Adrian Severin: DE CE DECIZIA CCR NU OFERĂ ACOPERIRE LEGALĂ PENTRU CONTINUAREA EXERCITĂRII MANDATULUI PREZIDENȚIAL DE CĂTRE KLAUS WERNER IOHANNIS DUPĂ EXPIRAREA DURATEI DE CINCI ANI A ACESTUIA

În viforul dezbaterilor din ultimele zile cu privire la prelungirea mandatului lui Klaus Werner Iohannis de Președinte al Republicii, unii experți în drept au susținut că nu există alternativă la prelungire întrucât așa a interpretat Constituția CCR, iar interpretările acesteia sunt definitive (deci nesusceptibile de a fi contestate) și general obligatorii.

Unii au adăugat că instanța de contencios constituțional era obligată să ia o asemenea decizie întrucât era evident că, în condițiile anulării alegerilor prezidențiale, până la reluarea acestora mandatul Președintelui Iohannis ar fi expirat.

Alții, au identificat ca unică posibilitate a ieșirii din impas, sesizarea CCR de către unul dintre Președinții Camerelor Parlamentului, în funcție la data expirării mandatului lui KWI, asupra vacantării funcției deținute de acesta, urmând ca după constatarea vacanței de către chiar cei care deciseseră (abuziv) prelungirea mandatului cu pricina, exercițiul acestuia să fie preluat de un interimar (Președintele Senatului). Această formulă suferea de o fractură logică: dacă decizia CCR oferea o bază legală definitivă și care trebuia respectată de toți pentru prelungirea mandatului prezidențial, cum ar fi putut cineva în același timp să o respecte și totuși să acționeze ca și când postul ar fi fost vacant??? Adică nu era vacant în drept, dar era vacant în fapt? Care fapt, căci uzurpatorul era la post, având o așa zisă acoperire legală care îl exonera de orice răspundere juridică pentru infracțiunea comisă?! Și cu buzele unse și cu slănina în pod, nu prea merge.

Împrejurarea că raționamentul “salvator” din urmă, care încearcă să ocolească efectele deciziei CCR în același timp cu afirmarea respectului obligatoriu pentru ea, nu rezistă, să însemne, oare, că decizia cu pricina este infailibilă și rămâne a se aplica?! Câtuși de puțin.

Într-adevăr, interpretările date de CCR Constituției nu pot fi apelate și trebuie respectate. Aceasta cu două condiții cumulative și anume: 1. să fie luate cu respectarea competențelor sale, respectiv a regulilor de procedură aplicabile activității ei; 2. să nu constituie o formă de acoperire sau de valorificare legală a efectelor unei fraude constituționale comisă de ea însăși, din rațiuni politice para constituționale.

În speță, nici una dintre aceste condiții nu este îndeplinită.

1. Astfel, CCR nu are competența de a se autosesiza.

Constituția prevede trei excepții de la această regulă și ele privesc confirmarea rezultatelor alegerilor prezidențiale și ale referendumurilor, precum și a inițiativelor cetățenești. În toate aceste cazuri, implicarea CCR este obligatorie și automată, dar rolul său este limitat la verificarea conformității constituționale a procedurii aplicate, fără ca acesta să includă și cercetarea aplicării respectivei proceduri în fapt. Încălcarea procedurii, adică aplicarea incorectă a procedurii corecte, se constată de către alte autorități (administrative și judecătorești), CCR putând decide infirmarea exercițiului cu pricina numai pe baza deciziilor acestora, luate cu respectarea drepturilor fundamentale ale tuturor părților interesate.

Atunci când este vorba despre constatarea vacanței funcției de Președinte al Republicii, ca premisă pentru declanșarea interimatului în exercitarea continuă a acesteia, CCR nu are dreptul să se autosesizeze. Ea trebuie sesizată de unul dintre Președinții celor două Camere ale Parlamentului, sau de vicepreședintele care în mod oficial îi ține locul.

Or, în speță, CCR, fără a fi fost sesizată cu privire la faptul vacanței funcției prezidențiale, s-a pronunțat referitor la soluționarea ei; iar asta, în plus, chiar înainte ca problema să fie actuală.

Această decizie a fost luată, așadar cu încălcarea competenței CCR și întrucât ea nu poate fi apelată, în vederea anulării, ea trebuie tratată ca fiind inexistentă, pur și simplu, ca izvor de drept.

Pe cale de consecință, dacă o instanță competentă cu aplicarea legii este sesizată în legătură cu faptul că un cetățean, pe nume Klaus Werner Iohannis, caută a exercita prerogativele unei funcții pentru care nu are mandat, ea va putea trece la sancționarea numitului, fără a se împiedica de decizia adoptată de CCR în afara atribuțiilor sale.

Aceasta cu atât mai mult cu cât, pe fond, CCR a oferit o soluție care să înlocuiască interimatul cu prelungirea mandatului Președintelui în funcție, în ciuda faptului că în mod explicit Constituția prevedea că o asemenea prelungire se poate realiza doar prin lege organică și numai în caz de război sau de calamitate.

Or, CCR avea doar competența de a analiza dacă sunt întrunite criteriile constituționale ale vacanței postului, atunci când i s-ar fi cerut asta, iar nu să modifice Constituția sau să adauge la aceasta soluții neavute în mod evident în calcul de legiuitorul constituant.

Dacă mai multe texte ale legii fundamentale ar fi părut a intra în contradicție, CCR era obligată să rezolve motivat conflictul, iar nu să opteze pentru interpretarea literală a unui text, ignorându-l complet și lăsându-l astfel fără aplicare pe celălalt. Încălcarea competenței are loc nu numai prin afirmații, ci și prin omisiuni, prin tăcere.

Susținerea că s-a dorit preîntâmpinarea situației în care expirarea mandatului actualului Președinte înainte ca un altul să fie ales, să lipsească țara de aportul necesar al exercitării funcției prezidențiale, este o inepție. Exercițiul funcției nu se întrerupe niciodată, continuitatea instituțională fiind asigurată prin interimat. Constituția este clară în această privință, ea luând în considerare posibilitatea unei vacanțe personale și reglementând interimatul pentru a asigura continuitatea instituțională. O eventuală pauză se menține în interiorul marjei de eroare (de câteva ore).

2. Pe de altă parte, dezbaterile de până acum au dovedit pe deplin că, substituindu-se instanțelor administrative și judecătorești îndrituite să verifice corectitudinea scrutinului din punct de vedere tehnic, cu respectarea regulilor unui proces echitabil, pe de o parte, și intervenind (pe baza unor alegații nedovedite) pentru anularea alegerilor chiar în timpul desfășurării lor (iar nu după terminarea acestora), pe de altă parte, totul într-un vădit scop politic nelegitim, judecătorii CCR au comis un abuz calificabil, întrucât a afectat înseși principiile de bază ale regimului politic democratic, ca lovitură de stat.

Unul dintre efectele loviturii de stat respective este faptul că, la data expirării mandatului Președintelui Iohannis, nu exista un Președinte nou ales care să preia funcția. (Fapt care, cum am arătat ducea la acoperirea vacanței acesteia prin interimatul asigurat de președintele Senatului.)

Pretenția CCR de a soluționa problema creată de ea printr-o decizie chipurile obligatorie, care pe deasupra, modifică textul constituțional lăsând una dintre prevederile explicite fără aplicare, în favoarea aplicării unei prevederi cu mesaje implicite, este absurdă.

Chiar dacă interpretarea sa ar fi corectă (deși, evident, nu este), nu putem să îi recunoaștem puterea obligatorie normală, atât timp cât caută a valorifica o fraudă constituțională comisă de CCR însăși. Fraus omnia corrumpit (frauda anulează / distruge totul, adică tot ce chiar de ar fi legal are legătură cu ea ca un accesoriu al ei) este un principiu care nu se aplică numai în dreptul privat, ci și în dreptul public.

********

Rămâne așadar să răspundem la întrebarea ce este de făcut în continuare?

Mandatul lui KWI a expirat la data la care s-au împlinit cinci ani de la preluarea sa, adică 21 decembrie 2024, iar el vrea să rămână mai departe în funcție, invocând o decizie abuzivă a CCR.

Această problemă nu se poate rezolva cu mentalitatea pseudo juridică aflată la originea ei. Nu putem reveni în legalitate acceptând ca valabile soluțiile juridice concepute de CCR din rațiuni politice.

CCR a dat o lovitură politică deghizată în raționamente juridice. Această lovitură politică trebuie neutralizată politic. Abia după aceea se va putea reveni pe câmpul dreptului.

CCR a creat o problemă politică (absența unui președinte nou, în momentul în care mandatul președintelui vechi a expirat), după care, fără ca nimeni să i-o fi cerut, a căutat o rezolvare juridică pentru această problemă, încercând să o impună cu argumentul că are monopolul interpretării prevederilor constituționale aplicabile. Aceasta nu este, însă, o ieșire legală, ci una tot politică. A o trata ca fiind juridică, și apoi a căuta o formulă politică pentru a ajunge la o altă soluție juridică este egal cu a merge pe un drum închis.

Impasul are un nume: lovitură de stat. Restabilirea ordinii constituționale cere o contra lovitură.

În plan politic, partidele parlamentare au, cel puțin, obligația de a refuza orice dialog politic cu cel care din 22 decembrie 2024, ora zero, încearcă să exercite un mandat expirat.

În plan juridic formal, potrivit dispozițiilor legii 47/1992, Președinții celor două Camere ale Parlamentului sau cei care le țin locul de drept, trebuie să ceară CCR constatarea vacanței funcției prezidențiale și declanșarea interimatului. Decizia anterioară a CCR pe această temă nu există din punct de vedere juridic.

Parlamentul nu poate prelungi mandatul președintelui decât prin lege organică, în caz de război și calamitate. Nu există și calea prin ignorarea expirării mandatului prezidențial. Dacă Președinții Camerelor s-au înlocuitorii lor de drept nu sesizează CCR, deci nu acționează, mandatul Președintelui nu se prelungește, ci funcția rămâne vacantă, cu afectarea principiului continuității constituționale, iar cei doi președinți devin complici la lovitura de stat.

Suntem în prezența unei lovituri de stat. Instituțiile împuternicite cu aplicarea legii trebuie să acționeze conform atribuțiilor lor. Un președinte căruia i-a expirat mandatul și refuză să accepte acest lucru este un infractor care trebuie tratat ca atare.

CCR NU a oferit suport legal pentru prelungirea mandatului lui Iohannis. Nu putem considera ca obligatorie o decizie a CCR care caută a valorifica frauda CCR.

Problema este acum politică, iar nu juridică. Politica ne-a scos din spațiul dreptului. Tot ea trebuie să ne aducă înapoi. În fața unei acțiuni brutale care se bazează pe dreptul forței, în vederea restabilirii forței dreptului orice mijloace sunt admise.

Autor: Adrian Severin

Mitropolitul Andrei: „Acum, la Crăciun, dacă suntem creștini buni, ne preocupă întrajutorarea celor necăjiți, a celor săraci și a celor neputincioși”

Mitropolitul Clujului, IPS Andrei Andreicuț, a transmis, azi,23 decembrie,  un mesaj de Crăciun un mesaj credincioșilor a spus că, acum, la Crăciun, dacă suntem creștini buni, ne preocupă întrajutorarea celor necăjiți, a celor săraci și a celor neputincioși.

”Între faptele milei creștine, la loc de cinste este îngrijirea bolnavilor, preocuparea față de cei bolnavi. Acum, la Crăciun, dacă suntem creștini buni, ne preocupă întrajutorarea celor necăjiți, ne preocupă ajutorarea celor săraci, a celor neputincioși.

De aceea și Sfântul Sinod a trimis o Pastorală în care suntem îndemnați ca să facem milostenie cu cei săraci, să facem o colectă pentru cei necăjiți.

Și toate acestea au repercursiuni eterne. Acum și colindele care sunt specifice neamului nostru abordează acest subiect.

E drept că, pe lângă milostenie, în postul Crăciunului trebuie să facem multe alte lucruri, postim nu numai de bucate, ci mai ales de răutate ar trebui să vorbim. Îi ajutorăm pe cei săraci, ne rugăm lui Dumnezeu, mergem la biserică, dar trebuie să ne și purificăm sufletește, să ne spovedim să ne împărtășim”, a spus mitropolitul Clujului.

La final, acesta a citat versurile unui colind: ”Acum te las, fii sănătos și vesel de Crăciun, /Dar nu uita când ești voios creștine să fii bun. Acesta este rezumatul Pastoralei”.

Pastorala ”Din iubire față de noi, Domnul Hristos se coboară la Crăciun pe pământ să ne vindece de boli și să ne mântuiască” va fi citită în ziua de Crăciun, 25 decembrie, în toate bisericile de pe raza Mitropoliei Clujului.

 

Radu Ștefan

Aforismul zilei

 

Crin Antonescu, doar un amărât de papagal...

Andrei Pleşu, eseist, filosof, critic şi istoric de artă, dar și fost ministru al Culturii, a lansat un atac dur la adresa lui Crin Antonescu, al cărui nume este vehiculat ca și candidat la prezidențiale din partea PNL și PSD.

„Eu, când îl văd pe domnul Crin Antonescu, știu sigur că n-are în cap nimic decât să ajungă președintele țării. Atât! Competențele lui economice, juridice, culturale, politice sunt cvasi nule.

Toată lumea admite că e un bun orator. Am auzit că în limbajul de astăzi înseamnă că are cuvintele la el. Pe vremea mea se spunea că cineva are papagal.

Da, asta e o înzestrare care e foarte ușor de răsturnat în demagogie și vorbărie goală. Există oameni care au înzestrarea să înșiruie cuvinte, dar nu e suficient. E util, dar nu e deloc suficient", a spus Andrei Pleșu pe pagina sa de facebook. 

Foto: Media FLUX.ro

CU LERUI LER

E frig afară și e ger

Copii colindă Lerui ler

Și te îndeamnă glasul lor

Să fii o gazdă cu mult spor,

Să fii prosper.

Din moși strămoși le-au învățat

Ca un tezaur e păstrat,

La nașterea de prunc Iisus

Venit din cer, venit de sus

El ne-a fost dat.

O maică sfântă L-a purtat

Și-n iesle pruncul S-a culcat,

Iar steaua i-a călăuzit

Pe magii care-au auzit

De-un împărat.

Și L-au cinstit, și L-au cântat

Podoabe scumpe ei I-au dat,

Ca lumea toată să îi fie

Pe veci a Sa împărăție,

El împărat.

Povestea Lui e pentru noi

Puterea când ne simțim goi,

În suflete să Îl primim,

Cu flori să Îl împodobim,

El e cu noi.

Cu zurgălăi și cu colinde

Vestim o naștere ce prinde

Trecutul tot în Cartea Sfântă

Și tu creștine azi Îl cântă

În colinde!

Autor: Aurelia Oancă

Imagine internet 

Mândră-i Seara de Crăciun!

                                                            de Gheorghe Pârja

Obișnuiesc să-mi mărturisesc sentimentele și prietenilor. Așa intru în rezonanță cu tradițiile și obiceiurile locului. Așa am procedat și în acest an, vorbind cu scriitorul Grigore Georgiu, de loc din Chiuiești. Pe lângă gândurile de prietenie, i-am transmis și pe cele ale bucuriei creștine. Cu umorul lui filosofic mi-a readus aminte, cu aluzii fine, că nu mai avem voie să pronunțăm cuvântul Crăciun. Evident, era revolta unui intelectual provenit din vatra satului. Care s-a întrupat din miracolul Crăciunului. Grigore mă trimite la o informație. Și m-am întors la presa vremii apropiate, să văd, mai documentat, știrea. O supărătoare lovitură la dreptul credinței, care ne-a ținut laolaltă. Inițial, credeam că este un zvon care vine să ne tulbure liniștea și evlavia, zidite în noi de-o viață. De veacuri. În care mă regăsesc cu toată ființa. Aflu că este o chestiune reală.

Un document elaborat de Comisia Europeană, preluat și de presa românească, în care se articulează idei care te siderează. Nu poți să le lași trecute sub tăcere, că forul european care le patronează este prea evident în lumea noastră actuală. Ni se spune că trebuie să evităm să vorbim despre Crăciun, pentru că nu toți europenii sunt creștini și că nu toți creștinii au același calendar religios. Termenul creștin, care înseamnă Nașterea Mântuitorului, poate fi înlocuit cu vacanță, sau sărbătoare. Doar pe vremea cealaltă îl înlocuiserăm pe Moș Crăciun cu Moș Gerilă! Și să evităm să folosim prenume tipice pentru creștini, precum Ioan, Maria, Gheorghe, Petru, Andrei, Nicolae și altele, care sunt și nume de sfinți. Așadar, să nu o mai amintim pe Fecioara Maria.

Indicațiile de mai sus, și multe altele, nu fac parte din cărți ale absurdului, ci, după cum spuneam, sunt scrise într-un document intern al Comisiei Europene, un fel de ghid pentru exprimarea controversatului politically correct. Revenit în actualitate.

O expresie extrem de răsucită prin vreme, care, în Europa, își are originea în leninismul de stânga, pentru a desemna fermitatea partidului. Documentul-ghid cere birocraților europeni să evite victimizarea și portretizarea unor grupuri specifice drept neajutorate. Deci nu se mai recunoaște sărăcia, deși ea există. Birocraților li se mai cere să folosească exemple din rândul minorităților etnice, care pot fi exemple pentru alții. Majoritarii nu sunt preferați. Li se mai cere să nu se adreseze cu apelativele domn, doamnă ori domnișoară. Apoi, să fie atenți la cuvântul cetățean, deoarece nu toți cei care trăiesc în Uniunea Europeană sunt cetățeni. Dar ce sunt? Și multe alte prevederi care, mie, îmi întorc pe dos destinul, credința, valorile în care am crescut. Nu numai eu sunt revoltat.

Dar de ce eu să țin seama de sensibilitățile unor minoritari cu care nu mă întâlnesc niciodată, iar ei nu! Publicarea la vremea aceea a unor fragmente din document a stârnit valuri de nemulțumiri în rândul unor demnitari europeni. Derapajul antropologic legat de tradiții și obiceiuri este îngrijorător. Deoarece instituții europene adoptă o astfel gândire. Eu, ca român, care am pledat pentru intrarea țării mele în Uniunea Europeană, nu vreau să fiu părtaș la așa ceva. Este un pas spre nicăieri. Voi apăra valorile creștine ale Europei, și ale României, și libertatea sfântă a credinței. În care am fost educat și învățat să trăiesc și să mă bucur de această lume românească.

Îmi aduc aminte cât ne-a compătimit Occidentul, că în vremea trecută, nu ne puteam sărbători Crăciunul, afurisind regimul ateu, iar acum, unii de la Bruxelles doresc să ne scoată Crăciunul din existență. Noua limbă sugerată de la Centrul Uniunii Europene este o lovitură dată straturilor mumelor. Fără patetism, le spun celor care vor să umilească creștinii, că începând de pe Ulița Bisericii din Desești, până în marile așezări românești, nimeni nu e de acord să facă brazi iluzorii din lemne uscate sau din oase. Aceste aberații arată limpede cât de mare este distanța, în termeni de valoare creștină, între clasa conducătoare europeană, instituțiile ei și noi, care umblăm a colinda vestind Nașterea cea Mare.

Câtă putere de înțelegere am pentru mișcarea lumii în care trăiesc, exagerările care vor să-mi anuleze identitatea nu au cum să fie în acord cu bătaia clopotelor care bat de veacuri pentru acest neam. Cum bat firesc și pentru alte neamuri. Cum ne-a fost înțelegerea la aderare? Unitate în diversitate. Multiculturalitate. Adică legile care ne țin laolaltă se reazimă pe istoria, credința și limba fiecărei nații. Deocamdată așa putem merge mai departe. Lăsați lumea cum îi ea, n-o faceți din bună rea! Ce aveți cu Crăciunul? Că eu nu am nimic cu întemeierea religioasă a altor neamuri. Eu nu cred că niște teorii zvăpăiate pot zdruncina o temelie zidită de multe veacuri. În care neamul românesc se regăsește. Dar este bine să știm ce se învârte în jurul viitorului. Corectitudinea politică, spun cei mai luminați, vine din războiul hibrid, care subminează libertățile, democrația, națiunea și construcția europeană. La care noi ținem în acest timp al istoriei.

Cum ținem și la Crăciun, la Nașterea Mântuitorului, care se apropie. Ne pregătim de colindat! Că mândră-i Seara de Crăciun! Domnilor de la Uniuneai Europeană haideți a colinda în Maramureș. Vă oferim un leac pentru luciditate și echilibru. Mâine vine Marco! O, ce veste minunată! Să fie liniște în sufletele tuturor. Că povestea Nașterii Domnului alungă tristețea lumii.

Gluma zilei - Speolog în Ardeal

 

Frățește! Bolojan va conduce Senatul, Șerban, Camera Deputaților

Liberalul Ilie Bolojan (foto 1) a afirmat, după ce a fost ales la conducerea Senatului, că doreşte ca Senatul să genereze legi mai bune şi mai clare „Vă mulţumesc pentru acest vot de încredere, nu m-am gândit niciodată că voi ajunge să fiu preşedintele Senatului României. Nu a fost un obiectiv pentru mine ocuparea acestei funcţii, dar voi face tot ce este posibil ca să reprezint cu demnitate Senatul şi ţara noastră. Pentru mine cred că sunt importante câteva lucruri din această poziţie şi sper să rezonaţi şi dumneavoastră cu ele. În primul rând să putem genera legi cât mai bune, cât mai clare, nu legi care sună neapărat bine, dar care creează probleme de obicei, ci legi care rezolvă probleme, legi care creează un context bun pentru ca românii, pentru ca antreprenorii să se dezvolte şi ţara noastră să aibă o direcţie bună în anii următori”, a afirmat Bolojan.

Plenul Camerei Deputaţilor a votat, luni, 23 decembrie, funcţia de preşedinte al Camerei Deputaţilor, în persoana deputatului PSD Şerban Ciprian Constantin (foto 2), cu 195 de voturi ”pentru” şi 86 de voturi ”împotrivă”. Formaţiunea S.O.S România l-a propus pentru această funcţie pe deputatul Dumitru Coarnă, care a fost votat cu 86 de voturi ”pentru” şi 195 de voturi ”contra”.

Votul pentru funcţia de preşedinte al Camerei Deputaţilor a fost secret, cu buletine de vot. Deputatul Şerban Ciprian Constantin a fost susţinut de grupurile parlamentare ale PNL, UDMR şi de minorităţi, care formează noua coaliţie de guvernare, în timp ce Dumitru Coarnă, de la S.O.S România, a fost susţinut şi de grupurile AUR şi POT.

C.L.L.

Colindă sfântă

Se-nalță înspre ceruri o colindă,
Se-nalță-n glasuri calde de copii,
Ce vin prin frig și viscol până-n tindă
Și-ți spun să știi că-i minunată zi.

Ascultă-i cu iubire de părinte
Și lasă-i să te-ncânte cu-al lor glas,
Colindele ce-s înălțări preasfinte
Și despre Iisus, sfântul copilaș.

În mâna înghețată, tremurândă,
Să pui colac, și mere dar și nuci,
Apoi să dai o mângâiere blândă,
Ei sunt acum ai înălțimii prunci.

Prin vifor și prin fulgii ce coboară,
Ei au venit acum la casa ta,
Iubirea lor e forța ce doboară
Și vântul, și ninsoarea rece, grea.

Să-i ascultăm acum și în vecie,
Pe cei ce-aduc în cântec pruncul sfânt,
Ca El să crească în iubirea vie,
Din suflete și pe acest pământ!

de Aurelia OANCĂ

02.12.2024

 

De Crăciun Grigoraș Ciocan ne propune „Câteva versuri” și „Bancuri și iar bancuri”

 

Volumul de poezii „Câteva versuri”, editura „Gutenberg” Târgu Lăpuș, 2024, are girul doamnei profesoare dr. Terezia Filip, care-n prefața cărții scrie: „Răsfoind și uitându-mă în texte, ca să aflu răspuns, fie nu găsesc nimic în cuvinte, fie am șansa de-a da peste stări și momente ce emoționează, unele, altele înduioșează, unele stârnesc mirarea și umorul, altele te fac să zâmbești, să cunoști întâmplări narate acolo. Ei bine, nu limbajul, ci aceste aspecte emoțional-sentimentale ar putea fi indici de originalitate ai cărții”.

Cunoscându-l de mai mult timp pe autor, aș putea să spun că face parte din grupul poeților lăpușeni (Augustin Neaga, Nelu Danci, Florin Dragomir ș.a.) cu exprimare de tip popular, cu versuri rimate. Ceea ce place la poetul popular Grigoraș Ciocan este dragostea cu care își așterne gândurile pe hârtie, emoția care o produce cititorului prin imaginile unei lumi trecute, care nu mai există astăzi.

Scrie diversificat: pasteluri, rugi, meditații, anecdote, ode, poezie din arealul în care s-a născut, unde a muncit și trăit perioade din viața lui (Sălnița, Târgu Lăpuș, Țara Sfântă, Spania, Baia Mare).

Și ar mai fi ceva de spus, poetul Grigoraș Ciocan este un nostalgic, care preferă viața simplă de la Sălnița decât luminile strălucitoare ale occidentului. Scara valorică este cea corectă: familia, nepoții, prietenii, consătenii și credința strămoșească.

Volumul începe cu poezia „Dor de băiat”, în care dorul părinților este sfâșietor față de copilul plecat de tânăr să facă carte, drama multor părinți, de altfel: „A făcut cam multă carte,/De noi tare s-a îndepărtat,/ Are treabă multă și nu poate/ Să se întoarcă iar în sat”.

Mama, ființa cea mai iubită, este amintită în poezia „Dacă mai aveți...” iar autorul  îi îndeamnă pe tinerii de azi să nu o neglijeze: „Dacă mai aveți o mamă care mai trăiește,/Să-i dați câte o floare din când în când,/Din suflet cu drag ea vă mulțumește,/Căci copiii îi sunt mereu în gând”.

Pentru Grigoraș Ciocan „Omul e un tren” care „aleargă/Merge-ntruna tot mai mult,/ Dar se oprește într-o gară/Căci roțile nu-l mai ascult”; lasă și un testament prin versurile poeziei „Când voi pleca din lume”: „...Sper să am un mormânt/ Și-o cruce cu al meu nume./ Căci am fost și nu mai sunt.//Nu doresc să vă-ntristați,/ Ceasul acela odată sosește,/ Uitându-te la el se oprește,/ Timpul trece iute și voi uitați...”.

Poeziile religioase sunt prezente, autorul fiind ortodox-practicant. Iată câteva titluri: „Cred într-un singur Dumnezeu”, „La Bethleem”, „Slavă Domnului să-i dăm”, „Acolo sus în cerul sfânt”, „Fata oarbă (Pildă)”.

În poezia „M-am născut în România” poetul face o radiografie a ceea ce este și simte: „M-am născut între izvoare/ într-o țară țară minunată,/ Bucuria mea e mare/ țara-i mândră și bogată.// M-am născut în România/ și mă simt aici stăpân,/ Tricolorul mi-e mândria/ Mă mândresc că sunt român”.

                                                              *****

Volumul „Bancuri și iarăși bancuri”, editura „eCreator” Baia Mare, colecția „Poesis”, 2024 conține un număr de patruzeci și una de anectode (bancuri, catrene  ori poezii populare), care te fac să zâmbești sau să râzi în hohote! Temele abordate sunt multiple și „atacă” viciile și defectele oamenilor (beția, preacurvia, minciuna, lenea, fățărnicia, mândria și fala,  surzenia, analfabetismul, ateismul, jocurile de noroc, violența fizică și verbală, etc) numai că o face într-un mod plăcut, umoristic și până la urmă cititorul vizat (sau care se simte în postura personajelor lui Grigoraș Ciocan) nu se poate supăra, doar reflecta pentru a se îndrepta.

O altă calitate a bancurilor lui Grigoraș Ciocan (deși unele teme sunt arhicunoscute) este că folosește nume românești: Maria (Mărie), Ioan (Ion), Vasile, Grigore, Gheorghe (Ghiță) dar și hazli, precum Ioji, Piranda  ori Bulă „cel de toate bancurile”.

Studiind DEX-ul descoperim că  bancul este un mod de creație umoristică, unde personajele prin culoare și farmec prin trăirile și întâmplările lor iar sinonim pentru cuvântul banc este anecdotă, glumă,  snoavă  ori spirit. Ce aduce în plus Grigoraș Ciocan este umorul lăpușean, chiar dacă uneori scenele legate de sex sunt prea...explicite și-l fac pe cititor să roșească. Una peste alta, cu toate imperfecțiunile și stângăciile sesizate la unele versuri, cartea de „Bancuri și iar bancuri” te amuză și-ți produce o stare de bine, chiar regretul că nu am trăit și noi într-o lume mai liniștită, ca cea pe care o descrie autorul din Țara Lăpușului.

Câteva exemple în acest sens: „La școală Bulă e-ntrebat:/ - Știi lecția, ai învățat?/ Că mereu tu ești absent,/ o să te las repetent...// -Da, am învățat, știu bine,/ Să mă ascultați pe mine.../ - Ștefan cel Mare de cine-a fost bătut?/ - de mamă-sa ce l-a făcut...” („Bulă...la școală”); „- Spune-mi plata, c-ai terminat,/ Aduc bani pe ce-ai lucrat./- Ca vecin și drag amic.../ Pentru tine nu va fi nimic.../ -Mulțumesc Bunului Dumnezeu.../ La nimic m-am gândit și eu. („Nu va fi nimic”); „Țiganul Ioji lucra pe o masă,/ L-am oprit, l-am întrebat:/ -Tu nu mergi la colindat?/ - Când boierii nu-s acasă?/ Crede-mă că n-am uitat!” („Un banc”).

De apreciat faptul că fiecare „banc” este însoțit de ilustrații sugestive temei abordate, aparținând autorului ceea ce denotă că pe lângă arta scrisului cochetează și cu grafica și pictura. De altfel, acasă la Sălnița deține o mică colecție de tablouri!

Concluzia o trage Gabriela Dimitriu: „Autorul încearcă să creioneze și să scoată la suprafață o lume mai bună, o lume în care bancurile Domniei sale să guverneze sufletele doritoare de armonie, de iubire, de înțelegere, dar mai ales să străbată inimile și fețele celor dispuși să uite de problemele cotidiene, dăruindu-le acestora cu ajutorul cuvintelor împletite cu meșteșug, pacea unei minți odihnite și renăscute datorită glumelor presărate în bancurile sale”.

 

                                                              Gelu DRAGOȘ, UZPR

 

 

 

Fotografia zilei - Actrița Jacqueline Bracamontes

 

Semnificațiile zilei de 23 decembrie 2024

 23 decembrie este a 357-a zi a calendarului gregorian și a 358-a zi în anii bisecți. Mai sunt 8 zile până la sfârșitul anului.

Evenimente

1970: Este finalizat Turnul de Nord al World Trade Center din districtul Manhattan, New York. Cu o înălțime de 417 metri, este cea mai înaltă clădire din lume la acea vreme.

1986: Voyager aterizează la baza Edwards Air Force din California, devenind prima aeronavă care zboară non-stop în jurul lumii fără realimentare aeriană sau terestră.

• 619: Bonifaciu al V-lea devine Papă.
• 558: Chlothar I este încoronat rege al francilor.
• 1672: Italianul Giovanni Cassini a descoperit Rhea, al doilea satelit ca mărime al lui Saturn.
• 1688: Ca parte a Revoluției Glorioase, regele Iacob al II-lea al Angliei părăsește Anglia pentru Paris, Franța după ce a fost detronat în favoarea nepotului său, William de Orania și a fiicei sale Mary.
• 1806: Războiul ruso–turc (1806–1812) – în primele lupte care s–au dat după ocuparea Moldovei, la Fierbinți și la Olteanu, rușii au ieșit victorioși. Au intrat în București la 25 dec. 1806, reinstalând ca domn pe Constantin Ipsilanti.
• 1888: Pictorul olandez Vincent van Gogh, într-unul din desele sale momente de rătăcire, își taie o parte din urechea stângă.
• 1919: Un cutremur de pamânt în Mexic a făcut peste 7.000 de victime.
• 1920: Irlanda de Nord (Ulster) a fost separată administrativ de restul Irlandei și a fost semnat "Ireland Act". Parlamentul s-a împărțit în două: unul la Dublin și celălalt la Belfast.
• 1941: Premiera, la Opera Română din București, a operei „Capra cu trei iezi”, de Alexandru Zirra (libret Al. Zirra, după povestea lui Ion Creangă).
• 1941: Al Doilea Război Mondial: După 15 zile de luptă, armata imperială japoneză ocupă Insula Wake.
• 1947: Fizicienii americani John Bardeen, Walter Brattain și William Shockley au conceput primul tranzistor.
• 1948: În Japonia sunt executați opt criminali de război, printre care și fostul premier Hideiki Tojo.
• 1963: Se încheie prima călătorie în jurul Pământului efectuată de o navă românească, cargoul "București".
• 1964: Un ciclon a afectat Ceylonul cauzând moartea a peste 2000 de persoane.
• 1970: Este finalizat Turnul de Nord al World Trade Center din districtul Manhattan, New York. Cu o înălțime de 417 metri, este cea mai înaltă clădire din lume la acea vreme.
• 1972: Un cutremur cu magnitudinea de 6,5 a lovit capitala Nicaraguei, Managua, omorând peste 10.000 de oameni.
• 1972: Cei 16 supraviețuitori ai dezastrului zborului Andes sunt salvați după 73 de zile; ei au supraviețuit prin canibalism.
• 1979: Trupele militare sovietice ocupă Kabul, capitala Afganistanului.
• 1986: Voyager, pilotat de Dick Rutan și Jeana Yeager, aterizează la baza Edwards Air Force din California, devenind prima aeronavă care zboară non-stop în jurul lumii fără realimentare aeriană sau terestră.
• 1990: La Aeroportul Otopeni se dezvelește un monument din marmură neagră pe care sunt gravate numele celor care și–au pierdut viața în acest loc, în evenimentele din decembrie 1989.
• 1990: Printr-un referendum, populația Sloveniei votează cu 88% pentru independența Iugoslaviei.
• 1994: Adoptarea Legii privind statutul special al Găgăuziei (Gagauz-Yeri).
• 2020: Noul guvern PNL-USR-PLUS-UDMR, condus de Florin Cîțu, este învestit de Parlament cu 260 de voturi „pentru” și 186 „împotrivă”.^[1]

Nașteri

• 1173: Ludovic I de Bavaria (d. 1231)
• 1544: Anna de Saxonia, Prințesă consort de Orania (d. 1577)
• 1750: Frederic Augustus I de Saxonia (d. 1827)
• 1772: Louis-Philippe Crépin, pictor francez (d. 1851)
• 1777: Țarul Alexandru I al Rusiei (d. 1825)
• 1790: Jean François Champollion, cunoscut orientalist francez; a descifrat, în 1822, hieroglifele, punând bazele egiptologiei moderne (d. 1832)

• 
  Țarul Alexandru I al Rusiei
 
• 
  Jean François Champollion, orientalist francez
 
• 
  Giuseppe Tomasi di Lampedusa, scriitor italian

• 1823: Alexandru Flechtenmacher, compozitor român (d. 1898)
• 1854: Adrian Scott Stokes, pictor englez (d. 1935)
• 1864: Prințesa Zorka de Muntenegru (d. 1890)
• 1867: Traian Băcilă, general român (d. 1931)
• 1884: Nicolae Malaxa, inginer și întreprinzător român (d. 1965)
• 1885: Pierre Brissaud, pictor francez (d. 1964)
• 1895: Radu Korne, general român (d. 1949)
• 1896: Giuseppe Tomasi di Lampedusa, scriitor italian (d. 1957)
• 1902: Choudhary Charan Singh, politician indian, prim-ministru al Indiei (1979-1980) (d. 1987)
• 1909: Maurice Denham, actor englez (d. 2002)
• 1909: Principesa Ileana, fiica regelui Ferdinand și a reginei Maria (d. 1991)
• 1910: Maria Mercedes de Bourbon, mama regelui Juan Carlos al Spaniei (d. 2000)
• 1916: Dino Risi, regizor italian de film (d. 2008)
• 1918: Helmut Schmidt, cancelar al Germaniei (d. 2015)
• 1922: Harold Masursky, astronom american (d. 1990)
• 1925: Pierre Bérégovoy, politician francez, prim-ministru al Franței în perioada 1992-1993 (d. 1993)
• 1933: Akihito, împăratul Japoniei, al 125–lea descendent în linie directă de la primul împărat, Jimmu Tenno
• 1936: Peter Hammer, matematician american născut în România (d. 2006)
• 1937: Corneliu Revent, actor român (d. 2000)
• 1938: Bob Kahn, informatician american
• 1940: Valeriu Graur, politician moldovean (d. 2012)
• 1941: Ron Bushy, muzician american, baterist al trupei rock Iron Butterfly (d. 2021)
• 1943: Silvia Sommerlath, soția regelui Carl XVI Gustaf al Suediei, actualul monarh al Suediei
• 1945: Adli Mansour, judecător egiptean, președinte interimar al Egiptului în perioada 2013-2014
• 1949: Adrian Belew, chitarist și interpret american
• 1950: Vicente del Bosque, fotbalist și antrenor spaniol de fotbal
• 1951: Ștefania Borș, baschetbalistă română
• 1953: Maria Vladimirovna, Mare Ducesă a Rusiei, stră-strănepoata țarului Alexandru al II-lea al Rusiei
• 1956: Jesús Huerta de Soto, economist spaniol
• 1962: Stefan W. Hell, fizician german originar din România, laureat al Premiului Nobel pentru Chimie
• 1962: Dan Manoliu, politician român
• 1967: Carla Bruni, cantautoare și o fostă fotomodel italiano-franceză
• 1968: Manuel Rivera-Ortiz, fotograf american
• 1970: Vasile Ilea, politician român
• 1973: Liviu-Ionuț Moșteanu, politician român
• 1974: Géza Imre, scrimer maghiar
• 1975: Gabriel-Beniamin Leș, politician român
• 1976: Viorica Dumbrăveanu, politiciană moldoveană
• 1978: Dumitru Hotoboc, fotbalist român
• 1979: Jacqueline Bracamontes, actriță mexicană
• 1979: Holly Madison, fotomodel și personalitate de televiziune americană
• 1986: Balázs Dzsudzsák, fotbalist maghiar
• 1990: Yvette Broch, handbalistă neerlandeză
• 1998: Kaden Groves, ciclist australian

Decese

• 918: Conrad I al Germaniei (n. 890)
• 1230: Berengaria de Navara (n. 1165)
• 1619: Johann Sigismund, Elector de Brandenburg (n. 1572)
• 1588: Henric I, Duce de Guise (n. 1550)
• 1744: Élisabeth Charlotte de Orléans (n. 1676)
• 1762: Arhiducesa Maria Ioana Gabriela a Austriei (n. 1750)
• 1787: Prințesa Louise-Marie a Franței (n. 1737)
• 1797: Frederic al II-lea Eugene, Duce de Württemberg (n. 1732)

• 
  Henric I, Duce de Guise
 
• 
  John Russell Hind, astronom englez
 
• 
  Pierre Janssen, astronom francez

• 1889: Jenő Ábel, scriitor, filolog și profesor universitar maghiar (n. 1858)
• 1895: John Russell Hind, astronom englez (n. 1823)
• 1903: Prințesa Leopoldine de Baden, prințesa consort de Hohenlohe-Langenburg (n. 1837)
• 1907: Pierre Janssen, astronom francez (n. 1824)
• 1953: Lavrenti Beria, politician și șef al Poliției sovietice (n. 1899)
• 1982: Alexandru Apolzan, fotbalist român (n. 1927)
• 1986: Eugenia Popovici, actriță română (n. 1914)
• 1995: Patric Knowles, actor englez (n. 1911)
• 1996: Infanta Maria Cristina a Spaniei (n. 1911)
• 2007: Oscar Peterson, pianist și compozitor de jazz canadian (n. 1925)
• 2009: Robert L. Howard, colonel american, decorat cu Medalia de Onoare (n. 1939)
• 2012: Cristian Tudor, fotbalist român (n. 1982) - FOTO.
• 2013: Mihail Kalașnikov, general rus, proiectant de arme de foc (n. 1919)
• 2020: Rika Zarai, cântăreață israeliană și franceză de muzică ușoară (n. 1938)
• 2021: Dan Berindei, istoric și filosof român (n. 1923)
• 2021: Joan Didion, scriitoare americană (n. 1934). 

Sursa: Wikipedia