Mie îmi place Nicușor Dan. Deși nu l-am votat, după câteva luni la Cotroceni mi-a devenit extrem de simpatic. Știu, e ceva rău, da' n-ai cum. Nu are cum sa nu-ti placă. E spumos. Biscuițos. Zâmbăreț și nevinovat. Complet nevinovat.
Omu' nu'i pă craca lui. E pă o pădure de crăci. E o simfonie imposibilă cântată la o nuntă cu dar din Bălăceanca, de către o orchestră cu prescripție precisă.
Și n-ai cum sa te superi pe el. Deși, conduce o țară. Nu-i frumos?
Cum sa fii dușmanul unui omuleț care nu știe încotro să o ia prin hățișurile protocolului? Cum să urăști un omuleț care veșnic râde și povestește cum l-au învățat consultanții niște răspunsuri pe de rost în campanie? Rar neicușorilor așa poftă de râs!
Mie mi-a înseninat viața! Mi-a schimbat radical convingerile. Mi-a stabilizat aspirațiile și mi-a pulverizat toate tristețile!
Mi-a arătat pe viu că imposibilul este posibil.
Adică nah, într-o bună zi și Io as putea deveni președinte. Și fie vorba intre noi, nici n-aș chinui-o pe doamna Delia in halul ăla.
Ideea e că nu se pune. Când ești președinte poți chinui pă oricine...
Io sunt fan. Când am o zi tristă, când vine o factura dodoloață, când mă ia revolta accesez folderul ND. Bag ochii într-un filmuleț cu domnia sa și mi trec toate alea. Vindeca și frisoanele de la raceală...după aia dau într-o veselie de aia degeaba și mă ia o inexplicabilă stare de bine. Nici când am incercat haloperidolul mamei n-a fost așa ...
Și d aia zic. Je suis Nicușor Dan. Îl iubesc. Nu vreau să-l înțeleg. Ce rost ar avea? Îl iubesc pur și simplu.
Și m-am panicat puțin pen'că am auzit niste treburi ce nu mi au plăcut. Că cică să-l dăm jos. Exclus! Cum sa facem așa ceva???
Va rog io frumos, nu faceți una ca asta. Lasati-l acolo! Va rog io. Veselie de-asta nu mai pupam curând. Și așa suntem vai steaua noastră. Și așa zise Base că ciuciu suveranitate....
Măcar să trăim pă bucurie, pă râs, pă caterincă...
Io abia la mandatul viitor îl votez. Chiar daca nu candidează.
Daniela TARAU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu