Cu greu putem găsi un subiect asupra căruia PNL şi PSD să cadă de acord fără ceartă.
Fără să putem numi „Reformă” iniţiativa primului
ministru Marcel Ciolacu este meritorie în sine. Adică omul vrea, dar nu se
poate. O dată se opune sistemul, altădată PNL, întotdeauna oamenii din sectorul
propus a fi revăzut, revizuit, restructurat, reorganizat, reconfigurat etc. etc.
O schimbare care să nu afecteze deloc salariaţii,
dar să se facă şi o economisire a banului public este imposibilă.
Pe de altă parte, o reformă pe termen lung trebuie
să pornească de la o analiză temeinică a situaţiei economice. Nu poţi pune pe
catâr o greutate mai mare decât o poate duce bietul animal pentru că îl omori.
O reformă care distruge orice speranţă într-o
revenire puternică şi durabilă a industriei este un pas sigur spre recesiune.
Să luăm un exemplu. Firmele din domeniul HORECA nu
şi-au revenit după pandemie, că iată guvernul vine cu o contramăsură care
loveşte şi salariaţii din sistemul de stat şi industria turismului<
desfiinţarea voucherelor de vacanţă. Acestea pe de o parte susţin turismul
intern, pe de altă parte vine în ajutorul salariaţilor.
Un beneficiar primeşte de la stat un bon în valoare
de circa 1500 de lei. Aceşti bani intră în circuitul financiar, firmele plătesc
impozite şi astfel banul investit de stat aduce bani la buget. Este un circuit,
aşa cum întreaga economie este un circuit, întotdeauna în avantajul statului.
Valoarea unui voucher este aproximativ egală cu
salariul net al unui angajat pe salariul minim în sistemul HORECA. Asta
înseamnă că fiecare voucher asigură un salariul minim pentru o lună. Dar cu cei
1500 de lei primiţi în mână, angajatul cumpără produse cu TVA inclus. Deci o
parte din amărâtul de salariu minim se reîntoarce la stat, sub formă de TVA sau
accize în cazul combustibilului şi alcoolului. În curând şi din majorarea
TVA-ului la alimentele care conţin zahăr statul îşi va lua partea.
Cu cât banul se învârte de mai multe ori, cu atât
sunt mai sănătoase finanţele publice. În cazul voucherelor guvernul, partea PSD
din guvern, vrea să rupă un circuit care deja se dovedea benefic pentru toată
lumea. Acest simplu exemplu este un simptom al unei gândiri politice structural
greşite.
Făcută pe de o parte sub presiunea Comisiei
Europene, pe de altă parte sub presiunea angajaţilor din sistemul de stat,
reforma dacă este reformă trebuie să aducă după sine un miracol economic.
Dacă o reformă nu aduce după sine nicio revigorare
economică la ce bun o mai faci? Pentru că aşa cere Comisia Europeană. Totul
pentru reducerea deficitului.
România trebuie să ia contramăsuri. Cererea de a
renegocia PNRR este un prim pas, o reîntoarcere cu faţa către realitate. Modul
în care a fost întocmit Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă lasă
impresia că suntem o naţiune dificilă.
Şi Germania este în faţa unei reforme. Pe care
încearcă să o facă după o „agendă economică pentru creştere şi prosperitate”.
În numele cui propune Marcel Ciolacu reforma lui pe
care în lipsa unui nume optimist o numeşte când „reformă administrativă”, când
„reformă fiscală”.
Ce semnale transmite către salariaţii din sistemul
de stat, către mediul de afaceri, către populaţie? Că va fi extrem de dureros
pentru toată lumea.
Despre Reformă se vorbeşte intens, dar până în acest
moment nimeni nu a primit asigurarea că lucrurile vor merge mai bine după
adoptarea setului de măsuri propuse.
Se vorbeşte despre scăderea impozitelor pentru
companii, despre scăderea contribuţiilor la asigurările sociale prin reforme în
sistemul social? Nu. Auzim numai despre creşteri de preţuri şi scăderea puterii
de cumpărare.
Şi din când în când auzim câte ceva şi despre
spargerea coaliţiei PSD-PNL.
Dacă despărţirea va fi din cauza voucherelor cine va
ieşi în câştig, PSD care vrea să le desfiinţeze sau PNL care vrea să le
menţină?!
Autor:
Dumitru Păcuraru
Sursa:
Informația
zilei Maramureș

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu