G.T. Kirileanu în scrisori
inedite. Prozatorul Ștefan Jurcă publică un interviu extrem de interesant cu
pictorul Iosif Hamza, realizat în anul 1990. Radu Botiș scrie despre antologia
de texte realizată de Vasile Bele, Gelu Dragoș și Nelu Danci. Pagina de
traduceri găzduiește creații ale poetei din Italia, Eliza Donzelli, în prezentarea
și traducerea Luciei Ileana Pop. Parodiile lui Lucian Perța, după poezii ale
lui Nicu Ciobanu, întregesc sumarul acestui număr.
Din păcate, consemnăm și dispariția scriitorului Teo
Moldovan. Revista poate fi procurată de la chioșcuri de presă din Baia Mare.
Cine o cere o primește cu plăcere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu