După cum observați, reforma se face că se face. Aparatul se opune din toți rărunchii, ceea ce ne și așteptam cumva. Cei mai egali ca egalii țipă: cum își permite secretarul Guvernului să ceară liste cu cei ce au participat la greve să nu li se plătească ziua de lucru? Ce-i aici, comunism? Păi nu… e o zi lipsă de la muncă. Ia întrebați-i pe cei din multinaționale ce se întâmplă când nu scanează o zi cardul la intrare în fabrică. Nu grevă, apocalipsă să fie și nu li se plătește ziua.
Din păcate, greutatea Reformei care cade în ridicol
zi de zi de zi e dusă de popor. De tot. Nu de cel ce trebuia „sortat”.
Facturile au crescut. Prețurile au crescut și cresc. Se taie sau se adaugă
impozite la diverse plăți. Gaura se acoperă NU de la cei ce-au făcut-o ci de la
poporul care trebuie să fie solidar. Șomeri, mame, pensionari, nu contează.
Buni platnici. Firme serioase. Toți contribuie. Mai puțin sindicatele,
asociațiile profesionale, specialii. Și pentru că nu se adună banii necesari,
se vorbește de „și mai creșterea TVA”, în timp ce se țin sărbători populare,
câmpenești, orășenești, „cu bani de la comercianți” și cu ce-a mai rămas prin
sertarul cu „cultură”. Poporul vrea cultură! DA? Se mai vorbește de scăderea
duratei ajutorului de șomaj, în timp ce secretarele se mută de la o instituție
la alta, panicate, clickăind pe holuri din Loubotin-uri/Lou-botine.
Între timp, PSD protestează, pe mai multe voci. Au
perfecționat un interesant acapella, cum numai în bisericile creștine afro mai
există, unii de la vârf susțin reforma, alții din fundal o contestă și anunță
căderea guvernului. UDMR la fel, și-au ocupat funcțiile cerute, acum brusc sunt
populiști și vor măsuri populare, să nu se taie susținerea alimentelor de bază.
Ați văzut măcar ofertele supermarketurilor de reduceri la „alimentele de bază?”
Sfidează ridicolul, acolo se află nu ulei, zahăr, cartofi, ci cocktail de
fructe la conservă, prune uscate, noodles asiatici, semințe de pin, granola
ciocolată, cereale musli. Extras din cea mai recentă ofertă.
Între timp, de fapt, în timp ce partidele se dau
virgine și „ale poporului” ce nu le-a votat, un ministru avertizează asupra
preluării Napolact de firmă din vecini, că e suspectă, în timp ce Ungaria
blochează ei preluarea unui producător de-al lor de un investitor străin. Alt
ministru se lamentează cum e posibil să se oprească investiții vechi de 30, de
10 ani, din cauza unor moluște, pești sau greieri? Păi poate de 30 de ani
trebuiau terminate demult, să nu fie năpădite de moluște, nu? Am avut opt ore
cu preț zero al energiei electrice, pe care am exportat-o masiv în Ungaria, nu
vă temeți, nu vi se va vedea în facturi. Unde vă credeți, în Germania?
Hidroelectrica anunță proiecte fotovoltaice. Nu e
banc.
Cică 1.100 de inspectori școlari și auxiliari
primesc gradația de merit, un spor de 25% la salariu. Târgoviște finalizează
cel de-al doilea stadion degeaba. Statul reformist cu ghilimele nu se decide
care e cifra angajaților din administrația publică…130.000 cum zice premierul
sau 280.000 cum zice statistica Finanțelor. Vedeta săptămânii e însă ministrul
Florin Barbu, cel care anunță că avocado e blestemul economiei românești, „un
fruct de avocado costă cât trei kilograme de roșii în România”, iar noi suntem
vinovații, „balanța comercială va crește” din cauza gusturilor noastre „fine”.
Știre destul de contrazisă de cele mai recente statistici Eurostat care dau
România pe primul loc în UE la sărăcie, avem 1 din 5 români în sărăcie severă.
Adică cei cărora le-a pus în cârcă Guvernul Reforma, cu dărnicie.
Autor:
Alexandru Ruja
Sursa:
Graiul
Maramureșului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu