Floare de câmp de Aurelia Oancă
Viața ne-a
fost dată ca un dar de la Dumnezeu însă trăirea ei poate deveni o luptă pentru
supraviețuire. Drumul fiecăruia dintre noi este diferit, născuți în timpuri
diferite, mai norocoși sau mai puțin norocoși, toți avem până la urmă de dus o
luptă cu viața, uneori având de înfruntat chiar propriul destin.
Scriitoarea Aurelia Oancă ne invită într-o poveste absolut fascinantă, trăită prin ochii
unei femei care în ciuda vicisitudinilor
vieții nu se lasă doborâtă și luptă cu toate necazurile apărute în
cale.
Autoarea face
o radiografie atentă vieții unei femei frumoase cu numele de Kati care este
personajul principal, pornind chiar din copilărie și ajungând până la moarte,
condensând cu deosebită măiestrie întreg conținutul acestei vieți între coperți
de carte.
Povestea romanului ''Floare de câmp'' impresionează
până la lacrimi, fiind povestită cursiv
și real, autoarea așezându-se în pielea
personajului principal și transmițând în acest fel cititorului în mod direct toate sentimentele, emoțiile și trăirile sale.
Acțiunea romanului se întinde pe o perioadă de
aproximativ 8 decenii, cuprinzând și o parte din perioada războiului, iar ca și
situare geografică, acțiunea se desfășoară în Ungaria și România,personajul
principal fiind o femeie din Ungaria care se mută mai apoi și trăiește în România.
Printr-o deosebită abilitate de a fluidifica și a înlesni urmărirea firului poveștii,
scriitoarea ne poartă printr-un evantai de trăiri, sentimente, emoții și
zbuciumări care o fac pe eroina principală să plângă, să iubească, să se
necăjească, să se bucure și mai ales să sufere.
Povestea romanului stă în umbra suferinței pe care o
are Kati și fratele său Victor încă din copilărie rămânând orfani de ambii
părinți. Destinul vieții lor a fost pecetluit nemaiavând grija și protecția părintească și aflându-se
în calitate de slugi în casa unui unchi.
Din punct de vedere moral cartea prezintă niște repere foarte sănătoase și anume să
muncești și să îți câștigi pâinea, să
fii harnic, ascultător, respectuos. Munca înnobilează omul și drept dovadă,
autoarea ni-i descrie pe cei doi orfani cu caractere sănătoase, harnici, buni,
demni, drepți, umani și respectuoși.
Evenimentele se succed cu repeziciune și tot
odată cu neprevăzut. Atunci când raze de
fericire vin să le împodobească cerul
lor atât de lipsit de iubirea părintească, nori negri vin să umbrească, lăsând-o pe Kati într-o
imensă dezamăgire sufletească fiind trădată de omul pe care-l iubea și
care o ceruse de soție.
Rănile sufletești
se vindecă mult mai greu decât rănile trupești, după ani de zile rămân cicatrici care nu dispar
și care se pot redeschide când te aștepți mai puțin. Autoarea pune un
accent deosebit pe partea sufletească și pe trăirile și suferințele personajului principal care rămânând însărcinată este trimisă de
rude să nască în altă parte
pentru a diminua bârfa și
rușinea. Acesta este un alt aspect important pe care-l evidențiază doamna Aurelia Oancă: ''gura lumii'', pentru că
valorile morale ale societății
sunt clădite pe diferențe de clase sociale, pe percepția publică și
preconcepția celor din jur.Astfel eroina principală nu numai că trăiește o tragedie, după
alta dar are și de înfruntat ''gura
lumii''ceea ce în definitiv nu face decât să o întărească devenind mai puternică și mai luptătoare.
Calitățile materne ale personajului principal sunt
scoase în evidență prin descrieri ale
sacrificiilor pe care le face Kati pentru a fi alături de copiii săi, suferința
pe care o îndură, umilința și
efortul fizic prin munca pe care o depune pentru
ei. Deși în carte apar episoade în care nu-i este ușor, Kati refuză
să-și lase fetița departe, la unchiul și
mătușa sa, iar mai apoi când are 6 copii și soțul său Mihai, îi propune să dea
din ei la orfelinat ea refuză categoric.
Unul dintre adevărurile vieții pe care ni le
reliefează cartea ''Floare de câmp''este că bunătatea sufletească nu are
legătură cu averea, din contră avuțiile par să aparțină celor mai fără
scrupule, fără de suflet și chiar
fără de milă cum e cazul soacrei care o
asuprea pe Kati, nelăsând-o nici să
mănânce.
Dureri
sufletești din cele mai cumplite au
însoțit-o pe această femeie pe parcursul vieții și parcă fiecare personaj pe care îl cunoștea
și de care se atașa era sortit să dispară din viața sa, ca și doamna Agnes
sau familia Kovacs care o iubeau ca pe
copilul lor.
Spaima bombardamentelor precum și frica produsă de insecuritate, foame,
lipsa banilor, toate neajunsurile războiului
au pus amprente și pe viața personajului principal care a reușit să scape adăpostindu-se într-un beci împreună cu
doamna Kovacs și cu fetița sa, dar la
ieșirea din adăpost și-a văzut căsuța făcută scrum.
Deși cel de-al doilea bărbat din viața ei, Mihai,
pare a fi un om responsabil, fiind un
sergent care o ajută și o salvează
împreună cu fiica sa, totuși la sfârșitul războiului se dovedește că și acesta este atins de valul lașității
trăind în umbra mamei sale, o
femeie foarte posesivă, răutăcioasă și
avară.
Kati
însă fiind iar însărcinată nu va
lăsa ca lucrurile să rămână la fel ca în
primul caz și hotărăște să lupte pentru
omul iubit și pleacă în căutarea
lui Mihai . Totuși făcând o comparație
între caracterul celor doi bărbați care o lăsaseră însărcinată și apoi au
renunțat la a o mai căuta, primul, Elek, părea mai laș decât al doilea, cel
de-al doilea Mihai având măcar
curajul să recunoască în fața mamei sale
că sunt copiii lui și că este soția lui,
chiar dacă ei încă nu erau nici căsătoriți.În acest fel au fost lăsați să intre-n casă și încep să
conviețuiască cu socrii timp de zece ani suportând
umilința și munca silnică. Cu toate
acestea reușește să își convingă soțul până la urmă ca să plece să locuiască separat.
Micile bucurii pe care le trăiește personajul
principal la reîntâlnirea cu rudele, cu
fratele Victor sau cu verișorii
sunt repede acoperite de norii de
tristețe care urmează, de greutățile cu
care se confruntă pe tot parcursul vieții.
Episoadele în care Kati se întâlnește cu sora ei
Loli care trăiește în Ungaria și care are o situație materială foarte bună dar care nu
dă doi bani pe relația dintre ele, umilind-o de fiecare dată, scot în evidență o realitate pe care cititorii o vor întâlni
în viața reală pentru că doi frați
biologici, din aceeași părinți, pot avea caractere, comportamente și conduite
diferite nefiind compatibili din punct de vedere sufletesc/moral/social chiar
dacă sunt din același sânge. Nu întotdeauna
glasul sângelui este și glasul iubirii!
Autoarea Aurelia Oancă este creștină și crede în Dumnezeu, iar în
această carte pe lângă lecția responsabilității faptelor tale mai există și
lecția moralei creștine, căci Dumnezeu ne plătește fiecăruia după faptele noastre, credem că vom fi mai
fericiți cu cât agonisim mai mult și alergăm după bunuri materiale însă în
realitate fericirea sufletească este tot ce contează cu adevărat.Suferința pe
care o provocăm altora se va întoarce în
suferința, lașitatea pe care o manifestăm în tinerețe, va fi plătită cu imense
goluri sufletești și cu schimbarea cursului vieții, cu nefericire și
singurătate.
Acest roman, care se citește dintr-o suflare, cu o ușurință
extraordinară, fiindcă se adresează cititorului universal, într-un limbaj clar și pe înțelesul tuturor,
cu o ordonare logică exemplară, vine să întregească tezaurul valoric al
literaturii române cu învățăminte și lecții
de viață care trebuiesc citite și însușite, ca să fim buni demni, onești
și responsabili.
Citind romanul
''Floare de câmp'' al scriitoarei Aurelia Oancă nu poți să nu te
gândești cât ești de norocos în comparație cu personajul acestei cărți care a
trăit o viață plină de greutăți, neliniști și tristeți.Astfel vom învăța o altă lecție importantă, să știm să apreciem
ceea ce avem!
Romanul ''Floare de câmp''al autoarei Aurelia Oancă
a fost scris cu pana fermecată a sufletului său, dorind să lase moștenire
valori morale curate pe care le transmite generațiilor viitoare.
Cunoscând activitatea literară a autoarei Aurelia
Oancă atât ca și scriitor de romane cât și ca și redactor de revistă, poet și
scriitor pentru copii, pot să afirm că
această ''doamnă a metaforei''
așa cum o denumește scriitorul și editorul Ioan Romeo Roșiianu, este o
scriitoare cu bogăție spirituală imensă, cu o putere de muncă și o tenacitate
de invidiat care-și merită pe deplin
acest titlu fiindcă este unul
dintre scriitorii responsabili care prin fiecare creație literară caută să
lumineze și să educe cititorul
transmițând învățături și valori de urmat.Acesta fiind unul dintre rolurile
primordiale ale scriitorului, dar care din păcate nu este aplicat și înțeles de toată lumea. Scriitoarea Aurelia
Oancă își asumă cu responsabilitate rolul său de adevărat scriitor ce
luminează, trezește și învață pe alții, fapt pentru care toate scrierile sale,
pietre nestemate ale literaturii românești vor dăinui peste orice timp.
Recomand cu deosebită căldură tuturor cititorilor să
pătrundă în tainele romanului ''Floare de câmp'' pentru că citind această carte
se vor simți fericiți și bogați!
Autor:
Mihaela CD
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu