Mi-e greu să scriu despre cum nu mai ești...

Mulți dintre noi, am pierdut un tată, un prieten, un mentor și un sprijin enorm — Ioan Romeo Rosiianu !

Ai fost de atâtea ori prezent pentru toți, dar nu pentru tine.

Te-ai dedicat atât de mult altora, dar nu ție.

Asta înseamnă să fii om... Ca sufletul să îți fie plin când îi vezi pe cei de lângă tine fericiți. Și totuși, care e prețul?

Iartă-ne! Că de-atâtea ori ne-am preocupat de ale noastre probleme și de tine nu ne-am mai îngrijorat, așa cum o făceai tu.

Toți te vor aminti ca scriitor, eu te voi aminti ca OM, cum nu mai găsești. De-o modestie ieșită din comun, față de valoarea pe care o ai. Dar asta e mai presus de orice. Să rămâi uman, indiferent de lucrurile pe care le-ai realizat în viața asta trecătoare.

Lumea ancă de-atâtea ori cu pietre în pomul plin de roade. Dar mulți suntem aceia care te vom înălța și după plecarea ta.

Te-am pierdut, dar nu pentru totdeauna.

Te-am pierdut din lumea asta, dar nu ești de înlocuit.

Numele îți va răsuna și dincolo de acest pământ gol.

Vei rămâne mereu în sufletul meu, vei fi prezent în rugăciunile mele și îți promit să fac tot ce-am vorbit.

Mulțumesc pentru tot ce sunt azi, cel ce mi-ai fost ca un tată, mentor și prieten!

Fie ca acolo sus, unde îți urmezi acum drumul, să fie viața fără de sfârșit.

                -A fost și va fi, Ioan Romeo Roșiianu-

                               Rămas bun, Maestre!

                    Dumnezeu să te aibă în paza Sa!

DARIA  HRISTIA