Nu ştiu decât o poartă prin care să te apropii
Nu ştiu decât o poartă prin care mai poţi trece
Ca vântul care suflă şi tremură, doar plopii,
Dincolo e poetul... nemuritor şi rece.
Nu ştiu decât fereastra unde-a mişcat perdeaua
Nu ştiu decât fereastra pe care a trecut-o
Cu ochiul treaz al minţii călătorind „La steaua”
Ce n-o văd muritorii. El singur a văzut-o!
Nu ştiu decât o apă ce ne priveşte fix
Nu ştiu decât o apă cu pânze moi de ceaţă
Luntraşii n-au simbrie, slujesc aici pe stix
De mii de ani, cu toţii, numai o zi din viaţă.
Nu ştiu prin care poartă, de-un veac, El a plecat
Ştiu că se întoarce-n steaua ce numele i-a dat.
Gelu DRAGOȘ
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu