Vremurile noi au și năvălit
cu particula lui Dumnezeu – ratată etern
de savanții tunelului de la CERN
orașul tău – cu istorii de sânge și groază
așteaptă mortificat fezandat pregătit
de către iscoadele întunecatului-Nerostit
până și sufletul adormiților pe veci plânge
la orizont stihiile-și reglează
de fapt își cern
frecvențele pentru aducerea acestuia din infinit
a picat peste noi așa un blestem
poate și cu sprijinul entităților pădurii Hoia
străzile-s ocupate de personajele lui Goya
emit pe frecvențe joase asemeni unor nevertebrate –
la rândul lor incantate
declanșează lanțul de serbări scabroase
speranța ultimilor lucizi s-a făcut ghem
frica i-a intrat definitiv orașului în oase
Autor:
Sorin Grecu
(Sursa
Facebook)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu