Pavel Ratundeanu-Ferghete - MERE PADURETE 2024

 

MERE PADURETE 2024 - 3

 

Organizarea uitarii in jurul scriitorilor, Tu ești o binecuvântare la necuvântătoare, în România mare scriitoare profundă, scăldată, profundă, în soare de omenie și armonie sinfonie- România binecuvântare, profundă ca Vasilica Grigoraș bibliotecară ca primăvară de țară, rug aprins și aprins pe cinste mare, prin pace, de ce se face cu sens prin liturghie și omenie de pace- evanghelizare, în România binecuvântare, cu încredințare, că Daniela Zeica Buzura profundă mai știe inspirată câte mai ai aprofundat de învățat cu perspectivă rituală pe verticala, în școala de dincolo de școală educată și mare, adevărat ortodoxă. Ai ceva deosebit și distinct în ce faci, cum zice și George Anca. N-am crescut, în eprubetă.

Marius vine nervos, nu-i convine, suduie, înjură i se năzare cai verzi sperieți pe pereți și el sus sai, susai ca o sperietoare de ciori de D.R.Popescu, cu Moisă și Moisălă, din F. Și Vânătoare regală, O bere pentru calul meu, de același autor maistru ca Dumitru Mircea alt re dactor-șef al revistei clujene, Tribuna - săptămânal de cultultură. Tot Marius m-a rezolvat și a stat și Miha, cu mine la Clujana și m-a adus tot el acasă în sara asta la Ciubăncuța, el a limpezit apele, c-așa vitregi cum sunt sunt copiii minunați și cei mai buni de pe lumea aiasta, că dacă-ți vine să fluieri, fluieri fără să mai greșești o virgulă, chiar nici în pușcărie și, nu c-ar fi o șmecherie la mișto, fante, crai de curte veche! 

- OMUL CA MOOLIMA de Ben Todica, versuri ADRIAN BOTEZ - Un clip recitare de versuri din volumul ULTIMUL ULTIMATUM de ADRIAN BOTEZ. "Adesea, în versurile sale se deslușesc accente de revoltă, față de multe și față de tot. Față de sine, uneori, sau față de propria conștiință. Față de regnuri, față de tâlcuirile mincinoase din unele cărți, față de neputința, nu doar a omului, ființă pieritoare, dar chiar față de singura sa operă dăinuitoare, ARTA.

- Poate nu-i cea mai bună zi. Continuăm să rămânem neputincioși.

- Eu, nu-s malițios Adriane, văzând în tine omul bun omul care doar tu vezi în mine ceva bun, ceva bun un ideal, o aspirație o socio-ecuație care a făcut din bine, însă am parte și de suferință și am de la medicul Bogdan Bodiu, diagnosticul credibil, adevărat: "Neopatie diabetică". Ești un cocoș, cucurigu, fără pinteni (după filmul Parașutiștii). Vica era iubirea mea, așa se punea dragul meu, speranță, că morarul, cel care scrie, deși menirea era să trateze animalele domestice sau să le prevină să se îmbolnăvească, vaccinàndu-le și Pavel era doftor de marhe, era tehnician veterinar, era, că nu trăia-n van șuhan, că era om serios, frumos, cinaș și cu seriozitatea, cu lucru bun, bine făcut, el, Pavel, că cu lucru serios nu se juca, că era ca povestea filmului românesc, film cu care firesc nu glumea (hai bine, bine, bine, că lucru început trebuie și gătat trebuie și terminat trebuie) și bine făcut, e lucru minunat și nu e puțin lucru, no! țucă-l Doamne, nu-ț fă inimea rea, îmburdă-te, Dumnezo, în Rai! Din Parașutiștii: -"Tu ai ac pentru cojocul fiecăruia".

- Hai, mă oda¹ta!

- Da, Vică, eu Vica, continui, Românie, continui să te iubesc, blagoslovesc; Eu iubesc faptul că dacă nu mă nasc muzicant, dar prin naștere-s pooet altfel decât marele Eminescu, că-s și harnic, că omul cât trăiește învață, că-cel mai cel, din fericire mai altfel, în feticire, cu momente și vesel am evoluat datorită lui Ben aiesta la care nu-i păsa ca om foarte bun, c-aveai scaun la cap și în mina lui din Australia m-a capturat ca ortac obligatoriu sincer și era grozav omul fiind om de afară dintr-o școală de dincolo școală absolut om cu iz și irizație, pe care nu-l poate uita niciodată limba romànă dar nici pe Eminescu, din Eminescu, că la noi, cu Goga pătimaș al gliei și pătimirei noastre cu clăcașii lui pe la Ciucea, că lucram ca voluntar săpam șanțu de canalizare șanțul spre Cernuc al apei potabile, dormind, cazați fiind la castel, în Jibou. Totul e formidabil. În tot ce fac sunt eu pentru mine, o întrecere a mea cu mine, dar ca orice nu știu ce zici și mă contrazici. Oare eu cu ce rost mint, bun artist? Am afecțiune, am cumva înțelepciune, pasiune? Îmi spunea fiul medicul Bodiu:

- "Tata Leonida Bodiu de la Ciubăncuța Ing. Zootehnist s-a dus La Jelna. Apropo domnule doctor zicând de Jelna, mă gândesc, că vă trageți, din județul Bistrița.

- "Da, din Poeana Ilvei", îmi zice sincer, pe șleau. Nu i-am zis lui Vica, n-am zis medicului de la urgență Clujeana:

- "Hai nu fă pe nebunu, cu mine". Medicul Dr. Bogdan Bodiu medic primar la urgență, Clinica Clujana de la municipal Clujana, mi-a zis sincer:

- "Să nu mă aștept la minuni, în ciudă, că el după perfuzia cu Ketonal picioarel, membre posterioare nu mai erau reci, se mai încălziseră și chiar și durerea pentru puțin timp, mă chiar simțeam îmbucurător și chiar mă aflam mai binișor, fără ca eu sa fac din țânțar armăsar că ameliorarea nu va fi toatală, ci iluzorie dar pentru scurt timp aveam senzația, impresia artistică că voi scăpa și iar parcă eram bine dar ce păcat că doar pentru o secundă de viață, din secunda de viață eram în impetriul binelui, fără chiar războiu nenorocit a lui nenorocitul de Putin în Ucraina grâului, cum grânar bogat am fos, da sub Ceaușescu și sub comunistul Gheorghe Gheorghiu-Dej a fost, și România chiar și poalele țigăncii sau a ceferiștilor de la Dej care-l salvaseră la Dej pe comunistul amintit cu brio, glorie-victorie și cu istorie de care nici Darie a lui Pavel a lui Ferghete.

- Ce bună dispoziție avem?

- Spiritul tău competitiv și creeativ, perspectiv.

- Azi e paștile blajinilor/cailor.

- Voarbele ni-s vorbe rugăciuni de luni, când zice-se că doar bețivi se barbieresc, rad vorbe, vorbe și proverbe, cu subiect, dar fizic ce zic? Când ceva rău ni se întâmplă în viață ce exaamen de conștiință ne facem (cum, în ce contradiții ne explicăm prăbușindu-ne în noi ca se ne cunoaștem, cum pe noi în noi? Cum deslușim pe Brâncoveanu, domnitorul și viața familiei lui nexplicat încă, clar ce s-a întâmplat, turcii decapitându-i, cum și pentru ce? Așadar, cum și în biserica dintr-un stejar (chestia cu cădere a lui Cantacuzino, aflat în cădere ca scriitorul Grigore zanc politician și scriitor, o prezență de om care se motivează ca și cum ar sta în fața unei icoane făcătoare de minuni greu de explicat, căderea lui liberă (cum cădem prin decapitarea de la Constantinopol a familiei Brâncoveanu? Noi oameni suntem ce suntem prin cuvintele care ne robesc, prin cera ce ne întereseazează și asta ne face pe amândoi puternici și în sensul aiesta noi scriem? Ești un om fabulos Ben, esti un men extraordinar, cumințemia pământului chiar dacă ai altceva și altfel talentul omului Constantin Brâncuși, un drag al României. Am scris și cât timp trăiesc, în acest paradis mie interzis, dar eu ca un Robin Hood al scrisului, cu ce Dumnezeu mă aleg ca scriitor, cu boală și suferință/cu ce ca român, fraților, în duh, în clipa aiasta cu mers umblet anevoioasă deplasare dureroasă, chinuitoare și batjocoritoare, după o viață de om cinstită, în România ceaușistă, luptător pentru pacea și sănătatea omenirii-Manifest pentru pacea, în noua ordine a omenirii!

- Biserică, dintr-un lemn de stejar.

- Iți mulțumesc, că mai putut ajuta Ben.

- A apărut Revista Bogdania, nr. 107-108, mai-iunie, 2023. Lectură plăcută! Nicolae VASILE

- Multe Mulțumiri pentru apariția Revistei  îndrăgite de noi  Revista ,,BOGDANIA” Cu deosebită stimă, Melania Rusu Caragioiu

- Când scriem, cum adică, jucăm cu cărțile pe față. Lucram alaturi de consorta mea la câmp și ea, Vica îmi era profesoara, dascalul meu fără să ajungă la capatul răbdării cu mine, că știa ce să facă, aici pe Arca lui Iisus și ea avea răbdare, știa să persevereze.

- Ești drept și luminat Prieten, Ioan. 0 porție zdravână de o lume minunată de artă mioritică năzdrăvană, impecabilă, valabilă fără crampe abdominale, pe verticală.

- Lucri neliniștit ca haiducul, în codru fără, fără modru, te canonești, ostenești, o viață de om muncești și cu ce te alegi? Cu suferință te alegi.

- Experența-i un bun/prost sfătuitor prost?

- Viața te năruie, te betegește, îmbolnăvește, te prăpădește. În tot ce suntem e credința în neamul nostru pentru care sângele nu ni se face apă, nici apă sfințită, chiar dacă duci dracul de coadă/de coarne și apa sfințită e bună și de leac? În popor există o credință oarbă în legende și proverbe ca și înțelepciunile românești care bagă bine la cap, sunt presărate ca piază bună/rea, sunt presărate prin filmele românești, un fel de giuvaere, talismane vii ale graiului românesc, cum rar tezaur și comoară rară a limbii române, fagure de miere, cazanie care o cântă pe ea vatra, pe inima mea cu făinoșag la vatra lor românii, neaoșii românașii, patrioții nației mele și a lui Eminescu și a neamțului moftangiu Ioan Iancului Caragiale, după vorba și a poetului român MATAIEVICI, din Republica Moldova după spusa medicului veterinar din orașul Bistrița, Bistrița-Năsăud, profesor de Boli interne și infecțioase ca prof. Cornel Balmoș, profesor  la Zootehnie, profesor puternic Borr Iiuliu ca inginer agronom profesor diriginte și profesor la Plante de nutreț profesor diriginte ca doamna Socaciu Tereza, domnul scump profesor care nu știu de ce mă simpatiza, profesor care mi se adresa la ore cu:

- "Mă, frumosule" și nu știu de ce avea pentru mine atâta de multă simpatie deși eram un pârlit de elev ca Pârlitul, din nuvela de debut a lui Marin Preda, plăcută nuvela și poetului Miron Radu Paraschivescu și publicată la Rubrica Popasuri de acest nemaipomenit poet, din Târgovește ca istoricul Nicolae Iorga, un mai ceva ca Nicolae Bălcescu, dar revenind la oile noastre: profesorul Cornel Balmoș, un să trăiți bune, vorba președintelui Trăian, el profesorul a fost singurul care, era singurul în 1968, care a venit cu noi elevii transferați din Bistrița însoțindu-ne în transferul nostru la Liceul agricol la Șleu-Silvaniei, Sălaj. Orice cântec are și descântec, este ca expresie în graiul românesc ca lucru expresiv, explicit în Limba română, limba cea română, dintodeauna maternă și cu îndemànă. Că Vica zicea: că cine iubește și lasă, Dumnezeu să-i dea pedeapsă, târâoșul șarpelui... Și gândacului. Trăiesc,cu sabia lui Damocles deasupra capului, vorba lui Eugen Barbu in Zestrea prințesei Ralu. Iată grădinuța plină cu flori și iată casa părintească, că de ea, Dumnezeu o să-ți amintească. Vica m-a lăsat cu ochii-n soare. Nu s-a uitat după alți bărbați, chiar dacă erau de ăia botezați.

- Cu asta avem, cu asta dansăm.

- Om minunat Șfefania Mărăcineanu, e savantă, omul care aduce ploaia și nu e Mihaiela-Ștefania Celemen, fata lui Vica, un spirit de om harnic și bun praznic, chip și asemănarea lui maică-sa Vica, femeia, cea fără stare, într-una cu mâna pe lucru și nu puțin lucru, că nu stă un șir, că tot timpul are de făcut ceva: ordine și curățenie, cumințenie a ceea ce era muncitor casnic, cu igena și ea trebuia să facă ceva, nu doar ca să nu stea locului, un șir întreg de lucruri făcea, că de anume era de făcut, ce făcea în permanență, gândind că-i sfârnel, cum ar veni om harnic și bun unic, bun praznic după modul cum se înfățișa, un mod de a fi impresionant, distinctă și deosebită.

- Ca Trăian Băsescu, președinte al României.

- Film de Radu Gabrea, Trei zile până la Crăciun cu scenariu de Grigoare Cartianu, după cele întâmplate cu Nicolae Ceaușescu, la revoluția din 21 decembrie 1989 (eu cu Vica urmăream la televizor revoluția pe viu emoțional, amândoi chiar plângând, când i-au prins pe cei doi, pe ceaușiti, că nu știam ce are să se întâmple (totul era cum era: tulbur și incert).

- Eu am plans cand am vazut asasinarea.

- Vlaicule, la drum cunoști omul, omule ai fost coleg acuma mai bine de 50 de ani, că omul când îmbătrânește, în culori de liniște, talanții ii se risipește. Picioarele fac atâtea pentru noi dar osteneala le stresează, uzează, le compromite, le ostenește, obosește și îmbolnovește și atunci nu mai ai calea dreaptă, ci calea e una sprâncenată spre adevăr răvășitor și spre viață spre Hristos, spre luminos și spre veșnicie, spre frumos: omenie de Românie, în vrednicie și hărnicie, cu armonie-simfonie.

- Să ai sănătate, scriitor de viitor Geoge Vulturescu din Satu Mare. Salut Scriitor de viitor, red. Șef la Pooesis, în culmea glloriei. Achim Nica:

- "Nu știu cum să vă spun? Mi-a plăcut să rămân pe vatra strămoșească, în sat." Locurile-s sfinte, că și vremea bună se cunoaște de dimineață și în viață vedem ce vedem cu emoție într-o viață, într-o lacrimă de bucurie am văzut în viața noastră, de om.

- "Cum scot, moldovenii, eurii?"

- "Înlocuiesc cu "i". Angela Moldovan spune că avem sentimente nobile ca oameni și ca români demni de România, în drag și pitoresc, fie-ne cu iertare.

- Vitaminele în România sunt pentru noi.

- Trăim viu fiecare, trăim cu dragoste și cu stil, cu modul nostru, cu senzație, simțitori și ne cam strâmbăm la orice durere. Incredibil, dar suntem răbdători.

- CRED Că NU TREBUIE SA ATINGEM 90 DE ANI PENTRU A FI DE ACORD CU REFLECTIILE ACESTEI AMERICANCE......

Nu toți oamenii ajung la 90 de ani pentru a putea face aceste reflecții.  Să profităm de cadoul pe care ni-l face doamna Brett cu reflecțiile ei.

Scris de Regina Brett, 90 de ani, The Plain Deale, Cleveland, Ohio.

(Pentru a sărbători venirea bătrâneții mele, am scris câteva lecții pe care mi le-a dat viața.)

* Viața nu este corectă, dar totuși și totul este bine.

* Viața este prea scurtă pentru a pierde timpul plângând.

* Munca ta nu are grijă de tine când esti bolnav.  Prietenii și familia ta o fac.  Nu pierde contactul cu ei.

* Nu trebuie să câștigi fiecare argument.  Trebuie să fii de acord să nu fii de acord.

* Plange cu cineva.  Ajută mai mult decât să plângi singur.

* Când vine vorba de ciocolată, rezistența este inutilă.

* Fă pace cu trecutul tău, ca să nu-ți strice prezentul.

* Nu-ți compara viața cu a altora.  Nu ai idee cum este călătoria vietii lor.

* Respirați adânc.  Asta calmează mintea.

* Îndepărtați tot ce nu este util, frumos sau vesel.

* Niciodată nu este prea târziu pentru a avea o copilărie fericită.  Dar a doua oară depinde doar de tine.

* Când vine vorba de a urmări ceea ce îți dorești de la viață, nu accepta un „NU” drept răspuns.

* Aprinde luminile, folosește cearșafurile frumoase, îmbracă rochiile scumpe.  Nu le păstra pentru o ocazie specială.  Astăzi este ziua aceea specială.

* Fii excentric acum.  Nu aștepta să fii foarte bătrân.

* Cel mai important organ sexual este creierul.

* Nimeni nu este responsabil pentru fericirea ta, doar tu.

* Încadrați fiecare așa-zis „dezastru” cu aceste cuvinte: „Peste cinci ani, va conta asta?”.

* Iartă totul tuturor.

* Nu fi afectat de ceea ce cred alții despre tine.  Nici măcar nu-ți face griji pentru asta.

* Timpul vindecă totul.

* Oricât de bună sau rea ar fi o situație... într-o zi se va schimba!!

* Nu lua nimic prea în serios.

* Nu pune la îndoială viața.Doar trăiește-o la înălțime și profită de eala maximum astăzi.

* Îmbătrânirea este mai bună decât alternativa „de a muri tânăr”.

* Tot ce contează cu adevărat până la urmă este că ai iubit.

* Ieși în fiecare zi.  Peste tot sunt așteptate minuni.

* Dacă ne-am pune problemele cap la cap și le-am vedea pe cele ale altora, ni le-am dori pe ale noastre.

* Invidia este o pierdere de timp.  Ai deja tot ce ai nevoie.

* Ce-i mai bun urmează să vină... ai credință și mergi înainte.

* Indiferent cum te simți, îmbracă-te și prezintă-te.

* Cedați.

* Viața nu este înfășurată cu o fundă, dar este totuși un dar.```

_*Se crede că 93% dintre oameni nu vor transmite aceste reflecții_

Dacă sunteți unul dintre cei 7% care vor, transmiteți-l cu titlul: *Sunt din cei 7%*

_*„Prietenii sunt familia pe care noi înșine o alegem”*_

 

- Dragul meu Ben, drag maistru al limbii române și fainoșag și a lui Vica, cea trecută cu drag ca mireasă, peste al casei cu făinoșag, prag în drag ca ceea ce mie pe lume mi mai drag câtu-i vileag-lumea, în maghiara, învățată în Leghia c-am stat, locuit în Leghia la Foidoș, în cariera de piatră de ghips, ipsos și în sat la Leghia am urmat două trimestre din clasa a patra și a fain, fain-făinel. Azi, apropo, cu toate că am rău de mișcare, cu Marius Celemen, Mistrețu am fost dragule la Urgență la municipal Clujana, aproape de întreprinderea de încălții, Clujana, unde a lucrat noru-mea Dorina Pepelea Celemenla bandă, la croială și sâmpetreanul Miron Ioan ca mecanic. Nu știu cum se face că întreb pe medicul de la urgențe:

- "Nu,vă supărațk,domnul doctor,cum vă cheamă ?"

- Bodiu (citesc pe ieșire: Bogdan Bodiu).

- "Și eu am avut șef-fermă zootehnică Bodiu... la "Drum Nou" C.A.P.Ciubăncuța

- "Tată-meu, Bodiu Leonida", zice medicul de la urgență, (a fost șef fermă, în Cibăncuța) Clujeana, Bogdan Bodiu medic la urgență. Im Memoriam Bodiu Leonida șef-fermă, tata Dr.Bogdan Bodiu medic primar medicină de urgență. Într-o lume minunată, îmi place unde am intrat și, cu cine vizibil, m-am adunat.

- Aceștia acuma își cer drepturile de la cei mai buni din curtea școlii.

- O mulțime de gânduri care-mi dă înălțimi, băi de frământări, băi de amintiri din schimbările din viața mea, că mă necăjesc de cum am ajuns beteag, că nu mai sunt ca un soare, că nu-bine, ușor de dus beteșugul, că sufăr sunt beteag și nu-i bine cu Neuro patie diabetică, pășirea aiasta de melc, nu mă împac în nici un fel cu neputința, cu anevoioasa deplasare, lipsa de calibrare în deplasăre permanentă, parcă sunt tot în ipostaza de vacanță, de apatie și de nici un chef, fără nici o poftă de viață, că: cum adică în permanență să te tot doară, scârțâi amorțit, urzicat și cu picioarele reci, tremur, mă cutremur din  temelii, că rău de tot mi, dar ce pot face că e strâgător la cer? Că e pădureț și cum așa pot fi justițiar scriind și scriind cu nori negri în împărăția Mere pădurețe, cum e posibil așa ceva? Veșnice dureri  și cu vesnice neplăceri și incredibil, dar e greu si cu una, cu alta... cu neputința, starea precară de suferință, de tulai, de vai și de auleu, mamă ce m-ai făcut! N-am șansă să-mi revin, să fiu iar de neegalat, sănătos, cu toate că cred în bine. Dezbrăcatul e cu bâlbe la Cronica cârcotașilor, cuPămpăliceanu, Pămpălău, adică? Bem peste măsură, cu istoric, în familie dependendenți de alcol, pălincă, horincă, cu consum de alcol. Lucru deplasat la români, că unii beau de fericire alții beu de necaz, de supărare, de tri supărări. Evident sunt îndrăciți, c-o intrat dracu-n ei. Și Iisus nu-i de găsit ca să-i bage pe draci în porci și porcii să sară în apa sâmbetei. Pe bețivi nu-i duce capul, n-au chef de nimic/sunt trăsniți, nesimțiți?

- E derutant și nu puțin...

- Românii turmentați n-arată bine, arată rău. Sunt niște dichisiți...tiktoc. Vica era doar pentru mine provita, Maica Precestă a Mere pădurețe, că eu aveam și am pitici pe creier chiar dacă sunt ridicol în ce scriu radical din doi, că scriu cât amândoi, având prin asta cu șansă la viață și dacă în iubiri vinovate n-aveam, strigător la cer îngerul a strigat în Balta Bărăilei, unde noaptea pe fulgerătură, prin stuf/din stuf caii se fură și frumoșii nebuni sunt, după Fănuș Neagu sunt în marile orașe eccetera, eccetera, că de când cu durerea, amorțeala, furnicăturile și-n membre, la picioare inferioare nu mai merge viața cum mergea, că beteag, bolnav, n-a ce vreți, n-am cetera la mine, o soluționare că cu Neorapatie diabetică viața mi aruncată fraier cu viață, cu incertitudine viața mi aruncată în aer ca să fiu Bărbă-cot, în plop și-n aer voinic de babă slabă, cu mucii curgând pe barbă, detailat la pachet, puțin vag definit, exagerat cu răul care există rebel, nenorocit și trăsnit, în stare critică în viața mea, cu exagerare și stare gravă (sunt ca un cadavru simțitor ca coada vițelului mort, că nu sunt ca un cățeluș salvat din canalizare). Sunt într-o stare rea. Nu mai sunt, cu siguranță bine cum am fost. Sunt în conformitate cu stare și calitate de om. Aud că vine Daria de lângă Marin soțul ei viral și virtual, rebel cu tripițule și ca un excroc, că o scâcăie deși ea e exagerat de sensibilă/telefonează că face ochiuri. Mie nu mi-au găsit leacul ca să am viața înainte, bună, cu succes, că și în Ucraina nemernicul război al rușilor omoră copiii, ca cel mai bolund și vinovat fiind hidosul, carcatița vinovatului. Sunt într-o stare disperată (cel mai important sunt eu, care trebuiesc tratat de Neoropatie diabetică).

- Se crede că 93% dintre oameni nu vor transmite aceste reflecții.

- Tu, chiar prin tot, fără să te laud eu un esti om nimiurug, că ce sunt acuma prin sănătatea drămuită, la 73 si ceva, în octombrie întâi a.c. fac fix 74 ani, tu ai rămas, Ben un frumos și un luminos, chiar și la 70 ani ai tăi și idem ai rămas un optimist cu bunăcuvință, comunicativ om între oameni și pentru oameni, un om ca oamenii, cu sufletul: soare și cred, că fercit e omul care poate face pe ceilalți fericiți, cum ai fi zis de fapt, drept Dumnezeu un lucru de taină și de credință, că sângele nu vi s-a făcut apă. Tu ne copleșești încă și ca extraordinar sunteți legendar, omule-om, rodit ca un pom-Dom-Templu eliberării, exemplu a împlinirii nu ca altceva, ci ca om între oameni. Ai ceva aparte.

- Prietenii sunt familia pe care o alegem.

- Suntem cu gânduri, drumuri și trăiri, amintiri ca să nu zic, cu dureri, cu fericiri, speranțe și amăgiri, că dă-l în bine, c-a veni și binele, aducătorul, făcătorul de bine și de ce se cuvine. Cum zice Sfântul ioan:

- "cum s-ar uita omul/Vica în oglindă, adică cum? Ca în Albă ca Zăpada:

- "Oglindă oglinjoară care femeie e mai frumoasă ca Vica mea, în drag de țara mea ?"

- Recitat de regele Pavel Ratundeanu-Ferghete.

- La noi e un haos (caohos) legislativ.

- Ce-i relevant în Dialogul nostru amical?

- Nu știu cât de actual sunt, cu zâmbet/viceversa la divin și abis, că două culturi ale lui Ben, om cu o strategie și energie care doar el știe ce a descoperit în mine și a creat un balamuc, a descoperit ștințifico-fantastic un mod aparte, nu neapărat incoietent de a vă exprima O.K., de a exprima propria desăvârșire perfect, că omul avea..., că de care uriaș ai vorbit în acea poezie pur și simplu doar tu știi, eu vag (nu i-am reținut numele acelui uriaș, imens, dar care ce înseamnă? Și în ce sens ne schibă starea noastră?)

- Eu am descoperit romanul si romania din tine. Am descoperit suferinta neamului. ARTISTUL PUR SI NAIV AL CUVANTULUI TARANESC DE AZI. Toti acei care fug de tine: intreaba-i cine sunt ei si de unde se trag? De ce nu iti fac si tie loc? POATE LE INCURCI FUMURILE !?!? Stai linistit ca va sosi si ZIUA TA, CAND VEI FI APRECIAT.

- Ești un uriaș în gândire și în exprimare, în română sub soare și binecuvântare de omenie și Românie reală pe verticală-supremul a lui a fi-drept Dumnezeu!

- Doamne, ce frumoasă ar putea fi lumea dacă ar exista armonie și unire între oamenii care locuiesc aici, pe terra împreună cu noi. Doamne auzi dorința noastră  de pace și bună înțelegere, Multe mulțumiri celor care răspândesc asemenea idei. Cu stimă, Melania Rusu Caragioiu

- Tu, Doamne, Doamne Doamnă ești o grozăvie care a trecut peste obstacole, cu bucuria de a dăruii în sânge și dacă nu altceva dăruiai, ci doar vorbe bune și chiar nici așa n-a fost puțin lucru că omul a zâmbit și a fost extraordinar, dăruit cu ce se cuvine, legendar, mioritic a fost: dar din dar, rai-liturghie a împăcării, o stare de bine, lucru inteligent, un plus valoare, bonus de zile senine. 

- DA! Frumoase și sfinte sunt CUVINTELE Distinsei Scriitoare Melania Rusu Caragioiu, Ionica

- Noi ca oameni cum o cinstim pe marea noastră doamnă Melania Rus C.? Noi avem totul clar și pe ce ne bazăm satisfăcându-ne necesitatea momentului? Vica mi'a dat sens în viață, mi-a oferit universul și a fost doar a mea și mi-a făcut frumoasă viața mea sărbătoare și binecuvântare sub soare, că Vica, tu ești fericirea mea, talismanul viu din inima mea. Aș vrea să mă mai bucur de viață, cu rășină muntoasă, că aceasta rășină muntoasă care ajută la artroză nu știu dacă ajută și la neroptie diabetică, la ce aș avea eu. Tu, ce mai faci Ben cu tensiunea tot mare, dar tu Melania, cum mai stai cu ochii, dar cu scrisul, că pe mine de durere, lacrimile mă îneacă, că nu mai sunt cum am mai fost și că pe Vica nu mai am cum s-o iubesc, că-i în sânul lui Avram de nici nu mai pot nici să gândesc și cu gându-s, că în curând, oi fi și eu, o să mă prăpădesc chiar dacă-s priceput și ca atare, deci sunt fără viitor chiar dacă-mi place să fac pe scriitorul în acest colț de rai artist și optimist-ca Iancu, cu testament pro fericirea națiunii noastre cu înțelepciune, chiar dacă nu-i nimic cum vreau, chiar dacă-s mână de fer și om de caracter. Viața simt cum îmi scapă din mână, că nici în durere, cu durere nu se poate trăii, nu! Suntem râsu curcii, că noi ne înțelegem cu pofta noastră de viață, bucurați de gustul nostru de viață, că contăm pe noi înșine găsind în noi cu esență ca de o performanță, desfătându-ne.

- Ai grija de tine frate Pavele.

- Mulțumesc, dar cum să am grijă de mine, chiar pentru că chiar că mâine este un mine, eu dacă mă întorc, mă întorc în mine ca să mă cunosc mai bine prin tine și prin limba română, iarba verde de acasă, dar spune tu cum să recâștig, cu reting Magneziu, magne B6 că-mi lipsește, am aflat ieri la Clujana urgență, făcând analize, dar cum înving durerea ca să mai merg pe dealurile, pe câmpul Ciubăncuții, că mă alimentez cu fructe și legume, cu vitaminele ciubăncuții în lupta pentru adevăr, descoperind dramatic dragostea, scriind. Îmi trăiesc amarăciunea acasă ca lup singuratic, urlând în pustiu la lună ca un înainte mergător printre meri, cu mere pădurețe.

- Busuiocul – Este o plantă ideală pentru a trata deficienţa de magneziu, 200 de grame de busuioc proaspăt conţinând 556 mg. Este excelent pentru paste, salate, sos de roşii şi pizza sau alte specialităţi italieneşti. 4. Cimbrul – Proaspăt conţine 317 mg de magneziu la 200 de grame.

- Cât timp în minte ai nobile sentimente și rostești părinte, te gândești la pace și la lucruri sfinte, că tot ce gândesc e să știi că-i românesc, eu firesc rostul și rostire, prin graiul ce grăiesc, e, că eu te iubesc, că Vica mi-a intrat în suflet și din sufletul de poet n-ai mai ieșit, că îmi e dragă și scumpă în stambă și la modă o bombă, în vogă, că mie mi drag de tine Ben și de Vica ca de sfântă Românie armonie și omenie, cu simfonie de omenie, cum s-ar potrivi și ar veni, că se vine din sfânta Românie ce o am din fire fericire, fagure de miere, floare albă/floare albastrăori cais, de cireș și măcieș și macriș de apriliș bolundiș, în sănătate, cu sănătate, înainte de toate, că-i salut voios de pioner, că sănătatea e mai bună decât toate având pe Domn Savaot ca D'rdagnean întru tot și tot, unul pentru toți și toți pentru toți că e mai bună mai fără modru va fi haiducul Duliș codru, înainte de toate, mai măi, hăi mai mânați plugușoru, când a fi Anul nou și om avea cu ce ne făli și noi! (ÎNCĂTRO SUBLIM NE ÎNDREPTĂM CU POFTĂ DE VIAȚĂ ȘI PARFUM DE CU MIROS PLĂCUT, DINTR-UN ÎNCEPUT, CÂND DUMNEZEU A ZIS ȘI VEȘNICIA S-A FĂCUT.

- Cu bucurii, mesie a durerii, cu mult am un singur dor, de dor.

-   Dacă ești în formă te menții sustenabil și pentru că te străduiești, strălucești, că în răsfăț cu iubire provita, cu fericire, cu sănătatea invizibilă.  Nu îți imaginezi că te auto- depășești că: Perseverența pentru lucru bun, te face chiar pe tine și pe tine om bun și doar gândul că trebuie să faci cu orice preț lucru bun, te face auzi nebun Putin, te disculpă, că devii, auzitu-mai: om bun, făptuitor de bine, tu fiind ca un zeu de caracter, reper de cer, super ghid socio-uman care șuhan nu mai trăiește în van. Manea s-a însurat pe plajă. Românii au sărit de lângă Turnul Efel. Suntem promovați. E bine să ai fete dar și băieți buni să tot ai. Asta-i o zi cu energie. A venit Daria cu ochiuri. E buna, că zilnic în lipsa lui Miha ea se îngrijește de mine, cu mâncare și cu restu insistent. Mai am un singur dor, să nu mă mai doară și să pot din nou umbla mai omenesc și mai firesc. Îmi merge prost e baiul, dragă Ben.   Iubirea mea-s doi ochi, Vica. O viață de om și cei 4 copiii a  ei, scumpi ca ochii mei din cap, că din mine ce-a mai rămas? Un nimurug și un nimurug, un nimeni mai sunt, un ne deplasabil sunt. Verficați dacă nu credeți. Ce detalii să mai scriu despre mine și Mere pădurețe. Ce scriu are impact emoțional? Nu mai știu ce să fac Ben, că mi imposibilă starea mea. E incertă, precară insuportabilă stare, vai cum sunt, Doamne! Ar trebui să fac apel, S.O.S. să Strig ca îngerul, cum a strigat frumosul nebun a marelui oraș. Fănuș Neagu, un mirific magnific al scrisului metaforic, frumos, ca un Cristos al scrisului! În București mai e mărțișorul, cu fericitul Arghezi, cu  necuvântătorul Zdreanță, deși nu este aici prezent scriitorul Gârleanu, cu Bărăganul lui (un dulce de doină Im Memeriam Vica și acești de mai sus pomeniți, Dumnezeu, îi ierte!)

- "Hai curaj, fii cinstit cu tine însuți," zice Sofia Vicoveanca. Cu o floare și cu un zâmbet, aduci soarele-n casă", mai zice teribil Sofia.                                                                                                                                                                           

- Viața este prea scurtă pentru a pierde timpul plângând scrie regina insa tu Pavele ai stilul tau unic de a o face si se merita sa te ascultam.

- Grozav ești că tu ni le citezi, ni le dai ca pilde că fiecare om își are lucrarea sa și greutatea, calitatea sa, că: trandafir de la Moldova te iubesc, că îți înțeleg limba, sufletul și vorba.

- Precum Tibetanii tu iti ai CANTATELE TALE.

- În felul tău împresionezi și doar tu știi secretul, taina și lumina, cu frumusețe tandrețe și noblețe de mere pădurețe. Nu, tot nu'-i cum ar trebui să fie adică: bine, cu bucurie și, și de ce nu fără durere, chiar nimic nu-i după vrerea noastră, ci după vrerea și plăcerea lui Dumnezeu. Medicul Dr. Bogdan Bodiu medic primar urgență Clinica Clujana de la municipal Clujana mi-a zis sincer:

- "Să nu mă aștept la minuni în ciudă că el după perfuzia cu Ketonal la picioare membrele postetioare nu mai erau reci ci se mai încălziseră și chiar și durerea pentru puțin timp disparuse, mă chiar simțeam îmbucurător și chiar mă aflam mai binișor, fără ca eu din țânțar armăsar sa cred că ameliolarea nu va fi toatală, ci iluzorie dar pentru scurt timp aveam senzația, impresia artistică că voi scăpa și iar parcă eram mai bine, dar ce păcat că doar pentru o secundă de viață, din secunda de viață eram în impetriul binelui, fără chiar războiu nenorocit al nenorocitului Putin în Ucraina grâului, acum grânar bogat a fost. Nu, tot nu'-i cum ar trebui să fie. Când va fi totul, va fi belisimo, cum ar zice și italianul fără rău, fără război și fără beteșug, ci ar exista o totală armonie-sinfonie: glorie-victorie, o osmoză a binelui, chiar și-n pustiu o oază și un bine total și-n casa și-n viața noastră ca o muzică populără, ceva: viață frumoasă în care ne-am scălda viața în soarele omeniei și a binelui astral plus de armonie, bonus Iisus, că în iubire, iubirea cu iubire se face. Toți să fim pentru confort, nu cu lipsa magneziu-lui din noi și să suferim neplăcere și România neântregită teritorial, suferindă național și universal, monumental că și rușii dar și alții ne fac să suferim frate sublim și nobil impecabil ca betadina care fizic ne vindecă de nemulțumiri și de secătuială, în durere, de durere suferind poporul român istoric. Mare urgie-i pe capul meu! Bună ziua am dat (în filmul Haiducii/Răpirea fecioarelor) Mă arde nedreptatea, boala, durerea care mi-o dă boala aiasta Neropatia diabetică. Acuma boala o am în mine, cu toate că sănătatea mii ce aș avea mai bun în trupul meu. Că minte sănătoasă stă in corp sănătos. Aici e vorba: că ce belea am căpătat? Lăsăm: Cest blestem - blestemul suferinței asupra mea, că-s ca o păpădie, ca acea floare tratament, pentru diabet?

- Respiră adânc. Asta te calmează.

- Miha (Mihaela-Ștefania de la Ștefan cel Mare pentru întreaga națiune română trebuia după Avram Iancu să fie profundă ca atare nu doar Dan Puric gândea nesoș-românește în culorile valorii autentice). Deci în concluzie: Miha cu silință, osteneală și voință s-a deplasat în Mărășești lăsând orice lene deoparte și țànând lipiile, scoverzile din sân ascunse. Ca să vină la Expoziție, la Capela lui Ceaușeșcu în groapă, în Autogară Mărăști ca să-mi trimită acasă în Cubăncuța leacurile, medicamentele scrise pe o rețetă simplă, eliberate de doctorul Bogdan Bodiu medic de medicină de urgență Clinica municipă Clujeana de Urgență, Cluj... și Miha mi-a trimes cu microbuzul de Cluj-osoi, în Ciubăncuța pe lângă leacuri alimente și fructe: căpșuni și cireșe (nu știu dacă cireșe de Cireșoia) și Daria le-a așteptat în Ciubăncuța, în fața graniții și a casei nr.81 ca să mă facă fericit și sănătos ca pe un CRISTOS pilduitor și luminos generos și sănătos. Sunt un rebel, nu doar a scrisului, de scris ca proscris Duliș al Sâmpetrului Fizeș Sempeter de Sălaj / Corbu sau Racoșu-Nou, scumpă doamnă? (cu ce să ne comparăm viața de guguștiuc la ceas de seară, sara pe dealul Ciubâncuții-Clujului!?)

- Aveti atasat adresele unde se poate citi revista JURNAL ISRAELIAN care intra in vacanta pana la 1 Septembrie. LECTURA PLACUTA !

- Mulțumesc din suflet, Ben. Gânduri senine! Dorina

- MEREU SUS ! Meriti un concediu minunat si inspirat artistic. O REVISTA ORIGINALA SI PLINA DE CARACTER, FELICITARI ADRIAN !!! BT

- Thanks dear friend, A

- Mulțumesc! Cu prețuire, Gabriela

- Mulțumesc mult, dragă Ben! Sănătate și toate cele bune! Cu drag, Vasilica

- Apesi pe prima adresa si se deschide revista Corine, Ben

- Thank you Benone! Super!

- Ce-mi spuneți atât de frumos, versatil, impecabil, compatibil cu viața și conștiința pusă la punct antiderentă ca viața ca să ne fie  mai ușor. Nu e mai ușor ca să fim perfecti ca noi în desăvârșire de fericire, fără capricii și cu răutăți fără greutăți că pasibili suntem cum suntem, deși noi nu exagerăm ca nu ne place, chiar dacă și iubirea are capricii, cu ropcii, copcii. Pe tine nu te-a influiențat nime cu angoase și frustări, că tu n-ai vrut să întorci problema pe cealaltă, că tu ai propria ta părere, convingere. Tu altfel îți tragi sufletul. Tu, ești plin și divin în bunătăti, că ești botezat și responsalizat, că tu ești cu super ajutor ceresc și pitoresc firesc din zoocalomnia românescă. Tu identifici nevoia, frate, că ești un aparte, cu  arte și part iradiant și inteligent. Ești cumva un verb proverb, cu subiect și predicat, în fine ești cu aură și nimb ( cum adică ?)

- De ce te bucuri?

- Pașendez. Ce-i viteazule, căpitan val-vârtej? Ce te mai surprinde, mia culpa făcându-ți griji pentru fericirea celorlați? Rușii iară au înebunit, cu barajul, din a carărui apă e folosită la răcirea reactoarelor centralei nucleare ( nu asta-i calea, soluția, calea cea bună). Dragă - mi ești țară frumoasă, lovită de necaz (țara noastră-i România... și sublim și nobil o iubim).

- NU UITA CA ULTIMUL CONDUCATOR AL ROMANIEI A FOST NICOLAE CEAUSESCU. NIMENI SI NIMIC NU VA PUTEA SCHIMBA ASTA. IN CIUDA TUTUROR ARGUMENTELOR. ELENA VA NUMEA SOBOLANI CA ORICE MAMA SUPARATA INSA DUPA EXECUTAREA EI ROMANII AU FOST TRATATI ASA. PRIVESTE PRECUM ISTORIA, PRIVESTE IN OCHII URMASILOR.

- La sapă, care Marius și-a pus-o pe numele lui de Celemen Marius, însă pe mine nu mă deranjează. În viața mea, era cu Vica un rost artist. În sud la Vama Veche n-am fost, ca atare asa cum nu v-am văzut pe voi ca trio a sfântului Duh, Al Tatălui și Amin, nu l-am văzut nici pe Mircea Dinescu, cel care a supt cum se lăuda laptele geniului cu Alex. Ștefănescu, crticul și scriitorul care a îmbătrânit frumos ca Prâslea cel Voinic, cu merele de aur/Grigore Pi tea din Mogoja asemeni colegului meu Șarto Petru, un haiduc ca consăteanul său. Nimic nu era complicat în viața noastă, Ioan Dan din Dăbuceni, Sj. Multe lucruri sunt așa cum nu trebuie să se întâmple.

- Dragilor, ieri s-au decernat premiile Uniunii Scriitorilor pe anul 2022. E de datoria mea sa va anunt ca Augustui Cupsa a luat un premiu pentru volumul de povestiri „Strainatate”, ca revista Ex Ponto a primit premiul Ariel si subsemnatul s-a ales cu un premiu pt. critica si istorie literara. Filiala Dobrogea a fost reprezentata frumos si sper din tot sufletul ca multi dintre dumneavoastra, sa intre intr-un circuit mai larg decat cel al premiilor Filialei. Felictiari din partea mea lui Ovidiu Dunareanu pt. revista frumoasa, eleganta si desteapta pe care o face si lui Augustin Cupsa pt. volumul sau minunat! cu drag, Angelo

- Felicitari tuturor celor premiati si, Filialei Dobrogea, pentru briza revigoratoare ce se simte dinspre Constanta!

- Tu Marian ești ca un cap al familiei. În fața unor lucruri trase la indigo, n-am vrea să se întâmple. Puii, cățeii de vulpe, unde pe mapond în lume?, deși e de ce se preferă că trebuie lăsați în pace. Zice-se chiar dacă naivii drăcușorii, puișorii de vulpi fac furtișaguri prin curțile gospodarilor, că fură mai ales; de ce fură încălțații?

- Scriu. Și ce rău e a...

- Spune daca vrei sa schimb ceva, ca eu ma joc. Nu ma pricep la poezie, incerc sa atrag atentia COLONIALISTILOR.

- Tu, crezi cumva că eu sunt mai breaz?

- "Tu, crezi cumva că eu sunt mai breaz cumva pe undeva?" Împresionezi în felul tău cu felul tău, în drept de a fi. Avem tindința de a nu exagera, împăcându-mă cu cunoașterea în sine (vorba proverbială a lui Mihai Eminescu). E extrem de important, provita, fiind mult până te apuci și te-a determinat să slăbești, să slăbești incredibil, cu adevărat glanda devenind la normal moral. E o susținere sustenabilă, cu sprijin real prin care se simte energia și percepția ta.

- Avem ceva cool.

- 7 zile înainte de o veșnicie. Cum adică comunicarea înaintea marilor succese? Suntem proștii și deștepții ziilelor și revoluție noastre, după filmul despre Revoluția, Timișora și Critu Dan. La 22 decembrie '89 a fost lupta anticomunistă. Noi de aicea nu plecăm până nu câștigăm Revoluția noastră, noi de aicea nu plecăm până nu câștigăm revoluția din țara, din România noastră că aveam noi șoimii, decrețeii noștri, chiar dacă democrația e un copil născut înainte de vreme, o lepădătură a haosului legislativ care a profanat dreptul omului; aveam dreptatea și Libertatea noastră. Unde-s oamenii, cuminții pământului? Că ne-am săturat de haimanale-corupți nerușinați și nemernici, tagmă de jefuitori. Zic unii că am fi faciști, alții că am fi hortiști...,un talmeș-balmeși de golani, de huligani... Uitați-vă, la palmele crăpate, asudate, transpirate și trudite, obosite ale glotei... Izbăvește-ne de ce-i rău! Nu era o manifestare pașnică. Nu era și nici acuma nu-i un dialog necesar, că s-a intrat în Piața Univertății, s-a intrat brutal, o mare greșeală agresivă, primitivă a demenței polițănești și al jandarmilor în 13 iunie 1990. Talanții se risipeau, se îngropau talanții. Era insuportbil. Violența năștea violență mai rău ca sub Ceaușescu.

- Bună seara! Avem deosebita plăcere de a vă invita, vineri, 9 iunie, la expoziția de artă "Anuala artiștilor plastici bârlădeni". Activitatea face parte din programul Zilelor Culturale ale Bârladului, ediția a XXXVII-a și  se va desfășura începând cu ora 16:00 la Galeria de Artă "N. N. Tonitza" Vă aşteptăm cu drag! Cristina

- Complimentele-s necesare în viață. Vă mulțumesc, dar mi imposibil să particip că de puțin timp sufăr de Neuropatie diabetică. Nu-i puțin lucru diabetica aiasta! Noi nu facem mascarade, că nu ne ținem și de anume în eroare de manevre să facem (nu-i jucărie ca să ne jucăm). Ca să intru în uniune am nevoie de referate, cronici de critică dar amar e că toți se codesc, iar cine o binevoit și cu suflet de om adevărat, nu-i membrul uniunii scriitorilor așa că cine să-mi facă.... cronicile/ce să mă fac doamnă doctor Elena Armenescu, cu respect și cu dragoste, infinit apropiat de obiect, cu subiect și predicat, luminat și curat!

- Mulțumesc din tot sufletul și conștiinșa mea pentru Capitolul 78 -Mere pădurețe. L-am citit azi de dimineață, în întregime. Tot respectul frații mei, fiindcă efortul vostru de acum va avea un răsărit de soare în viitor, dar mai luminos peste viitor. Cu drag și ales respect, Ioan din Gepiu

- Mare om ești de Mere pădurețe, cu noblețe și de mit și legendă ca pitorescu legendar tipograf din mitologia patrimonial național tradițional-monumental cu forță de prospețime, cu profunzime la băi de mulțime, în iubire și fericire, o înviere a luminii în parfumul cuvântului, al Dumnezeului pe altarului soarelui, însorit cu pace a păcii miilor de sori rostuită în rânduială, cu măsurâ naturală și omeneasc, pitoresc, cu firesc și omenesc românesc, de întregire de unire, dodoloță de conșțiință chiar dacâ noi suntem doar niște intruși in a iubirii și mântuirii, niște invidioși penibili, oameni cu durerii personale, banale chiar dacă noi ne vrem admirați ca cei botezați ca ortodocși, ași creștini senini. Stai ca la paradă stai vraiște ca la paradă cànd îți dă la apelul de seară soarele în ochi, ca-n viața, ca o pradă/ ca la paradă în Festivalul Cântarea României, în zilele Dejului cu sesiuni ștințifice Samus, cultura Someșană și emineșciană, când Eminescu de la Blaj a trecut pela prietenii lui de la Dej după cum consemnează istoricul ș profesorul Emil Lazăr, directorul Muzeului Municipal de istorie, Dej. Nu sfidăm, dece am sfida morala?

- Mai bine ati intreba cine este acest Klaus Schwab (si multi altii ca el) care traseaza directive unor sefi de state alese de natiuni cu demnitate? Toti stau ca niste gradinite in jurul mesei rotunde asteptand ordine. Unde e morala celor alesi care in loc sa asculte de natiunea lor asculta de un smecher care nu are nici un interes moral.

- Ce se va alege de Bacalaureat, dar de viitorul noi generații de elevi cu ștaif, viitor? Greva e cu un efect ireal? Profesorilor li de bani frumoși, dar nu și de calitatea muncii lor prestate, de ce naiba-deconectați de România educată, de școala reformată? În ce ne constă fericirea neamului, eleganța, conștiința? Da bricile, elefanți de tip titan ni le-am vândut de a futuț pomană și acum avem un gol, o gaură neagră și criză și dragostea curvească care trece prin somac/prin mațul gros și rect?

- Vântul bate tare.

- Iată orele de nesomn au crescut iar ,,Mere pădurețe”, Există ,,riscul” frumos a multe volume... Poate trăiesc să le admir și eu, Cu stimă, Melania Rusu Caragioiu

- Tu, ești un om-om, cu un moment de viață mai bun. Marius a luat rețeta eliberată de Bogdan Bodiu la Urgență Clujana nu departe de fabrica de încălții Herbac, acuma Clujana, ști Mamona, nu știu cui hoț parvenit vândută de neo comuniști, de comuniștii îmburgheziți după spusa lui Lenin, cei care după revoluție ne-au jegmănit după revoluția din 1989, au făcut ca corupții au făcut  haos legislativ (ori ce leprelor, c-ați paradit o țară neaoșă c-a noastră, furată delapidată de tezaur furat de rușii lui Lenin și Stalin, cu Putin care face prăpăd și omor în Ucraina acuma, nenorocitul jogărit și nebun. De aseară am îbceput să iau Magne B6, cu URIMIL ( DURERE și umilire, cu urzicătură a membrelor inferioare, membrele inferioare-s reci, mai există în suferința mea, durerea e crucială adevărată, un tir într-o curbă la Arad a ieșit din decor și un cutremur a panicat). Replica s-a simțit în fizica orașului Arad. A cutremurat sufletele zbuciumate. Suferința din partea americană ONU se simte pe teritorul României, că suntem și noi în hora în care am intrat și simțim presiunea dezastrului în impactul probelor de război pe teritoriul Romàniei și nu suntem prietenoși cu natura efectiv și afectiv și chiar și asta doare, că suntem inconștienți și asta atinge sănătatea pământului, lepădaților. Lepădați această practică nefastă, experiență proastă că e periculoasă, dezaustroasă pentru Kogălniceanu și pentru alte părți din teritorul scump al patriei limba română. De ce nu fac asemene lucruri, exserciții de război americanii la ei acasă pe teritorul Americii, a statelor că tot ce fac trăzniții aieștea, îs practici rele, nefaste nemernice cu risc, dar nu la americani, ci simțim dureros în România suferindă, beteagă frecvent, imperfect și incorect cu ce drept ne riscăm sănătatea pământului al României și al românilor infectându-i nuclear cu radiații,nuclear? Cu ce drept urâților nepatrioți? Sunteți fără inimă nesimțițilori cosmopoliților și corupți, trăzniți ce sunteți ca niște nenorociți ca și niște nenorociți!? Exsercițiile militare sunt prăpăd și dezastru, un șoc pentru România, ca atare au consecințe grave pentru România noastră dragă. De ce nu ne gândim la ce lăsăm moștenire, laudă de zestre compatibilă cu viața urmașilor ca să râdem sănătos și bine la urmă? Cum îndreptăm situația, ce sens mai are munca multă pentru bine? Soluțiile de moment sunt rezoluțiile cele mai bune ca de ce are girafa gâtul lung?/ cine-s eroii de sacrificiu? Are de unde-mi merge mai bine, dar nu-mi mere, că din fericirea mea ca tine o dau altora ca să dau și altora ca să-i fericesc pe ceilalți, că râd, cânt și dansez (film comedie rusescă?) Exerceții militare și pe brațul Dunării, Borcea, exercitii NATU.

- VISUAL AMERICAN DEVINE REALITATE.

- Tot ce-i pentru o viață mai bună ar porni de la noi, de la starea bună a noastră. Sunt elemente necesare, adică? Fără de care nu putem trăii, că așa cum a zis Mario, că sunt elemente care ne fac fericiți, zice ca să înțeleagă și cei de acasă, că luptă și contra ostentativ creeativ, o sursă de omega 3 care ajută creerul ca un aminocid, dopamina care ajută la funcționarea creerului (seatoninele e ce ajută, ne dă stare de bine ca endorfinele și să visăm frumos ne ajută polivitaminele care ne dă calitatea vieții, cu flora din intestin, e creerul din stomac (e posibil Ben prietene?) Energia ne-o dă consumul de fructe, că ne dă Insuficiența, vitregirea sănătății, că uneori viața poate fi și o stare de prostituție, ca emoția ceva precar, ca o femeie vulnerabilă, femie cu musca pe năframă / pitici în materia cenușie. (Unora le întinzi degetul și lacomi ei, ai grijă că e bibi, adică arde, că-ți apucă mâna (ți se pare comic zice Firicel din Las Fierbinți, nu crezi că parcă ar fi Echipa de șoc, un pro-verde?) Celentano care o nimerește la fix, fix-pix, când ai aproape pe cei dragi, pe cei care te bucură făcându-te fericit, mulțumit efectiv. Ești încântător, un om temerar, îmulțit cu talanți care nu trebuie risipiți și știi, tu știi, nu-i așa? Scriu. Și ce rău e aiasta, că nu fur nimic de la nimeni. BEN MEN TODICĂ, CÂND AJUNGI LA DOCTOR CA CANDITAT LA FERICIRE, AM CAM JUCAT PIESA, CUM MI-A CONFIRMAT ȘTEFAN Mihuț dejean de pe Carpați, Dumnezeu să-l ierte, din Coldău, Beclen! Inimă ostenită ce stai băntălită, supărată și întristată? La blocuri (apartamentele sunt exagerat de scumpe, chiar și dacă doar sunt doar închiriate (nu-i putere de cumpărare). Panourile voltaice costă mulți bani. Avem case stil românesc că românii-s harnici ca Heri Poter, nu-și dă cu tifla, nu-și sfidează firma cu ce-i domestic, zoocalmie, cu melc, melc codobelc, că noi nu suntem lamentabil, în Sânge pe mustață. Ca pescar hoinar, teleleu, spirit de  campion boni-bon, sunt plin divin și de carcter cu har. Totul e un ceva frumos ca spaniolul care se ține de glume ca Cervantes/ DonQuijote în luptă cu morile de vânt, că viața e o luptă deci ca nenea Miron din Sâmpetrucă e în danduranță, e cel mai dodoloță din lume strălucitor și cu înțelepciune. Nu mă las laș/de pripas in revista cu popasuri unde corecta după Ion Slavici Mihai Eninescu harnic cum era lucrând din greu ca un salahor, hamal în gară. Omul era recunoscut tot dintr-o bucată. Nu-i nimic în toată forța forțat că în adevăr ceea ce este și bună poate fi acea "grație de a fi servus grozav din Dobrobogea, pui de ceea ce sunt creativ și perspectictiv, că simți nativ ceea ce sunt prin nu puțin lucru, în  a fi, în drept Dummnezeu ca drept de a fi cu adevărat pentru întotodeaun a fi ca in perspectiva un ceea ce Hristos-luminos frumos e de folos și cu drept de a fi ceea ce e creeativ și prosper reper serios în ce absolut ne preocupă, că nu e puțin lucru dacă o luăm biblic și adevărat e că "adevărat, vă spun voouă," vorba lui Hrististos. Miron Iuăn, pensionat însă hoinar cu natură și natură prin lume în dimensiune de lumina lină lină care ne cerne și așterne cu lungime și mărime de după și în privința asta cât ne ajunge, fițingău sub grumazul, gârliciu ceeterii, în dragoste aiurea și genial că e un dar cu strlucirea în viață, că la dor cap compas ești românesc pad compas în lumea întreagă ca un Teodor un șofer și fiu-tu, un Elis potcast, în pas cu pas cu voință își câștigă pânea în Spania și continuă să mă iubesscă ca om și ca tine, omule cu bravadă mironească inteligent amu și niciodă frate român doar sinelui bravâ prin lume își mai cotă prin lume hoinar, cu natură și aventură lăsând durerea și discutâd,cu semnale nervoase cu înjurând de estem-Dumnezeu...dându-mi nervi și să uiți durerea și cu soatele că tu mai simți dureri cu modul tău, că cine nu suferă, la extremități, picioare cu neliniști că cu viața nu-i de glumit și multă durere, crâșnire din dinți și totuși iubire cu schimbare cu două e de necrezut...,că te miști cal bălan, haiduc ca Duliș, Simion Jeler, călăreț cu cum te închină uimitor, iubin felul tău fiind indiferent, cu firea dumneavoastră o punte cu doi berbeci care se lupta ferm în zoocalmia cu sentimente cu umitor să admiri ce-i de admirat reducând celulita fiind cu inulități kilograme în plus. Daria vine cu surpize surpize ca Andreea Marin cu ceva mai în etate și cu pipi a adus scorverzi și cu felul ei de a fi supărată nelimitat pe facturi fără să aibă parte cardurile cu pricină recoperate dumnezăiesc.

- Scrii cu resurse noi, intrate, resăltate la pisc.

- Când ne ajuți ca altu cu mama, mămuța dracului, te joci cu dracu, împelițatule? Ma e și joaca cu cioarba de potroace, înainte in timpul ospățului nunții e furtul păpucului și chiar culmea e să furi formal, tradițional, chiar mireasa furată e o joacă, o comicărie de a te distra ca la nunta lui Lunga, din Sâmpetru-Almașului și ca voinicosul Marco Polo, în tot ce a făcut ca mare scriitor, mare sciitor exotic, fără nici un spectacol ridicol, că pentru el totul magnific, cu istorie și farmec, că totul era și ce să mai spun, că totul e vrăjeală. Nunta în sine că mai e Papă-Lapte un Ferghete personaj de ultimă generație cu multă inspirație că și mielul dus cuminte la abator, că el e un Fain-Fănel ca Lulu Clujului un epatic și simpatic energic ca Gelu dinde Titu pe Aghireș-Fabrici, pentru toată lumea, participanți ca la Ipu la în scenarea îmormântării de scriitorul Titus Popovici, c-atunci i-am condamnat pe toți  la moarte, ca atunci când Iacob/Letu care le dă toate peste cap, în Sâmpetru-Almașului, în satul meu natal cu mulți săteni-cetățeni, că la noi chiar cu adevărat să păstrăm, să conservăm in/cu etnografia și monogrfia ca cea scriasă cu adevărat de Groza Teodor din Fizeș din Stupini, sat aproape de mănăstirea Strâmba din Sălaj, că învătorul Groza s-a străduit și a scris adevărat Monografia satul rustic și pitoresc, Sâmpetru-Almașuluic? da în multe locuri ca tir iar fi trebit să ajunga dar n-am ajuns din lipsa banilor (din cauza lipsei banilor, dar acuma tot sărăcia în viața mea își face de cap și neputința că-s olog, un neputincios, ca nu mă pot deplasa (ce pot face cu mine ca excepțional, Doamne Dumnezeul meu ca să mă fac bine, omule?)

- POTI SA FACI AJUSTARI daca nu-ti pica bine ceva, Considera ca asa cum esti e normalul si continua lupta din acst punc ca nou nascut.

- Cum adică, ce altceva se întâmplă?

- Ma refer la corectat literar si gramatical poemele publicate in caz ca ti-a scapat ceva.

- Tu, scrii culoare și valore, că ești cu prețul șmecher de a evada ca un bazar literar, că ai habar. Că tu faci, socializezi ca și ce mai conteaza. Miron nici n-a pus probleme între arome deocate în modului de viață dar Mircea Ferghete frate-meu, în vorbe/viceversa în umbre trecătoare, sunt taceri fiozofări ale rânilor ce ascund. Așa se învață, cu atenție la neatenție. Mă aflam din ce în ce tot mai rău pășeam, aparatul locomotor, mă deplasam imposubil rău, precar. Îți place cum jucăm tontoroiul?

- Ce e omul?

- Bună ziua! Avem deosebita plăcere de a vă invita, miercuri, 14 iunie, la activitatea "Povești de succes: Drumul către azi" Activitatea face parte din programul Zilelor Culturale ale Bârladului, ediția a XXXVII-a și  se va desfășura începând cu ora 11:00 la Cinema „Victoria” Vă aşteptăm cu drag! Cristina

- Hai și până acasă, Ben.

- Da ce-i și asta, ce-i dacă noi suntem din poporul Dac al Daciei-Felix.

- Când l-o dus în armată (e cam mult de afunci). Pentru mine era ostenitor, obositor.

- Să nu mori azi (film)

- SUCCES DEPLIN! Daniela

- Oameni cu suflet mare mă invită la ei acasă. Regret că nu pot să mă deplasez acasă la bârlădeni, acasă. Servus și la mulți ani fericiți - no ce mai faci? Cu bine glorie- victorie cu progam încărcat în sănătate și bucurii! Când te gândești la vremea de-acasă depeni ghemul de povești. Dragoste, dor și răzbunare cu binecuvântare! Tu, Ben Todică de unde scoți 130 kg?

- De sub imbracaminte.

- Lideri-s cu greutate, cu rezultate forfecate, la guvernare ca manipulare.

- ÎNCHINARE de Ben Todica, versuri PAULA ROMANESCU - Un videocliprecitare la versurile poetului: Închinare la Luceafăr - Astru luminos, măsură şi însemn statorniciei, / Al credinţei de mai bine-n viitorul României, / Veghetor la vatra sacră unde rumeneşte slova / Când în codrii de aramă sună armii de Moldova,

- Alții-s duși la Diocot ca bună purtare de cetatean și bar bun, ele dezbrăcate ca dezbrăcatul liber. Ca Vlad Obu, în noul podcast. Răbzi ca un Cristos pregătit și răstignit, și răbdarea, în cazul acesta e o culme, o bravdă, o avansare în ochii tăi. Voi vă bazați pe calitățile vostre ca un vânt insistent ca cei botezați și responsabilizți (dacă nu eram iubiți Ben, eram castratofă, se rupea catepeteasma bisericii (sunt cumva un galant?) Chiar așa dar cu amar pelin, senin divin cu sațietate, ce mai faci de anume cu renume, înțelepciune lumina lină a valorii autentice în limba română să te strălumină ca soarele în grădină, în frunză procesând fotositeză, cu lumină lină, lumina poetului Ioan Alexandru-a lui Șandor  poet imnic din Topa-Mică, Sâmpaul, (ori, tu faci gargară, cu pioneze, sub patina timpului fără răbdare că timpul de anume ne dă peste cap cu dimensiune de înțelepciune că viața ne face surpriză, ne pistonează, ne bagă în priză, ne pistonează, ne patinează în timp ne piaptănă pe calea nesprâncenată cu artă (da, tu ce zici, ghici?) Tu, iei poziția omenos, cu omenia la pachet, în România lui Eminescu și Bacovia, cu poezia și cu cetera eccetera, eccetera.

- Ești călare pe situție cu ingrediente, bucătărie..., vorba lui Șurubel din Vorbește lumea.

- Nu, știu dacă cineva/ceva a putut să facă, să mă lapăd de viața, că gândul meu era la Vica și la ce altceva, la ce iubire mai adâncă și m-am necăjit crezând-o mai senină, dar m-am canonit ca semn din fire, din ce am fost, în natura mea, în cu drag de România mea speranță, credință drept de a fi, drept Dumnezeu indiferent cât m-am zbătut, zbuciumat ca un pește pe uscat/sfârâind într-un laboș, cratiță după ce peștele l-am scos cu mâna golă scociorând sub râpa văii, cu apa mică peste vară, dintre văi, de pe la moara lui Odani, chiar secând prudul de pe fundul văii, chiar iscàndu'se sub soarele fierbinte al verii. Tu, n-ai regretat niciodată nimic, om minunat?

- Of! Sunt plin de regrete. Ar fi nevoie de o mie de ani ca sa le recuperez.

- Tu, ce mai zici? (ce zicale ca Grigore Leșe, zici? în și de dorul lelii? tu nu cânți "iordane"? Tu reciți, dar cine o gândit poemul, e cu adevărat mare poetă, un om cu gând ca lumina, e răsăritul luminii, minunii eminesciene, e însuși grozăvia dreptului de a fi-Drept Dumnezeu.

- Superb! Ce încântare sa incepi ziua ascultând cum deapănă gândul Paulei prin vocea lui Ben,  povestea... Cu prețuire, Elena

- Multumesc din suflet distinsa doamna Elena! Cu admiratie, Ben Todica

- Soarele, și soarele a ieșit după sufletul omului cu drag de România mea. Oamenii, îs altfel îmbrobodiți, cu altfel de oameni se leagă oamenii de ritual. Ați auzit ce nu s-a mai auzit în Sectorul 4, Gorila ciufut, criminal spune că fata - s-a lovit cu capul în vana din baie (ce-om mai inventăm ca minciună, nimurugi, cum suntem stroșiți și nemernici denaturați?)

- Frumoase versurile dnei Paula Romanescu! Interpretarea - plăcuta! NM.

- Multumesc distinse suflet si frate in Duh, draga domnule profesor! Cu admiratie, Ben Todica

- În ce facem e liber albitru?

- Multumesc din suflet, Ben! Un inceput de saptamana cat mai frumos si pace! Te imbratisez, Dorina

- Cu drag si prietenie, ciresar, Benoni

- Viața de a acasă se construiește alfel: cărămidă cu cărămidă fiind pe fază fain-făinel, voinicel, măiestrel în Românie te iubesc la nebunie cu armonie, cu melodie-sinfonie, de omenie firesc. Iubire din iubire se face spre fericire, profericire chiar dacă o cămilă intră mai ușor prin urechile acului decât un bogat în împărăția cerului Dumnezeului.

- Ne-am luat soarta/destinul în propriile mâini.

- Înfrângerile de ce nu ni le-am povesti?

- Sunt nu cu vorbe de luat în seamă.

- Bobonete la idoli e de luat în seamă că Bobiță e personaj în Las Fierbinți. (umorul, cum se educă în România educată, România artă?). Cum văd altfel lucrurile? Belusconi era cu petrecerile lui numite buga-buga, Dumnezeu îl iierte! Sunt niște oameni care vă apreciază, cum vă sincronizați în felul de a fi. Să n-avem discuții. E o vreme bună și cu vânt insistent. La voi cum e?

- Dezastru! Copacii la pamant, parbrize sparte, gaini moarte si câinele plecat.

- Românul care confecționa bomba în Italia, în peninsula napolitană ca o cismă a fost a naibii că infecta bombă ce o confecționă explodă și naibii explodă, tot din neglijență, că la ce naiba i-o fost bună, să incite babaul? că era de așteptat:

- "Cine sapă groapa altuia ajunge naibii el în gropă, el personal că asta-i naiba naibii pilda viceversa-învățărura de luat aminte? (a-ți lua aminte?)."
Aici la noi e ea, cea mai bună țară, aici la noi România-i a noastră, colț de rai, cu plai și cu român grai, pe picior de plai și gură de rai. Copilului tău i-ai transmis temerile tale?

- Nu am temeri. Totul e scris!

- Marcel Ceolacu e vioara întâiîn guvern, prim-ministru. Ce variantă aflăm pentru explicație, că batem apa-n piuă până se face ziuă-ziorel de ziuă, că-mi vine cu jergărai și sus sai, că-i care pe piață mai tare, din parcare ori cum te scuzi, că, cu pardonul omori omul, uneori atârni de un fir de paingen, cum le îndrugă în dialogul lui cu Firicel ca-n filmul Las Fierbinți: Oaie/Bobiță, / Bobonete Celentanu în Las Fierbinți? Asta ține de întrebarea: (ce probleme ne sâcăie la icre/cerebel că doar n-am dat cu securea iar Vasile a Șutului, din Oșorhel care le toacă mărunt din meliță e deacord.

- Asa e scris, de sus. Inca n-a apus!

- Tu faci bucătăria la Mere pădurețe, o faci fără sincope, o faci ca la carte Ben și ești prin ce faci, cu rădăcini de stejar ești ca la ABECEDAR legendar, ești un adevărat mioritic, fizic: pragmatic, ești incomesurabil îmulțulțit cu har plenar și exemplar, pensionar.

- Noi o luăm în freză dacă nu suntem cinstiți cu noi înșine, că de nu trece trenul pe làngă noi.

- Care ți-s obiceiurile bune de acasă ca grijă pentru tine?

- Sfaturile parintesti.

- Doamne, Tu care muți munții din loc, fă o minune a vindecării pământului și a sufletului omenesc Amin. Melania Rusu Caragioiu

- Alexandra Chira, îmi atrage atenția făcându-mi apropo că Sălăjanca, că și eu din Sâmpetru-Almașului și eu brav sunt sălăjan care aprind și eu pe cer o stea ca scumpa deAlexandra care pierde din ținuta populară de confort, cântecul fiindu-i stare de confort, un suport moral fără/cu profunzime, cu mărime, în renume, o stare de confort și de supravețuire, stare de bine teleportându-ne spre fericire prin valoarea autentică. Mult se cântă casa mea, țara mea e un cântec, că și casa mea și țara mea e un càntec cu acorduri ample, melancolic și cu miez de pâine fierbinte. Generozitatea e ieșită din comun, că noi firesc facem aparte cu unicitatea noastră, că nimic nu e fără un Dumnezeu, fără sentiment și cu eternitate. Scriu uneori senzații tari. Omul îndrăgostit nici nu poate avea o fericire mai mare. Pentru suferință nu-i preț de vânzare, că de fapt, cine-și vinde suferința? Servus! Oamenii frumoși, luminoși și alunecoși fac lucruri frumoase cu miez de pâine fierbinte. Suntem creeativi și naivi-nativi, fără să fie nevoie să ne prefacem. Doar, Doina Drăguț, răruț ca să fie și drăguț. Lucian Crăciunaș, purcelu era cu naș, gospodar harnic și puse ochii pe Susica Cucului, o familie cu așezare. Cei doi tineri se înțelegeau o și o pețise după tradiție și obiceiul folcloric. Ne adjudecăm succesul, că tot munca ni la ordinea Zilei coerent (defăimat și dezinteresat). Mureșan Ana a lu' Banetu, din Recea-Cristur, dirigintă la Of.p.poștă, din comună se căsători cu Doda Gheorghe, coleg cu mine la Dispensarul Sanitar-Veterinar Recea-Cristur. Colegul Ghiță era din Cășei, de dincolo de Dej și de Urișor a primului bărbat Tudorel Celemen a lui Vica, cu care ca o apucat să nascu ca o iepuroică bună de prăsilă 3ani după olaltă, mai întâi pe Marius, apoi Miha și după venise din Dej de la domnie, că se săturase, se bistuise de a fi doamnă în urișor la coștejie, cum îi zicea acelei părți de suburbii, unde locuia tata și nama lui Tudorel Celemen. Se căsătorise Vica cu Todorel când eu absolvisem cu examen clasa a opta în Aghireș-Fabrici și am ajuns la Agricolă în Bistrița, pe strada pe unde treceam spre valea jelna. Vica mea era cum era după chipul și după asemănarea mea, îmi era fără asemănare, binecuvântare. Tu, echilibrezi situația, cu multe emoții, derulate în strategii și detalii. Ce-i frumos mă încântă excelența și esența ta, miez de pâine trasă în mâine de pace. Da, ce-i frumos și lui Dumnezeu place, De Dumnezeu de bine! Ochii tăi căpruii, fură inima orcuii.

- IOAN MICLĂU-GEPIANU: VERSURILE COPILĂRIEI! Păsăruică de sub nor! / Mielul / O floare și o stea / Nins de praf de lemn pe haină! / Geniu / Pe o frunză / Căzu un bob de rouă,

- Frumoase versuri, Eu citesc în ele o inspirație divină. Ele sunt un tot, fel de antologie a vieții unei persoane, dar cum toți suntem ,,Copiii lui Dumnezeu”, fiecare își poate găsi aici, în închipuirea sa o trăsătură, un vis, o realizare, o maximă plină de adevăr, Mulțumim mult Maestrului Ben Todică,  de a le fi selecționat... Cu multe mulțumiri, Melania Rusu Caragioiu

- Aceleeași sincere simțăminte: VĂ MULȚUMESC TUTUROR, ACUM CÂND BĂTRÂN FIIND, DRAGOSTEA DE POEZIE ȘI PRIETENI ADEVĂRAȚI ÎMI INTINERESC ZILELE, Ionica din Gepiu

- Din tot sufletul ca pe O Românie, în bucate, vă iubesc carisma, in inima voastră din rutină vă iubesc ca pe o pitorească / pitoreasc Româneasc, sufletesc, cu Dumnezăiesc, dulce Graiesc. Noi românii românim, suntem ea, suntem România și veșnicia după filmul: Buzduganul cu trei peceți. Noi nu nemânjim sufletele cu sânge românesc/de un altfel, pentru noi doar pacea fiind sfântă. E un echilibru între țarile romànești, țari cu nume și de renume.

- Pentru familia ta ești canon binecuvântare?

- Iliescu a adus în București minerii ca sa murluiască poporul cu rușine și brutalitate bestială, că ce a fost atât de frumos de luminos și de sfânt s-a piscoșat, urâțit, a devenit apocaliptic, că oamenii au devenit fiare, niste cutre din oameni, neoameni, cu figura, cu mima si inima lor a fost, fost înegrită de cărbune ca dracii, la noi, în acest artistic mister al Parisului românesc, mirosindu-se a moarte și a hoituri, a comedie de comedie, de ceartă, cu orori ca oroare umană, bestială ca o frescă a nemernicieiei, fără nici un sens, ci cu haos al dezmățului, al românismului degradat fără sens și noimă, fără de aură și de nimb, unul potrivit cu sfințenie și  viceversa abis din senis, oamenii potriviți, a scârboșat locul potrivit sfințit și iubit de adevărații romàni, că români cu adevărat (minerii la incitarea bestială au aglomerat și devenit sadici, bestiali în București, că minerii erau ca bestiile. Erau uneltele raului, minerii pe care i-au adus si făcut de ei, manipulatorii niște brute animalice sub comanda banditiasca contra umanității și sadici au devenit apocaliptici, greu de iertat, nu de Dumnezeu ci de însuși oamenii pe care i-au batjocorit ca pe Iisus, inconștienți chiar omrându-i pe civili ca pe vremuri de război. Asta e lăgruița. Cineva-mi zice că dacă greșești, greșeala te urmează pretutindeni. Încinge grătarul că la Măriță Cătălin, nebunul ii sare muștarul și..., nu că, Cineva ar da cu săcurea/toporul ori cu parul sau cu poporul? Calmul e salvarea noastră, Parohul nostru e Pr.Olariu Septimiu. Locuiește-n Dej. Face din Dej naveta la Ciubăncuța (scriu, scriu uneori atât de sec scriu pe cont propriu. Respect față de mine. Ce respect? Apropiu infinitul față de obiect, din respect.

Te urmează greșeala toată viața.

 

PR-F&BT.