Poeta Marinela Belu-Capșa, absolventă a Facultății de Filologie, Universitatea din Craiova (1974), a fost profesor de limba și literatura română la colegii importante din Râmnicu Vâlcea; a fost consilier artistic la Teatrul Municipal ”Ariel” din Râmnicu Vâlcea; este membră a Forumului Cultural Vâlcean; este vicepreședinte al Asociației Seniorilor din Învățământ, Știință și Cultură și îndrăznesc să spun, o poetă sensibilă, spontană, valoroasă, cu exercițiul liric pus la punct, încât îndemn cititorii spre o lectură pozitivă, cu gândul la minunatele epitete și metafore pe care le veți întâlni, precum și la o lume edenică pe care o veți descoperi în majoritatea poeziilor.
Fac vorbire la volumul de versuri ”(B)Arca ideilor”, editura ”eCreator” Baia Mare, colecția
Poesis, 2019, volum pe care l-am primit cu dedicație de la autoare în acest
an, în cadrul Taberei de literatură „De Amicitia” de la Băile Olănești, motiv
pentru care vă invit în ”barcă” sau ”arcă”, după dorința fiecăruia dintre dumneavoastră!
Invitația mea este sinceră precum poeziile Marinelei
Belu-Capșa: ”am pus sufletul făraș/și am strâns în el/toate resturile de
sentimente risipite,/fărămituri prin colțurile inimii/rănite de prea multă
viață” (”Am pus sufletul făraș”) iar dragostea pentru cuvântul scris este o
certitudine: ”îndrăgostită/de vânt,/de năvalnicul/avânt/-veșnicirea pe
pământ-/mă afund/în iubirea/de cuvânt” (”Iubirea de cuvânt”) așa că poeta nu va
plăti sau ruga pe cineva să scrie despre cărțile ei, numai că eu, de Ziua
Limbii Române am făcut-o, fără să fiu remunerat: ”Nu voi plăti pe nimeni/să
scrie despre mine,/mi-e de ajuns/că scriu eu.//Așezată la gura
sobei,/hotărâtă/încep să deapăn ghemul/infinitului.//Poetul/bate cu rima lui/un
cui/și fixează ideile/în acoperișul Timpului.” (”Nu voi plăti pe nimeni”).
Ies în evidență poeziile de dragoste pentru persoana
iubită, pentru părinți, pentru copii și nepoți, pentru natură și vremurile de
mult trecute, acolo unde poeta reușește să sensibilizeze cititorul: ”Când
palmele tale catifelate/îmi mângâie obrazul,/șuvoaie de fericire se scurg/prin
trupul meu/însetat de iubire;/când degetale tale,/sălcii fragile,/îmi prind
palma umedă,/inima se topește de fericire;/când brațul tău/se rotește liană/în
jurul mijlocului meu,/dorințele se trezesc la viață,/chemându-te;/când trupul tău
se lipește de mine,/ființa-mi curge/așteptând, în flăcări, îmbrâțișarea/ce mă
va duce/în paradisul dorințelor adormite,/gata să izbunească -/lava furioasă
-/de prea multă așteptare/în adâncul dorului nespus” (”Când palmele tale”) sau
”...m-ai mângâiat/în plânsul unui oboi/auzit doar de noi doi;/amețiți
îndrăgostiți/am dansat legănat,/cum făceam altădat;/secunda-i un veac;/lung
te-am privit,/înlăcrimat te-am privit/cuprinsă/de-o magică lucire/și-n
zori,/fără tânguire/te-ai evaporat” (”Doar un vis”) ori ”Fiorul din trupul
tău/se așează mănușă/pe sufletul meu/și mă frământă,/cu gelozia uitării
descântă,/vrăjește,/roșul din vene topește.//Cântecul tău sunt eu.//Pahar cu
șampanie sunt/în sacra noapte de ianuarie/luminată în ceață,/iubită cu
dulceață,/pierdută în pădure,/culcată pe uscate foi de mure,/ca un singuratic
cuc,/sub un nuc/nins cu recile stele/pierdute în dorurile mele.” (”Fiorul din
trupul tău”).
În majoritatea poeziilor Marinela Belu-Capșa strecoară
aforisme ce denotă experiența de viață dobândită, dar și altruismul și iubirea de
care dă dovadă în calitate de bunică: ”...de n-ar fi oul n-ar fi găina/de n-ar
fi gardul n-ar fi vecina//de n-ar fi azi tot ieri ar fi/de-ar ști că pleci n-ar
mai veni//de n-ar fi treaz tot beat ar fi/de n-ar fi bun rău ar trăi//de n-ar
fi treaz n-ar fi macazul/de n-ai fi tu ar fi necazul//de n-ar fi soare n-ar fi
zi/de n-ar fi tați n-ar fi copii” (”De n-ar fi...”) ori ”prima vocală a/o spui cu mine,/apoi e,i,r.grr/țășnesc,/gura și limba se
luptă/să vorbească,/zâmbești când reușești;/țipete hotărâte și/pumnii strânși
aruncați prin aer/anunță lumea:/am sosit
să mă iau la trântă cu tine,/Viață!și ceasul bate mai tare.” (”Bun venit,
dragostea mea!”).
Nu știu, n-am aflat încă dacă poeziile au ADN, dar
dacă este așa, poeziile Marinelei Belu-Capșa au ADN-ul ei. Scurte sau prozaice,
melodioase și rimate, altele în vers alb, toate o reprezintă în modul cel mai
firesc posibil și produc un volum unitar, valoros. Felicitări!
Gelu Dragoș, U.Z.P.R.
Mulțumesc, mulțumesc, mulțumesc!
RăspundețiȘtergere