O lacrimă de-și varsă norii
Peste pădurea-mbujorată,
Și-n strigăt lung pleacă cocorii,
E semn că-i toamnă-adevărată.
Când
soarele-și ascunde chipul
În zarea zilei depărtată,
Și în clepsidră-a curs nisipul,
E semn că-i toamnă-adevărată.
În noapte de
se lasă roua
Peste grădini și lumea toată,
Și-n calendar e luna-a noua,
E semn că-i toamnă-adevărată.
Iar când
bătrânii cu bastoane
Se plâng de-o boală blestemată,
Ce nu se trece cu bomboane,
E semn că-i toamnă-adevărată.
Dar și când
strugurii din vie
Dulceața verii o arată,
În străluciri de razachie,
E semn că-i toamnă-adevărată!
Aurelia
OANCĂ
04.09.2024
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu