Peste 1200 de fermieri români vor avea contractele reziliate. Tranzacția nu este o simplă investiție economică, ci se constituie într-o operațiune ostilă României din cadrul ofensivei politico-economice maghiare asupra țării noastre.
Cumpărătorul, patronul Bonafarm, Șandor Csanyi, nu
este doar cel mai bogat om de afaceri din Ungaria, ci vector strategic al
Guvernului Viktor Orban, inclusiv pentru exercitarea polititicilor autonomiste
asupra Transilvaniei. Este cadru al statului maghiar. Csanyi deține principala
instituție bancară a Ungariei, OTP Bank Group, este membru în consiliulul de
administrație MOL și președinte al Asociației Maghiare de Fotbal, din această
funcție, făcând presiuni asupra UEFA pentru afișarea hărții cu Ungaria mare pe
stadioane. Este totodată principalul finanțator al echipei Sepsi OSK din
Sfântu-Gheorghe, fiind adesea lângă Viktor Orban atunci când acesta vine la
„meciuri” în România.
Prin preluarea Napolact (dacă va fi acceptată de
Comisia pentru examinarea investiții străine) Ungaria lovește în două direcții,
slăbește pe de o parte puterea economică a peste o mie de ferme românești care
au contract cu Napolact, locul românilor fiind luat de fermierii maghiari și pe
de altă parte își consolidează serios cosuveranitatea asupra României,
mărindu-și baza financiară care susține politicile autonomiste, iredentiste ale
Guvernului Viktor Orban în țara noastră. Finanțarea puterii UDMR (procent cat
mai ales influență) pentru a intra în parlament și a se menține la guvernare
costă. În acelasi timp, cu voturile maghiarilor de aici, majoritatea
covârșitoare având dublă cetățenie, Orban se menține la putere (și) în Ungaria.
Maghiarii din România care asigură pentru UDMR un procent de 5-6%, la alegerile
din Ungaria generează un procent cu mult mai mare, populația cu drept de vot a
țării vecine fiind de aproximativ doar 7,5 milioane.
Napolact este doar un exemplu din strategia de
extensie strategică a Budapestei spre București, căci Ungaria și-a schimbat de
ceva vreme tactica. Pentru a prelua într-un fel sau în altul Transilvania, ea
trebuie să fie parte în cât mai mare măsură din puterea de la București si de
acolo să decidă, impună politica autonomistă, iredentistă, atât în mod direct,
prin funcții importante în guvern si diverse instituții cât si indirect prin
jocurile diplomatice la nivel internațional, menite a crea presiune pe
București pentru cale liberă fără control, pentru Guvernul Orban în România, un
fel de Schengen acordat Budapestei la București.
În sensul acesta Ungaria face „ce trebuie” pe zona
suveranistă în plan internațional iar săgeata UDMR face „ce trebuie” pe zona
globalistă în România si la Bruxelles. Teoretic ar trebui să dobândească aliați
în ambele tabere, de cele mai multe ori au si reușit, dar am sentimentul că de
ceva timp încoace, „preacurvia” începe să miroase destul de urât la din ce în
ce mai multă lume, inclusiv în SUA.
Sper să mute nasul și celor de la București.
Concluzia pe care am mai enunțat-o și cu alte ocazii
este că cea mai mare parte a politicii interne și mai ales externe a Ungariei
se rezumă la o singură frustrare: Transilvania. Sutele de milioane de euro
investite aici în educație maghiară, sport, firme, agricultură, pământ,
biserici, sunt pentru ocupație și propagandă.
Banii desigur au fost recuperați, într-un mod mai
mult sau mai puțin direct, atât prin dobândirea parțială a controlului cât si
prin retrocedările ilegale către urmașii grofilor maghiari din Transilvania,
aceștia fiind parte a structurilor maghiare. Este vorba de miliarde. Despre
asta va fi o discuție aparte într-un „serial” referitor la „chestiunea
maghiară”.
Până una alta, ceva este cert, anume că,
Ceva este etern: Transilvania, pământ românesc!
Doamne ajută!
Dr.
Mihai Târnoveanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu