Nici Dumnezeu nu uită după ce iartă. Când stai atârnat de marginea iluziei, după ce ai săvârșit dulcele păcat, pe la jumatea unui zâmbet tardiv ori înflăcărat vei simți o împunsătură. O vei simți dacă ești simțit, sau nu o vei simți. Împunsătura aceea este un punct din lista ce-o prezinți Domnului înaintea plecării. Noaptea cu ghiocei în păr te va apăra (crezi tu), pentru că este trecătoare, iar tu, te-ai născut exact de ziua ta, cât să nu te doară alintul..Bulgări de lumină neagră (tu-i vezi albi), te vor lumina-n preajma păcatului săvrșit, iar pe coapsa ta albastră leopardă va sta puiul diavolului la care te-ai supus și te va mângâia algebric pe sub fruntea afrodisiacă. Deocheat de zorii revărsați în ascultatul plânsetului de înger sechestrat, gândești că închinându-te la icoane bătrâne o voce din adâncuri te va mântui. Fals! Total fals în starea ta drogată-n vânturi luate de-mprumut! Diavolul care ești te-așează-n colț de ramă de trandafir putred iar nori cu ploile-n priviri și-n zambilele-ntrupării uneori îți spune că sub tălpi se odihnește pământul care te va mânca mult sau puțin păcătos. Cu multe, ori puține păcate vei pleca, dar numai cine te va ierta știe unde. Cu siguranța că vei merge unde nu este supărare, nici suspin, lași totul afară, moartea-ți va spune: -Bagajele acolo! De frică, păcatele vor fugi precum porumbeii de pajură și se vor ascunde-n sâni mere domnesti, guși de curcan sau de porumbel și alte fructe întru perpetua renaștere (a lui, a păcatului), iar tu poți privi la noi din ceruri, ori din partea ailaltă. Doamne, miluiește!
PUIU RĂDUCAN
02.05.2022 Râmnicu Vâlcea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu