Câteva acţiuni ale premierului Marcel Ciolacu din ultima vreme ne îndrituiesc să credem că liderul PSD se pregăteşte pentru cea mai înaltă funcţie în stat. De ce să pleci în Israel printre primii şefi de guvern de la izbucnirea războiului?
De ce să dai atâta importantă politicii externe dacă
nu te gândeşti că, la o adică, nu ar fi exclus ca partidul să te forţeze să
devii candidat la preşedinţie?
Cu cât noua situaţie internaţională este mai tensionată,
cu atât mai mult un posibil candidat prezidenţial este obligatoriu să încerce
să fie cât mai aproape de factorii decidenţi. Valoarea unui politician iese în
evidenţă în situaţii conflictuale.
În PSD a devenit o cutumă ca liderul partidului
să-şi asume candidatura la cea mai înaltă funcţie în stat. Mircea Geoană şi
Victor Ponta au câştigat primul tur la prezidenţialele din 2009, respectiv din
2014. Viorica Dăncilă a fost luată aproape pe sus şi instalată în poziţia de
prezidenţiabilă. Niciodată PSD nu s-a gândit, precum PNL, să apeleze la un
candidat dinafară. Încă de la preluarea conducerii partidului Marcel Ciolacu a
avansat ideea unui candidat independent. A avut în vedere pe cineva? De regulă
la noi întâi se alege omul, apoi funcţia.
O vreme Mircea Geoană, din poziţia de secretar
adjunct NATO, făcea declaraţii specifice funcţiei de preşedinte. În ultimul
timp este mai retras. De altfel după izbucnirea războiului din Israel, în urmă
cu 12 zile, războiul din Ucraina şi-a pierdut întâietatea. Atenţia întregii
lumi se îndreaptă acum spre Orientul Apropiat. Zelenski ar putea fi invidios pe
Netanyahu, care a devenit personajul principal în noua dramă prin care trece
omenirea. S-ar părea că zona, conflictele din Orientul Mijlociu, interesele
economice, religiile şi culturile diferite, sunt elemente care pot conduce la
un nou război mondial mai degrabă din zona arabă decât din Ucraina.
Toată lumea încearcă să evite un război abia în
momentul în care nu se mai poate face nimic pe cale diplomatică.
Omenirea s-a transformat într-o societate a
conflictului. Fiecare ţară implicată caută să folosească în interes propriu
conflictul. Noi nu avem o imagine foarte clară a vieţii cetăţenilor din
Palestina. Se spune că ar fi foarte săraci. La urma urmei Hamas nu este altceva
decât un partid care, în F]şia Gaza, se bucură de o popularitate care depăşeşte
50%. Din păcate recurge la violenţă, drept pentru care este trecută în rândul
organizaţiilor teroriste. Prin acţiunile sale, Hamas nu se poate legitima ca
formaţiune politică.
Aspectele sociale şi politice sunt trecute cu
vederea. Când se ciocnesc două civilizaţii zidul peste care nu se poate trece
este religia. De aici atenţia mărită asupra noului conflict, în raport cu
războiul din Ucraina.
În momente de criză liderii politici trebuie să dea
mesaje clare. Iată în timp ce premierul României s-a decis să plece în Israel,
primiul ministru al Ungariei se întâlneşte cu Vladimir Putin în China, la
summitul „Drumul mătăsii”.
În timp ce România susţine aderarea Ucrainei la UE,
Viktor Orban crede că locul Georgiei ar fi în Uniunea Europeană. Şi aceste
abordări diferite de conducerile a două ţări vecine denotă o radicalizare a
lumii spre care ne îndreptăm. Nu doar companiile întâmpină dificultăţi
economice, au nevoie de restructurare, de reforme, ci şi ţările. Politica
externă, pe lângă tact, diplomaţie, asumarea unor orientări, presupune şi
oportunitate. Un politician trebuie să ţină seama de răsturnările globale din
economie şi se orientează spre ceea ce pare să fie axa binelui.
Marcel Ciolacu a simţit că este momentul să afirme
cu mai multă tărie orientarea geopolitică a României şi a plecat în Israel, nu
în China precum Viktor Orban. Poate că acolo va găsi şi cheia potrivită să
deschidă calea aderării României la spaţiul Schengen.
În contextul alegerilor prezidenţiale de anul viitor
vizita lui Marcel Ciolacu în Israel capătă o semnificaţie politică.
Autor:
Dumitru Păcuraru
Sursa:
Informația zilei Satu-Mare
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu