Astăzi, câte repere naționale ne mai fac să tresăltăm de bucurie? Puține au mai rămas, printre care și Drapelul național. 26 iunie, Ziua Drapelului Național, ne amintește fiecărui cetățean român datoria sfântă de a servi cu credință patria, de a apăra cu orice preț unitatea, suveranitatea și independența României. Un popor trăiește și rămâne în istorie prin modul de gestionare, păstrare şi valorificare a patrimoniului naţional şi a dimensiunii sale de unitate, naţiune, conştiinţă patriotică, tot ceea ce înseamnă demnitate, onoare şi glorie pentru neam şi ţară. Mai au nevoie românii de unitate şi conştiinţă patriotică?
Nevoia de a apropia timpurile, fie ele mai îndepărtate, fie mai apropiate, în special pe acestea din urmă, o resimţim, astăzi, tot mai acut, când trecem prin momente de încercări datorate deselor schimbări în cadrul arhitecturii de securitate mondială, europeană, regională, zonală şi, de ce nu, naţională. Din păcate, războiul bate la ușa noastră. Îi va deschide cineva ușa?
Pe de o parte, istoria este plină de învăţăminte, pe care poporul şi conducătorii nu trebuie să le uite. Trecutul nostru este temelia pe care se înalţă, cu demnitate, drepturile şi năzuinţele noastre. Pe de altă parte, acest trecut ne arată că temeiul existenţei noastre, adesea apărată cu armele, a constat şi constă − vital − în unitate, în conştiinţa patriotică ce ne-a făcut să rezistăm, chiar şi atunci când la capătul drumului stătea sacrificiul suprem.
Apoi, existenţa şi durata poporului român îşi găsesc expresia cea mai adâncă şi totodată sprijinul cel mai solid şi în chintesenţa Tricolorului. Aceasta demonstrează limpede faptul că Drapelul Naţional este biografia noastră de stăpâni şi suverani ai plaiurilor primitoare, pe care nu le-am târguit cu nimeni, niciodată.
În plus, din seva acestuia s-au hrănit întotdeauna sentimentele majore şi veşnice ale românului, care i-au luminat necontenit cărările, adeseori întortocheate, ale istoriei. El face parte din tradiţia militară şi zestrea de cultură, spiritualitate, civilizaţie a poporului român.
Tricolorul are, pe lângă tradiţia militară, o tradiţie populară şi creştină, precum şi una revoluţionară. Culorile albastru, galben şi roșu au fost folosite şi de moșii și strămoşii noştri. Dragonul, strămoşul Tricolorului, era structurat cromatic, în cele trei culori atât în Dacia cât şi, ulterior, în provinciile romane, în care dacii au slujit ca ostaşi. Edificator în acest sens menţionăm cohorta de 1000 de daci recrutată, începând din timpul împăratului Hadrianus, denumită „Cohors I Aelia Dacorum”, care a fost trimisă în extremitatea nord-estică a imperiului, în Britania. Aici şi-a avut reşedinţa şi castrul la „Amboglana (Comboglana)” timp de două secole. De reţinut că Steagul cu dragon s-a impus ca semn militar şi în cadrul trupelor romane din alte provincii ale Imperiului Roman.
Apoi, cea mai veche biserică românească din Abrud (jud. Alba) din perioada voievodatului „Terra Tzopus” (înainte de veacul al XV-lea) avea deasupra altarului pictura celor 12 apostoli care avea de jur împrejur un brâu tricolor. Românii din localitatea Ţebea – Brad unde se află mormântul „Craiului Munţilor”, Avram Iancu, au păstrat cu sfinţenie cele trei culori ale drapelului românesc, pe arcada altarului Bisericii Ortodoxe din localitate, sub forma curcubeului care se păstrează şi în zilele noastre. Situaţii similare au existat şi în alte biserici româneşti din Transilvania. Drapelul tricolor românesc din oraşul Cluj, înainte de anul 1918 a fost păstrat cu sfinţenie în Biserica Ortodoxă Română. În această biserică s-a celebrat căsătoria Anei Câmpean – Veronica Micle – cu profesorul Ştefan Micle din comuna Feleac, care a făcut parte din oastea lui Avram Iancu.
Drapelul de luptă este simbolul devotamentului, credinţei, ordinii şi disciplinei pe care o reprezintă oastea. Drapelul este întotdeauna trecutul, prezentul şi viitorul ţării, întreaga istorie a României. Într-un cuvânt, steagul naţional reprezintă toate victoriile şi toate virtuţile militare care se cuprind în cele două cuvinte dăltuite pe vulturii români: onoare şi patrie. Şi aşa cum bine spunea primul domn român al Principatelor Române, Alexandru Ioan Cuza:
Steagul este România!
Comandor (r) Ştefan Popa
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu