O vizită simbolică

În condiţii normale vizita preşedintelui Germaniei ar fi ocupat primele pagini ale ziarelor, iar televiziunile ar fi alergat să prindă imagini inedite despre şeful de stat al celei mai importante ţări europene. Motor al economiei UE în condiţii normale, Germania joacă un rol central şi în criza gazelor şi petrolului rusesc după introducerea sancţiunilor împotriva Federaţiei Ruse care a invadat Ucraina.

Pentru economia Rusiei exportul de gaze şi petrol înseamnă venituri de miliarde de euro. În acelaşi timp, economia Germaniei depinde într-un procent covârşitor de importul din Federaţia Rusă.

Importul mult, după unele date peste jumătate din necesar, se înţelege că preţul este mic, în raport cu preţurile pe care le plătesc alte ţări.

Se poate aprecia că ambele ţări sunt afectate în egală măsură, dar cu repercusiuni diferite. Rusia îşi poate vinde în China cantitatea care mergea în Germania, dar la un preţ mult mai mic, cam la 30%. Germania, în acest moment, nu găseşte altă alternativă, dar de dragul solidarităţii faţă de ţările democratice, respectă deciziile de sancţionare împotriva Rusiei luate de UE şi NATO.

Practic ambele ţări sunt în faţa unei crize. Rusia a provocat criza, dar nu dă semne că ar dori să o rezolve. Germania suportă consecinţele, însă are partea ei de vină, în sensul că nu a căutat o alternativă pentru a scăpa de dependenţa energetică faţă de Rusia.

Interesant este că deşi sunt două ţări mari, cu economii uriaşe, nu ele îşi asumă rolul principal în rezolvarea crizei.

Franţa este mult mai implicată, iar Statele Unite deşi deţin deopotrivă controlul economiei mondiale şi arsenalului militar planetar, a rupt orice legătură diplomatică cu Rusia.

Mai mult decât atât, preşedintelui Germaniei pe care preşedintele Iohannis l-a primit zilele acestea la Cotroceni, i-a fost refuzată vizita în Ucraina. Preşedintele Zelenski a cerut ajutoare în armament din partea Germaniei şi pentru că nu a primit nu l-a acceptat în ţară pe preşedintele Steinmeier.

Şi-a putut permite acest lux pentru că rolul preşedintelui în Germania este unul decorativ. Adică nu are nicio putere efectivă. Este cam aşa cum era preşedintele Medvedev în Rusia când prim ministru era Putin, numai că în cazul Germaniei aşa prevede Constituţia.

Nu acelaşi lucru se poate spune despre situaţia din Rusia unde puterea politică se exercită în funcţie de persoană, respectiv în funcţie de dictator.

Acest exemplu arată foarte clar că există tipuri foarte distincte de organizare a societăţii omeneşti. Între un regim politic bazat pe principii democratice şi un regim politic autoritar, în care puterea este concentrată în mâna unui singur individ nu poate exista comunicare. În situaţia concretă a Rusiei nimeni nu poate prevedea ce va face Vladimir Putin. Conduce Federaţia Rusă cum ar conduce un copil zvăpăiat o bicicletă pe câmp.

Cum milioane de oameni pot accepta asta nu suntem noi în măsură să ne dăm cu părerea din moment ce şi noi românii am stat cuminţi şi l-am ascultat pe Nicolae Ceauşescu. Cele două sisteme, cel democratic şi cel dictatorial, sunt incompatibile nu doar din cauza diferenţei privind regimul politic. Diferenţe sunt şi între oameni.

Presupunând că preşedintele Germaniei în loc să facă o vizită în România ar fi făcut o vizită în Rusia ar fi putut rezolva ceva? Se înţelege că nu. Dacă preşedintele Germaniei nu are nicio putere de decizie în relaţia cu Rusia, de ce ar avea în România?

România, ca şi Germania, are un preşedinte neamţ. Sunt la fel cele două ţări? Nu sunt. În ciuda diferenţelor faţă de Germania şi România este un stat democratic. Deocamdată să ne mulţumim cu vizita simbolică a preşedintelui german în România. Restul va veni de la sine.

 

Autor: Dumitru Păcuraru

Sursa: Informaţia zilei Maramureş