vineri, 27 octombrie 2023

Statul, banul și privatul

 

În regimul trecut, propaganda PCR a înfierat cu mânie proletară economia de piață și capitalismul muribund, aflat în putrefacție. După căderea comunismului, propagandiștii și-au schimbat părerile și au cântat în strună noilor stăpâni. În necunoștință de cauză, au declarat că, în locul economiei centralizate și dirijată de stat, o să vină economia de piață liberă și concurențială. Au mai spus că, odată cu trecerea timpului, rolul, influența statului și a factorului politic în economie o să dispară. Scăpați de dictatură, românii au sperat că noua democrație va aduce belșug și bunăstare, văzute numai în filmele americane. Cum viața bate filmul, și realitățile contemporane contrazic promisiunile făcute de guvernanți, în urmă cu peste trei decenii. În democrație, statul în toate sectoarele a pierdut bătălia cu privatizarea făcută în propriul interes și în beneficiul societății. În industrie a adus șomajul și a deschis drumul migrației pentru o bună parte a forței de muncă calificată. Drept urmare, s-a redus numărul contribuabililor de taxe și impozite la stat. În timp ce autoritățile poloneze și-au retehnologizat industria, ale noastre au vândut-o pe nimic la personaje dubioase, îmbogățite pe avuția națională. La ora actuală, relația statului cu mediul privat se învârte într-un cerc vicios, greu de ieșit. Patronii acordă angajaților salariul minim pe economie și prin mijloace specifice îl rotunjesc cu bani nefiscalizați. Acum angajații se bucură, au un loc de muncă, însă peste ani, pensiile vor fi pe măsura contributivității. Situație în care numărul pensionarilor vulnerabili va continua să crească și povara pe umerii statului se va menține. Deși în agricultură privatizarea a venit de la sine, produsele românești pe lanțul producție – desfacere sunt costisitoare și nu fac față celor importate. Pentru fermieri, nevoia de organizare în asociații înseamnă o nouă formă de colectivizare, concepție total greșită. Profesorul M. Coșa are dreptate când evaluează starea actuală a economiei, bazată în bună măsură pe consum, cu bani împrumutați din bănci privatizate. În prezent, relația dintre stat, mediul privat și bănci nu favorizează economia și societatea. Băncile refuză adaptarea la economia reală, slab productivă, și caută numai profitul. Într-un astfel de context, mediul privat și tinerii care-și găsesc o locuință sau vor să pună pe picioare o mică afacere evită creditele cu dobânzi extrem de ridicate, nesigure și variabile. Fără să țină seama de creșterea deficitului bugetar, nu la fel procedează statul. Mână spartă și largă, pentru plata salariilor, a pensiilor normale și nesimțite, a diferitelor ajutoare, se împrumută la bănci fără resentimente și prejudecăți. Din moment ce nu-și face ordine în propria ogradă, înseamnă că statul este un administrator prost al economiei. Întârzierea nejustificată de impozitare a profitului pe cifra de afaceri a băncilor și multinaționalelor afectează grav sănătatea bugetului. Timpul confirmă că neimplicarea statului în economie este o teorie falsă, lipsită de logică. Statul deține banii, iar marile firme private depind de afacerile făcute cu statul, reprezentat de primari, președinți de CJ, miniștri și alți politicieni cu putere de decizie. Despre afacerile marilor privați cu statul, informații ocazionale oferă DNA, instituție menită să pescuiască în ape tulburi, populate de afaceriști și politicieni corupți. Din cazurile depistate, reiese că politicienii pot face avere din banii (șpaga) privaților, iar aceștia din ai statului, în urma licitațiilor trucate și contractelor date preferențial firmelor de casă. Prezența afaceriștilor în politică pare să confirme supoziția. Demnitarul de rang înalt nu pierde ocazia de a face trafic de influență în favoarea apropiaților, ce dețin firme private. Opinia mea mai mult sau mai puțin obiectivă nici la final nu poate fi însoțită de o notă optimistă. Voci autorizate spun că țara are specialiști capabili să facă ordine în banul public, să orienteze economia pe un drum ascendent în beneficiul întregii societăți. Degeaba tehnocrații adevărați nu vor să audă de politică. Nu doresc ca demnitatea, onoarea și competența să le fie terfelite de politicieni. Care se gândesc numai la propriul interes, nu la prezentul și viitorul țării.

Vasile ILUȚ

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu