DE NELU DANCI
Domn' Vasile om cu școală,
Cu o doamnă bălăioară,
Scrie într-una poezie
Cu a lui mândră soție.
Despre dragoste și dor,
Și despre lună sau nor,
Despre soare, despre stele,
Despre dragostile sale.
Cu care el se plimba,
Când ofițer falnic era,
Si-o păzea pe secretară,
Nu cumva ca ea să moară.
Dar să știți, acum glumesc,
Nu vreau ca să-l necăjesc,
Ca doamnă lui cea frumoasă,
Să îl scoată, cumva din casă.
Să-l trimită la păscut,
Cu cine el s-a iubit,
Căci acum iarba e mare,
Mănânci, de cumva ți-e foame.
Poate bea și apă multă,
Are fântână făcută,
Și cu apă cristalină,
De te stâmperi la inimă.
Mai multe eu nu vă spun,
Cred că știți că e om bun,
Pensionar, de toți iubit,
Cât o fi pe-acest pământ!
Foto: GDL
Multumesc, fârtați! PREȚUIRE și respect profund!
RăspundețiȘtergere