Mărturisiri...

Am citit în urmă cu câteva minute o poezie semnată Sorin Poclitariu, având ca subiect plecarea (nu spre Moscova!) lui Prigojin. La final, poetul dă un mesaj, încheiat cu ”Să știți că v-am iubit!”. Treaba asta mi-a adus aminte de vremea studenției mele, de un spectacol în Aula Institutului de Mine Petroșani și de administratorul cantinei, Gurlui.

Nu mai țin minte anul, prin 1985-1986 cred, într-un spectacol prezentat în aula institutului, am jucat o scenetă despre o ceată de studenți care, după ce au picat examenele, au plecat în pădure și s-au făcut haiduci. Țin minte că Mitică Moglan era potera și se tot învârtea în jurul focului la care stăteam eu, Radu Pietreanu și ceilalți haiduci. ”Sunt potera, v-am înconjurat!”, zicea apoi. ”Nu am observat”, i-am răspuns. ”Nu-i nimic, vă mai înconjor o dată”, a zis Mitică și a mai făcut o tură în jurul focului. Apoi a început lupta. Potera ne-a biruit, până la urmă. Eu, căpitanul haiducilor, m-am târât, cu ultimele puteri, până la marginea scenei și, privind spre spectatori, am zis:”Spuneți-i administratorului cantinei că l-am iubit!”.

Treaba asta se petrecea sâmbătă seara și întâmplarea a făcut că grupa mea a intrat de serviciu la cantină luni dimineața. Nici nu am ajuns bine că am fost chemat de Gurlui la el în birou. ”Măi Țețule, de ce mă iubești tu pe mine?”, m-a întrebat. ”Nu știu, tovarășe administrator, nici eu nu îmi pot explica”, i-am răspuns. ”Debarasat, spălat veselă, spălat pe jos”, a venit sentința. M-am apucat de treabă și, după ce am terminat maldărul de vase murdare, am primit o vizită. Gurlui a dat cu degetul pe o farfurie și a decretat: ”Operațiunea este executată necorespunzător, se repetă!”. Am mai spălat o dată vasele dar am primit același verdict. ”Tovarășe administrator, spăl vasele astea de câte ori vreți dar teamă mi-i că o să îmbolnăvesc pe toți ce care mănâncă din ele”, i-am zis. ”De ce?”, m-a întrebat. ”Am blenoragie”, i-am răspuns. ”De ce nu ai zis până acum?”, a venit altă întrebare. ”Acum mi-au apărut simptomele”, i-am răspuns. ”Nu te cred până nu îmi aduci hârtie de la medic”, mi-a zis. Nu știu ce credea el despre bolile venerice dar eu nu am auzit ca blenoragia să se transmită prin veselă...

Am ajuns la cabinetul doctorului Iliaș, cel la care ajungeau toți cei pe care îi mânca pielea! Era doctor la Dermato-Venerice. Când m-a văzut mi-a zis: ”Iar?”. ”Nu, acum îmi trebuie numai adeverință”, și i-am explicat ce mi s-a întâmplat. Am primit hârtia, am arătat-o administratorului cantinei și mi-a zis să nu mă mai duc prin cantină, să îmi las numai colegii să lucreze. Normal că așa am făcut!

Deci, Sorin Poclitariu, înțeleg că ne iubești dar să nu te prind că ajungi pe la mine prin bucătărie să îmi speli vasele că nu te văd bine!

Ioan Buda TZETZU