Îmi place cum se joacă Ciolacu cu Faraonul și cu peneliștii. Ce este a lui, este a lui. Știe să fie golan, smardoi. Doar are școala vieții luată cu brio. E în lumea lui.
După ce l-au adus la masa bucatelor pe post de invitat
fără pretenții de prea multe, peneliștii spumegă printre dinți. Ciolacu a ajuns
să împartă, și știe să împartă. Are bucate care îi prisosesc, doar nu dă de la
el. În politica românească, dacă nu împarți cu toți, ești rapid pe făraș.
Peneliștii trăiau cu impresia că, dacă i-au dat un
loc la masă, el nu se va instaura în capul mesei. Nu va începe să dea ordine,
va fi obedient. Vezi să nu. De la bun început era clar planul lor. Numai un
fomist și un disperat după sinecuri nu își dădea seama de plan.
Numai unul mulțumit cu miezurile care cad de pe
masă, cu mentalitate de pupător de mâini și lustruitor de clanțe ar fi crezut
că împărțeala va rămâne la el. Că Ciolacu le va datora ceva și va ține cont de
asta. Numai unul slab îl cheamă pe adversar la masă și îl pune servil în capul
mesei.
Acum jocul este gata! În sfârșit s-au dat măștile
jos. Ciolacu face ce vrea el din PNL, peneliștii sunt paralizați de teama că
pot pierde totul și nu au soluții. Iar Faraonul este pus în poziția să întindă
mâna, să ceară, să se roage, să pupe inelul. Dacă vrea să rămână cu ceva din
multele funcții cu care se tot lăuda camarila din jurul lui. Niște
inconștienți, evident.
Povestea cu Faraonul începe să semene tot mai tare
cu cea cu împăratul cel gol. Și-a căutat-o și acum va plăti cu vârf și îndesat
toate contorsionările pe care le-a făcut în ultimii ani. Pentru confortul lui
și al camarilei sale.
Spre deosebire de Ciolacu, Faraonul nu prea a știut
să împartă. Este tot mai izolat, tot mai lăsat singur cu soluția lui imorală. La
primul semn de slăbiciune, vor sări pe el și îl vor ataca în haită din toate
părțile.
Deocamdată, dacă vrea să rămână cu ceva, trebuie să
pupe mâna și să lustruiască clanțe. Doar nu e prost Ciucă să îi netezească
calea spre Senat. E calea sigură spre eliminarea lui din politică și de la
butoane. Știe și el că un Faraon puternic și fără prea multe opțiuni va năvăli
peste tronul lui instant. Îl va trimite în istorie.
Și Ciolacu a decis deja pe cine ajută. Este clar că
merge pe mâna lui Ciucă. Doar nu o să îl aleagă pe Faraon, e mai accesibil și
mai docil Ostașul. Ar fi și pentru el o greșeală să aleagă Faraonul, nu
Ostașul. Ciolacu nu va face greșeala peneliștilor, să invite la masa bucatelor
pe cine nu trebuie.
Neamțule, ai ajuns la capăt de drum! Ar fi timpul să
revii la catedră… Ca președinte ai dat rasol rău de tot… Ne-am pierdut votul și
timpul cu Tine. O nulitate care nu lasă nimic în urma lui… Păcat!
Autor: Cristian Păun, economist
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu