„Hotărârea” cu care politrucienii noștri se fac că fac reformă a devenit de-a dreptul jalnică. La bâlbele lor, piața liberă, economia reală a reacționat pe loc: s-a redus consumul, dar combustibilul, gazul și electricitatea zburdă, firmele au înghețat investițiile și angajările, ba se fac reduceri de personal, inclusiv în IT-ul odinioară înfloritor, de teama vremurilor mai grele ce vin. A dispărut total predictibilitatea, ceea ce făcea economia să se destindă, făcea ca investitorii să aibă curaj. Și toate acestea în numele unei reforme ce…nu se mai face.
Altfel spus, acum, Statul cu picioare de lut lovește
în plin și-n economia reală, bolborosind toată ziua despre economii, criză,
tăierea fondurilor europene… O lamentare și o lipsă de demnitate profund
neaoșă. De ce? Păi uite… nu pot. În ciuda câtorva, pe degete și din ce în ce
mai puțini care chiar vor reforma, restul, colegii, prietenii și aliații lor,
cred în Statul cu picioare de lut. Mâinile nu-s de lut, să fim serioși, ele
trebuie să fie rapide, vajnice, degrabă vărsătoare de… lapte din Țâța Statului.
Cum să reduci indemnizațiile și locurile din Consiliile de Administrație? Păi,
mătușa? Soacra? Mam’ mare? Cuscra finului mătușii fiicei unchiului de gradul 7?
Eh? Ce treabă-i asta? Mai încet cu…
Și atunci, cu noi spectatori, dar indirect
participanți, cu ochii pe pompa de motorină ce a sărit peste 8 lei, la taxele
și impozitele ce vin mărite, la salariile subțiate inclusiv de inflație, la
prețurile galopante… avem Teatru! Tragicomedie neaoșă, nu greacă, ăia și-au
luat lecția! Cum se fac unii că fac reformă, cum se opun unii, pe bază de
tabel, în timp ce alții sunt de acord, apoi schimbă rolurile. „Din două una,
dați-mi voie: ori să se revizuiască, primesc! Dar să nu se schimbe nimica; ori
să nu se revizuiască, primesc! Dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, și
anume în punctele… esențiale…” Știți cât a trecut de când a publicat Caragiale
asta? Magistrala replică a politrucului Farfuridi? Din 1884? 141 de ani! După
141 de ani suntem exact acolo, cu alde Manda, Tanda, Hunor și compania. Șeful
lor zice că a pornit o ofensivă totală împotriva populismului. Da. Între timp,
alții dorm pe ei, fac nimic spre zero absolut și laudă postând curajul unicului
lor om care face ceva, premierul, în inconștiența sa de Don Quijote.
Dar între timp, lucrează mașina de zgomote. „Nu mai
faceți profesorii vinovați de toate relele”. „Bolojan își face imagine cu
desființarea CFR Marfă”. La cealaltă extremă, și rateul sau înfrângerea devin
virtuoase dacă pui bine problema. I-auziți aici: „România a obținut revizuirea
PNRR. Vom obține cu 25% mai puțini bani, dar avem tot cu 25% mai puține jaloane
de îndeplinit”. Victorieeee! Am înfrânt! Iar i-am păcălit, ne dau bani ca să ne
facem că facem! „Să se revizuiască, dar să nu se schimbe nimic!”
Dar cum stăm de fapt? 225 de primării din țară au
datorii la Stat, zice ANAF. Dar ni se pregătesc noi taxe suplimentare pe
carbon, 1,16 lei/litrul de motorină, plus 76 lei lunar la gaz, conform
sistemului European de taxare a emisiilor ETS2. Aveam mare nevoie de asta. Dar
Tribunalul Ilfov nu mai suportă să stea „la țară” și se mută în București în
chirie, la 120.000 de euro pe lună. Instanța are 45 de judecători… nu nu, nu ei
plătesc chiria, ci noi, Dvs, din taxele și impozitele de mai sus. Între timp,
conducătorii țării și liderii politici pârjolesc grânele, otrăvesc fântânile,
așa cum n-a mai făcut nimeni niciodată, decât la noi. Cu mult înainte de
Caragiale. După noi, potopul. Aparent, va fi, se aude vuietul deja.
Autor:
Alexandru Ruja
Sursa:
Graiul
Maramureșului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu