Bursa prostiei, absolut necesară

Vorbim foarte serios. Din când în când, avem nevoie de așa ceva. Știm, e cumva meschin poate, mai ales că toți avem bubele noastre…dar atât de bine e uneori să râzi de prostia pură. A altuia. Însuși Ion Creangă ar fi spus-o. “Știu că sunt prost, dar când mă uit în jur, prind curaj”.

Altfel spus, ne uităm în ogrăzile altora. Au început să se retragă panourile cu ostașul din slujba țării. Dar miroase a urmare. Nu se lasă, nu? Gen: Nu uita să cumperi pâine!/ Ai luat pâine? Cum de unde? De la Ciucă! Fiica interminabilului și irepetabilului guvernator BNR Isărescu a fost pusă pe lista reprezentanților în Fondul Proprietatea. Firesc. România trage cu rachete în nori ca să aducă ploaia. Oare cine râde mai bine acum, ucrainenii sau rușii? La următorul incident, vor spune că au tras ei pentru ploaie, la noi, că nu le prea nimerim. Nici măcar cu rugăciunile specifice. Unde-o fi paparuda când ai nevoie de ea? ANI verifică un primar ce are declarația de avere goală. Albă. E sărac lipit pământului, are doar copii bogați, care-l întrețin. În funcție. Fiul lui Ciucă își caută de lucru, zice presa rea. Comercianții vor fi obligați să marcheze la raft produsele cărora le-a scăzut gramajul… după x ani deja, de la Pandemie încoace, de când ne păcălesc cu hârtia de budă rărită, cu 30 de grame minus, dar cu același preț. Cu cornul care acum este fiul/puiul cornului de odinioară. Dar să continuăm lista. Știți povestea cu prosumatorul care trebuie să-și instaleze baterii? C-așa vrea Electrica să-i mai rărească? Se mai analizează, nu e bună măsura (înainte de alegeri). E ca și cum va crește salariul minim, dar nu va crește încă punctul de amendă decât după alegeri, va crește “decât” ajutorul social al asistatului. Ciolacu nu vrea să-și arate diplomele, dar se perfecționează în engleză și-n economie cu…atenție, Mugur Isărescu și Florin Georgescu. Atenție iar, care nu vor să-i ia bani, deși el le-a oferit. Comedie bufă, nu alta. Guvernul însă a găsit ceva bani ca să mai facă un rând de bariere la Palatul Parlamentului. Miroase oare a mișcări de stradă după alegeri, după bugetul de 2025? Apropo, știți că după legile actuale, aviația militară română trebuie să someze dronele să se întoarcă, altfel dracul le ia? Sau mai trebuie și să tragă 2 focuri în aer și să strige în difuzoare: Stai! Stai că trag!?

Trecem și la alții, mai mari. Israelul anunță, după ce a dărâmat la propriu fâșia Gaza, că facțiunea militară a Hamas nu mai există. Nu mai există fâșia Gaza, de fapt… Se suspendă procesul violatorului din Franța, că nu se simte bine, e la spital. Ca la noi, nu? Ca două picături de apă de foc. Rusia va cheltui jumătate de miliard din dolarii pe care îi au dar îi urăsc (petrodolari, ca să fim onești), pentru a întări controlul asupra Internetului la ei. NU citești ce vrei, da? Apple are de dat Irlandei 13 miliarde de euro, un precedent incredibil. Dar nu fără urmări. Și uite-așa avem impresia că trăim într-o comedie proastă. Cu unii șmecheri dar proști, cu alții, cei mulți, nu proști, doar prostiți. De situație, de context. De foame, ici-colo. Între timp, clasa mijlocie dispare, industria e aproape total cu proprietari străini, resursele cam la fel, băncile la fel. Câte o excepție, cât să confirme regula. Te pui și te minunezi. Și te întrebi. Cât mai duci? Cât mai ducem? Ne lămuresc clasicii.

“De-a lungul întregii istorii, și poate chiar de la sfârșitul neoliticului, în lume au existat trei categorii de oameni: cei de Sus, cei de Mijloc și cei de Jos. Aceste grupuri au fost subîmpărțite în multe feluri, cu cele mai diverse denumiri, iar numărul de indivizi din fiecare grup, ca și atitudinea unora față de ceilalți au fost diferite de la epocă la epocă; dar structura societății nu s-a modificat, în esență, niciodată. Chiar și atunci când au avut loc răsturnări de proporții sau schimbări aparent iremediabile, schema dinainte s-a reinstaurat, ca un giroscop care se întoarce de la sine în poziția de echilibru, oricât de mult ar fi deplasat într-o parte sau în cealaltă. Idealurile celor trei categorii sunt cu totul incompatibile între ele…” (George Orwell – 1984).

Autor: Alexandru Ruja

Sursa: Graiul Maramureșului