Uniunea Europeană a migranților…

Da, poate că la un moment dat se va pune un „punct” în actuala degringoladă dirijată a Europei, dar nu va fi și unul urmat în mod cert și de acel necesar și condițional „de la capăt”… Pentru că nu va consemna șansa unei reîntoarceri la fundamentele părinților fondatori, și valorile deja tradițional istorice ale acelei Europei, ci definitiva desprindere de orice principiu pe baza căruia s-a clădit ceea ce astăzi a devenit propriul ei „cal troian” (dar nu doar ca devorator de sine, de istorii, de valori, de civilizații, ci schimbând „șeile” pentru feluriții descălecători veniți din afara ei)… Și chiar dacă mesajul șefului diplomației europene, Josep Borrell, ar trebui să fie unul alarmist pentru viitorul UE, de fapt, el poziționează abil (în fond este un oficial al Uniunii!) atenția, și eventualele porniri spre „exituri” ale statelor membre, spre o zonă de control (coercitiv) bine conturată. Pentru că, deși Borell vorbește despre posibilitatea dizolvării UE din cauza migrației, totuși asta nu înseamnă și dispariția Uniunii, ci, mai degrabă, transformarea ei. Reconfigurarea într-o Uniune Europeană a migranților. O „uniune” care nu va mai fi a europenilor, așa cum, deja, Germania nu mai este a nemților, iar Franța aproape că nu mai aparține francezilor. Și așa cum fiecare membră a Europei de astăzi, cu unele excepții, nu va mai fi una nativ europeană…

Iar perfidul Borell știe ce ascund cuvintele sale… Nu semnalarea în sine a migrației ca un factor posibil distrugător al Europei, și nu doar „din cauza diferențelor culturale”, ci dezvoltarea fenomenului într-o temă persuasivă de menține a coeziunii părților sale eventual fragmentate. Pentru că răul a fost făcut, iar semințele bine plasate pe toate pământurile bătrânului continent, nu?! Și chiar dacă este de așteptat ca Europa să fie frământată de dorințele de „exit” ale unor țări, din cauza unei probleme ce nu ar fi trebuit să existe, „Rubiconul” migrației a fost deja trecut. Pentru că, dacă un stat își va asuma „exitul” din UE, din cauza migrației excesive pe propriul teritoriu, în momentul în care va realiza că problema este mult prea mare pentru resursele sale de gestionare, inclusiv de repatriere a migranților, va ajunge să țină și mai strâns de pseudoEuropa de mâine, așteptând soluții de la întregul care a cauzat această problemă. Iar oficialul european știe că imensa colectivitate de migranți de pe aproape întreg cuprinsul UE nu va putea fi gestionată individual de statele membre. Și va fi inclusiv cazul României care, în clipa în care va conștientiza procentul de migranți strămutați din feluritele zone ale lumii, nu va avea nicidecum puterea de a dezagrega turnul Babel ridicat aici. Și nu va putea gestiona comunitățile de migranți decât cu banii pe care îi va da Uniunea Europeană (a migranților), condiționat, într-un cerc vicios al „gestionării” migranților existenți prin acceptul primirii altor și altor „contigente”…

Și nu, nu doar „diferențele culturale uriașe” vor fi cele care vor pune probleme Europei (africane și nu numai!) de mâine, așa cum decretează Borell… Ci și disiparea banilor Uniunii spre țările și zonele din care au fost aduși acești migranți. Pentru că, pentru ei, Europa va fi și aceea „diasporă” sau „exil” (funcție de statul migranților și refugiaților) din care, în momentul în care vor începe să facă bani aici, muncind ori pe seama plăților date tocmai pentru a nu crea probleme, vor pleca sume tot mai mari spre țările lor. Un fenomen care, la nivelul uniunii de mâine, va însemna un flux considerabil ce va putea decapitaliza financiar Europa.

Dar, până la acel „mâine-poimâine”, diriguitorilor din Europa li se pare, pesemne, că mai este suficient timp… (Unul suficient însă pentru ei înșiși, pentru propriile capitalizări, individuale și de familie politic-economică)… Și nu reacționează…  Măcar pentru a pregăti fiscal Europa pentru a nu fi „decapată” de acele altfel de uniuni ale zilei de mâine… Mai ales că, având populații întregi strămutate în Europa, țările exploatate cândva și vor cere drepturile prin comunitățile lor de aici… Dacă nu în anii imediat următori, cert peste mai puțin de o generație…

Cezar Adonis Mihalache – NAȚIUNEA