„Acum, mergem mai departe,
Să măsurăm, după
carte,
Timpul scurs în ani,
vreo zece,
Știți? Deceniu se
numește!
Decenii, zece la
rând,
Fac un secol, spun în
gând!
Căci un secol e mai
mare,
Ani în el, o sută
are!”
(Victoria
Furcoiu, Învățăm să măsurăm timpul)
VICTORIA
FURCOIU
ÎNVĂȚĂM SĂ
MĂSURĂM TIMPUL
(semnal
editorial; autor Vasile Bele)
Zilele
acestea (29.04-01.05.2022), am avut bucuria (la Brașov, în cadrul
manifestărilor organizate pentru Festivitatea de Premiere - Campionatul Mondial
de Poezie, dar și pentru Campionatul European de Poezie, ediția a VII-a, de
către editorul Trandafir Sîmpetru și poeta Florentina Danu), să ne revedem
prieteni din toate colțurile țării, adunați pentru a ne bucura. Despre un
astfel de prieten vreau să vă vorbesc. Despre un Om minunat. Despre un Scriitor
prin excelență. În fapt este vorba despre o distinsă doamnă – Victoria Furcoiu,
cea care prin talentul desăvârșit, scrie literatură pentru copii. Scrie, la
modul cel mai responsabil. Are foarte multe cărți și broșuri, în acest sens,
multe din ele, reeditate, retipărite, adăugite sau revizuite.Îi cunosc performanțele.Le
admir și le prețuiesc, așa cum admir, respect și prețuiesc omul – Victoria
Furcoiu.
Pot
să recunosc, în fața Domniilor Voastre, că foarte multe din edițiile tipărite,
prin grija distinsei și bunei prietene, Victoria Furcoiu, le-am primit cu
„dedicație și iscălitură”, așa cum îmi place să recunosc, de fiecare dată. Nu
face excepție nici această întâlnire din Cetatea Brașovului. Doamna Victoria
Furcoiu nu a venit cu „mâna goală”, dimpotrivă, știindu-mă un copil (e adevărat
mai zvăpăiat sau mai neastâmpărat, nu-i așa?!) nu a făcut rabat. Mi-a oferit
cea mai proaspătă realizare literară, și nu oricum, ci cu o dedicație, pe care
v-o dăruiesc, vouă, dragilor mei cititori, să vedeți că spun lucrurilor pe
nume:
„Ține
minte, copil bun,
Ieri,
nu mai e.A trecut!
Pe azi, îl
vedem, e acum,
Mâine
va fi! E pe drum!”.
(30.04. 2022, Brașov)
Da! Mereu, un mâine
este pe drum și îl așteptăm cu drag, nu-i așa?! Parcă acest mâine, vine de
fiecare dată mult prea repede.Grăbit.Zorit. Azi, este clipa prezentă, iar ce-a
fost ieri, am trăit, am văzut, a trecut. Mult prea repede a trecut și acest –
ieri.Rămân în urma noastră amintirile, clipele încărcate cu emoție. Din păcate
trecem noi. Repede. Mult prea repede…
Nu aș vrea să pară a
fi o laudă, ferească Dumnezeu, dar primind volumele, eu, m-am apucat și i-am
făcut fiecăruia câte un scurt semnal editorial (așa cum m-am priceput!), ca să
știe lumea că încă se mai scrie, inclusiv literatură pentru copii. Doamna
Victoria Furcoiu, scrie absolut minunat. De fiecare dată mă uimește și ne
uimește, sunt convins că-mi veți da dreptate, cei care îi știți opera.
De această dată, m-a
surprins plăcut, cu „Învățăm să măsurăm
timpul”, ediția a II-a, revizuită și
adăugită, din Colecția Scrieri pentru copii, de la Bunica, 6, apărut la
Editura Arco Iris, Brașov, 2022, ISBN 978-606-9672-10-5, 32 p., ce mai cuprinde
ilustrații aparținând prof. Daniela Prundeanu, iar coperta și tehnoredactarea
aparține lui Mihai Penciu – în fapt, o echipă minunată care fac lucruri
minunate. Felicitări, și pentru această realizare. Sunteți o forță. Vă urmăresc
și vă apreciez activitatea literară. Mă emoționează și mă umplu de
bine/forță/putere/energie fiecare revedere. Nu uitați, invitația de a ajunge și
prin legendarul și frumosul nostru Maramureș, rămâne valabilă… șinu vreau să-mi
scape, în cele din urmă, motto-ul ales pentru această ediție – cele patru
versuri, aparținând autoarei. Iată-le!
„Eu
sunt timpul, știu să zbor,
Folosește-mă
cu spor!
Prețuiește-mă,
te rog,
Fiindcă
nu mă mai întorc!”.
Doamne, cât adevăr!
Trecem, sau ne trecem, cu fiecare secundă, cu fiecare clipă ce o respirăm și nu
mai putem întoarce roata. Trecerea prin viață, sau viața în sine, cu bucuriile
sau tristeșțile ei, nu a fost deloc ocolită de scriitori. Nici de cei de ieri,
nici de cei de azi, și cred că nu va fi, nici de scritorii generației de mâine.
Nu degeaba, pe la români, se mai zice:
„Amu
tânăr de-aș mai hi,
Aș
ști în viață trăi!”,
poate un sfat, poate o replica la trecerea
atâta de grabnică a timpului, poate o învățătură, pentru cei care înțeleg
tâlcul acestor două versuri.
Autoarea,
își începe lecția timpului, cu prezentarea secundelor (sau cu secunda), care „…
trece repede, într-o clipă”, (p. 4).
Așa cum foarte bine știm, mai multe secunde, adică 60, fac un minut, iar 60 de
minute, fac o oră, dar puse în versuri și rimă, chiar sună minunat. E o joacă,
pentru noi cei maturi, dar să nu uităm, că primii vizați în acest caz, sunt
copiii, ce trebuie să știe și să prețuiască timpul/vremea. Sunt ei mici și nu
are rost să le „facem capul calendar”. În acest sens, vine broșura Victoriei
Furcoiu, și exact ca într-o joacă, ne arată tainele învățării acestei noțiuni,
căruia noi îi spunem timp.
„Deci, cele
șaizeci de puncte,
De pe
cerc, ce sunt? Minute!
Și
împreună, fac o oră,
Ca unitate
de măsură!” (p. 6).
Autoarea,
pentru a se face cât mai bine înțeleasă, revine cu următoarea prezizare:
„Pentru-a-nțelege
fiecare,
Mai
bine, înc-o precizare”, (p. 8).
(…)
Până
acum, au întins hora,
Secunda,
minutul, ora.
Dar
după oră, ce urmează?
Sigur,
ziua ce însumează,
Ore,
fix, douăzeci și patru,
Continuăm
cu măsuratul” (p. 10).
Foarte frumos ne prezintă, apoi,
săptămâna cu zilele ce o compun:
„Dar n-o
să ne oprim aici,
Vreo
șapte zile, poți să-mi zici,
Ca
timp, acestea ce formează?
O
săptămână. Ea urmează!”, (p. 11),
terminând,
firesc, cu ziua de duminică:
„Duminică,
o zi mare,
Știm că e
și sărbătoare,
Spre
odihna omului”, (p. 14).
Urmează,
luna (lunile anului) – cele doisprezece – începând cu ianuarie sau „Gerarul”,
rostit în termen popular, februarie sau „Făurar”, până la decembrie sau
„Undrea”:
„Ultima
lună din an,
Undrea, ne
bucură iar,
Chiar
dacă-i mai puțin soare,
Cu zăpadă sclipitoare”, (27).
Termină
prezentarea fiecărei luni și ne prezintă anotimpurile - cele patru anotimpuri:
„Nu ne va
fi greu să știm,
Anul să îl
împărțim
Și-n
anotimpuri, firește,
Câte trei
luni, școlărește!”, (p. 28)
terminând prezentarea timpului cu deceniul,
secolul sau veacul și mileniul:
„Timpul
scurs în ani vreo zece,
Știți?
Deceniu se numește!
Decenii,
zece la rând,
Fac un
secol, spun în gând!
(…)
Cu numele
lui mă-mpac,
Dar pot
să-i mai spun și veac.
Și, chiar
dacă nu sunt geniu,
Am ajuns
și la mileniu.
Care duce
în spinare,
Zece
secole. Ce tare!”, (p. 32).
O
broșură extrem de interesantă și de practică, din Colecția „Scrieri pentru
copii, de la Bunica”, pentru care autoarea merită din plin felicitările
noastre. M-aș bucura dacă acestea ar ajunge în inimile copiilor, iar părinții
(sau bunicii) să-și găsească timp pentru a le prezenta copiilor (sau nepoților)
conținutul ei. Desigur și a celorlalte broșuri, din această colecție, care nu
sunt deloc puține.
Diversitatea
tematică prezentată, este vastă, și cuprinde în întregime segmentul copilăriei,
când este mai mare nevoie de a-i învăța pe cei mici cu fel de fel de lucruri
sau lucrușoare despre viață sau din viață. Acest lucru îl face extraordinar
Victoria Furcoiu, și nu oricum, ci în modul cel mai elegant – în versuri,
găsind rime dintre cele mai potrivite, pe gustul și percepția copiilor.
Mă văd un copil,
citindu-i creațiile și mă bucur. Aș vrea să mai stau cu copiii mei (deja
majori, licențiați) și să depănăm sau să citim împreună din poeziile acestea. Desigur,
când va fi cazul, voi face acest lucru cu nepoții, și mă bucur de materialul
didactic de care voi profita din plin – cărțile primite cu „dedicație și
iscălitură”, de la buna și distinsa prietenă, Victoria Furcoiu, cea care
dorește să rămânem, în suflet, mereu copii.
Dorindu-le tuturor
copiilor să fie fericiți și sănătoși, să aibă parte de o copilărie minunată, să
se bucure de părinții și bunicii care-i iubesc necondiționat, din adânc de
suflet, asigur autoarea de respectul și prețuirea mea. Revederea, este mereu un
prilej de bucurie. Și, reînnoiesc invitația de a ajunge cu caravana „Domniei
Sale” și în Maramureș. Doamne ajută!
Victoria Furcoiu nu
se opri aici.Va continua să scrie literatură pentru copii și o face mereu cu
responsabilitate și credința lucrurilor bine făcute – ca un părinte (și bunic!)
responsabil. Felicitări pentru întreaga activitate desfășurată în spiritul
valorilor și al calității literare. Cred că vă iubesc copiii și mai cred un
lucru – și iubirea Dumneavoastră, pentru fiecare copil, este imensă, altfel nu
știu dacă lucrurile ar ieși atâta de frumos, prefect, elegant.
Vă urmăresc
activitatea literară și mă bucur de fiecare dată când văd că iar ați „încălecat
pe-o șa!”, și ați dus frânturi din noblețea sufletului dumneavoastră, în careva
colț de țară. Să fiți apărați și ocrotiți de Bunul Dumnezeu pe drumurile pe
care porniți, că prea bucurați și fericiți publicul… chiar dacă, el, publicul,
sunt copiii.Sunt copii noștri și au, clar, nevoie de aceste bucurii.
Prin această
realizare literară, Victoria Furcoiu, a oprit timpul în loc. Vă doresc să
dăinuiți peste veacuri. Să fiți sănătoși și să dăruiți bucurii din bucuria
dumneavoastră. Să nu ne lăsăm captivi timpului și să prețuim fiecare clipă,
fiecare secundă, fiecare zi sau săptămână, ce-o avem ca dar de la Dumnezeu.
Este un imens dar acest lucru. Și, oare de ce am impresia că el, timpul, ne-a
făcut robi. Pe unii… nu pe toți. Dar nici nu îl putem opri. De aceea este
extrem de important să conștientizăm fiecare moment al vieții și să ne bucurăm
că suntem…
„Eu
sunt timpul. Știu să zbor,
Folosește-mă
cu spor!
Când
vei ști să mă măsori,
Vei
putea și tu să zbori!”,
îmi permit, în încheierera acestui scurt
semnal editorial, să mai citez din autoarea Victoria Furcoiu, mulțumindu-i
pentru sfat. Este exact ce spuneam supra… prețuiți timpul. Nu irosiți clipele
doar de dragul trecerii prin viață. Profitați frumos de fiecare moment de
frumusețe ce ne-o oferă viața. Fiți luptători. Fiți curajoși. Fiți
puternici.Treceți peste supărare sau necaz cu încredere.Credeți, că după…
urmează o bucurie, așa cum după senin vine ploaie, sau după ploaie vine iar
senin.
Felicitări
meritate din plin, distinsă Victoria Furcoiu!
Doamne
ajută!
Chiuzbaia,
6 mai 2022
- încărcat
de bucurie – Vasile Bele
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu