marți, 15 octombrie 2024

EPIGRAME DE IARNĂ



SOLUŢIE

Este virus, s-a-nchis şcoala,

Este virus, vine gerul,

Să nu se extindă boala

Înveliţi...caloriferul!

 

TUTUROR IONILOR

Înainte-mergătorul,

Vă trimite o urare:

Să fiţi ca Botezătorul

...Şi cu grijă la pahare!

 

NECAZURILE IERNII

Ca bărbat vreau să trişez

Cu o femeie frumoasă,

Dar când dau s-o-mbrăţişez

Devine...alunecoasă.

 

FĂRĂ MIROS

De frig, o ţuică mi se-oferă,

Nu-mi place, dar nici nu mă las,

Degeaba cel ce-a dat-o speră

...O beau ţinându-mă de nas!

 

CONTRA SĂRĂCIEI

Un reporter la tv-u

A zis: “Iarna, nu fiţi trişti!

Că românii, chiar de-i greu,

Sunt săraci, dar microbişti...

 

CRĂCIUNUL

De Crăciun e bucurie,

S-a născut Domnul Iisus,

N-aşteptăm botez să fie,

Să bem un pahar în plus!

 

REVELIONUL

Bucuroasă viaţă!

Ceasul iar va bate,

Am nevasta-n faţă

Şi-un alt an în spate.

 

SFÂNTUL VASILE

Vasile, pe-ntâi, socoate

-i zi de odihnă,

Însă cui pe cui se scoate

Cu o ţuică-n tihnă.

 

 SĂRBĂTORI

În An Nou noi am intrat

Cu Vasile şi Ion,

-i serbez nu am ratat,

Aştept alt...Revelion!

 

IARNĂ PITEŞTEANĂ

De o frumuseţe rară

Este iarna la Piteşti,

Eşti român şi ai o ţară

Şi mult Argeşul iubeşti!

 

                CONSTANTIN MÎNDRUŢĂ

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CARMEN PINTE, GÂND ÎNFLORIT, Editura Inspirescu, București, 2021

Pe Carmen Pinte am cunoscut-o la manifestările cultural-artistice din cadrul Taberei literare organizată de poetul Vasile Bele în localitatea Izvoarele din Maramureș. Recitalul domniei sale în tabără a stârnit interesul și aprecierea celorlalți autori prezenți la tabăra„ Oprește-mă, la tine, Maramureș, Oprește-mă, în tine, anotimp.”

Cartea pe care am primit-o cu această ocazie  mi-a adus în față o suită de poeme care transmit cititorului sentimente colorate într-un cerc de cuvinte care pot alcătui un tablou cu tentă optimistă:

„Mi-e gândul înflorit și-n jur e pace,

Tristețea-și toarce somnul sub zăpezi,

Lumina mea pe umerii tăi zace,

Izvor de vise scaldă ochii verzi...

Mi-e liniște în gândul înflorit,

Pe cerul nopții visul s-a ivit.”

(Gând înflorit)

Coperta cărții de poezii „Gând înflorit” e o poveste cum alta nu mai este, e un amalgam de simțiri sufletești ascunse sub fruntea plină de gînduri acoperite de mâna ce se sprijină pe castelul copilăriei din povești. Un trandafir stă de strajă copacului care face legătura cerului cu pământul; acest copac se înalță până dincolo de nori, până dincolo de zare, ducând cu el un nou început, iubirea, suflet arzând, pulbere de stele, emoții de azi și de ieri pe cerul unui „gând înflorit”, ferestrele și turnurile castelului sunt trepte spre lumină.

„Printre crengi scânteie stele,

Farmec dând cărării strâmte

Scuturând dorinți rebele,

Visele îmi par pierdute.”

(Raza lunii)

„Din pulbere de stele,/ Zâmbesc visele mele,/

 În umbre curcubee,/ Pe căile lactee,

Iubirea s-a întrupat,/ Pe cer înmiresmat

Iubire am zămislit/ Noi doi ne-am regăsit.”

(Din pulbere de stele)

Dorul – acel sentiment românesc inconfundabil, în care se împletește iubirea cu supărarea e prezent în poezia Mi-e dor:

Mi-e dor de oameni înțelepți,/ De oameni blânzi, de oameni drepți,

Cinstiți, frumoși, de omenie,/ Românii toți, legați de-o glie.

Să înfruntăm tot ce e rău,/ Neobosiți, prezenți la greu,

Să dăruim clipă de clipă,/ Creștini să fim, să n-avem frică!”

Crezul artistic și-l exprimă în poezia Eu sunt:

„Fără de urmă început sau sfârșit.../ M-am oprit lângă umbra ta, Ană,

M-ai întrebat atunci cine sunt-/ O nălucă, o iluzie, o fata morgana.

Liniștea e apăsătoare când/ M-ai întrebat de mă doare rana

Ți-am răspuns răspicat ce sunt: O nălucă, o iluzie, o fata morgană.”

Poeta Carmen Pinte a primit darurile dumnezeiești-iubirea, iertarea, lumina -pentru care aduce un cuvânt de mulțumire: „Am primit dumnezeirea-/ Așa este mântuirea/ Să ne iubim și să ne iertăm,/Cu toții să ne închinăm.”(Am primit)

Drumul spre fericire e deschis cu cheia iubirii:

„Iubirea e zâmbetul lumii/ În mii de culori și miresme

Ce-și lasă amprenta naturii/ În ochii iubitei alese...

Iubirea este speranța/ Leagăn de dor visător

Alină mult suferința/ Când toate visele mor.”    (Iubirea)

Evocarea copilăriei fericite rămasă-n amintire peste ani:

„Copilărie ești frumoasă/ Luna pe cer zâmbind sfioasă,

De-i vremea tristă ori târzie,/ Te scriu cu dor, ești poezie.

Copilărie, îmi ești vis,/ Floarea cea albă de cais,

Lumina unui cer cu stele,/ Ești bucuria vieții mele.

Dă-mi, Doamne, anii înapoi,/Copilăria scursă prin zăvoi,

Să scriem azi un legământ,/ Iubire pe acest pământ.”(Copilărie)

Câteva versuri din poezia închinată poetului nepereche Mihai Eminescu:

„Ești acel înger al iubirii,/ Un farmec tandru al luminii,

Scrisorile cu rouă scrise,/ Cu gânduri rătăcite-n vise...

Ai fost și vei rămâne veșnic,/O flacără ce arde-n sfeșnic,

Luceafărul strălucitor,/ Aievea dor nemuritor!” (Dor nemuritor)

Fiind originară din Petroșani, autoarea Carmen Pinte se simte parte din istoria mediului, a minerilor și a mineritului evocând munca lor plină de sacrificii. Orașul eroilor ortaci care și-au petrecut multe ore prin galerii ca truditori din adâncuri, în mine, sub pământ, acolo unde nu se vedea cerul cel albastru:

„Din pământ ei scot cu greu/ Cărbune sau minereu

Cu sudoarea lor pe frunte,/ Sunt ortaci ai lumii crunte.

Copiii rămași acasă/ Așteaptă pâinea pe masă

Cu sudoarea lor pe frunte/ Abatajele să înfrunte!” (Bun noroc și noroc bun)

-iar Imnul minerilor vine să aducă încă o dată un omagiu acestor muncitori:

„În mină Dumnezeu cu noi/ Afară chinuri și nevoi

Deasupra noastră n-avem cer/ C-așa e viața de miner.”

Închei cu versurile autoarei care par a fi o prelungire a imaginii de pe copertă:

„Clipele mele îmi sunt fermecate./ Am doruri castele cu turnuri de vânt,

Pe tâmpla fierbinte par încătușate,/ Seară de seară bântui cu-al meu gând.”

(Clipe fermecate)

M-am bucurat la fiecare poezie citită, am călătorit prin anotimpuri de vis și iluzii, ajutată fiind de gândurile luminoase ale scriitoarei.

 

Prof. OLIMPIA MUREȘAN, UZPR, Ulmeni, MM

 

 

 

 

Aforismul zilei - Ioan Slavici

 


Legenda merge mai departe? Să fim serioși, nu are nicio șansă...

Minaur este un brand pentru Baia Mare. Unul din puținele pe care le mai are. Și de care nimeni nu are grijă măcar să-l mențină în starea de echilibru în care se află. Mulți dobitoci ajunși în poziții de decizie consideră că e suficient să se vorbească despre acest fenomen pentru a-l ține pe linia de plutire.

Deocamdată nu mi-am propus să intru în „adâncul” manevrele subterane prin care, voit, din prostie sau inconștiență, se lucrează la dărâmarea acestui simbol al Maramureșului. Poate că făptașii nici măcar nu realizează că niciodată, o altă disciplină sportivă nu va putea ajunge pe soclul în care s-a așezat handbalul. Au fost perioade frumoase, cu rezultate remarcabile la fotbal, volei, popice și, mai ales la rugby. Dar poziția pe care stă handbalul nu a fost amenințată.

Știm, peste tot, fotbalul  este agent electoral pentru mulți trepăduși ajunși în politică, o trambulină necesară în vederea atingerii scopurilor. Din cauza asta fac orice e posibil pentru a se implica și a ieși în față cu pieptul scos și căpățâna expusă vederilor. Băimărenii iubesc și fotbalul, fără îndoială.

Dar nu au cum să fie de acord ca o echipă ce își propune de ani mulți să activeze constant în eșalonul secund al fotbalului, nici măcar nu reușește să ajungă acolo, dar primește fonduri la nivelul echipelor de handbal, masculin și feminin, cu rezultate pe plan intern și extern la care fotbalul nici măcar nu poate visa.

M-am luat cu vorba și am deviat de la tema articolului. Am fost să văd fostul sediu al clubului Minaur. Locul care a devenit un simbol al băimărenilor. Nu, nu mai e clădirea în care s-au conceput strategiile prin care Minaur a devenit o forță în handbalul românesc și european. Sunt doar niște ziduri căzute, acoperișuri dărăpănate, uși și geamuri dispărute, copaci care au crescut în „pridvor”, gunoaie de toate categoriile. Tristă priveliște asupra unor vremuri de glorie.

Nu știu de ce nu s-a intervenit de atâția ani. Poate că situația juridică a clădirii și terenului aferent nu permite asta. Știu în schimb că, dacă se vrea cu adevărat, se poate rezolva. Nimic nu poate sta în calea reabilitării acestei clădiri simbolice pentru comunitatea băimăreană.

Acolo trebuie să se amenajeze un muzeu al handbalului băimărean, pentru că există suficiente „exponate” de interes pentru toți iubitorii acestei discipline sportive. Un loc care e obligatoriu să devină un reper de succes pe harta turiștilor care poposesc în urbea noastră.

Dacă vreți ca legenda să meargă mai departe, așa cum spuneți de fiecare dată când aveți interes, este necesar stimați administratori ai municipiului să treceți la fapte concrete.

Ca să nu uitați de obligația morală pe care o aveți față de băimăreni, îmi propun să vă reamintesc din când în când...

Grigore CIASCAI




Fotografia zilei - A trecut vara...

 


Evenimentele zilei de 15 octombrie 2024

 


Evenimente 15 octombrie

1451

La Reuseni, Bogdan al II-lea, domn al Moldovei, este ucis de către Petru Aron

1815

Napoleon I al Franței își începe exilul în insula Sfânta Elena din Oceanul Atlantic - FOTO.

1922

La Alba Iulia a avut loc încoronarea lui Ferdinand Victor Adalbert Meinrad de Hohenzollern-Sigmaringen ca rege al tuturor românilor - Ferdinand I (1914-1927). (15-17)

1944

Partidul Crucilor cu Săgeți a preluat puterea în Ungaria.

1963

Konrad Adenauer demisionează din postul de cancelar al Germaniei.

1969

250.000 de oameni protestează la Washington, DC împotriva războiului din Vietnam.

1987

Thomas Sankara, președintele din Burkina Faso, este asasinat prinr-o lovitură de stat militară. Blaise Compaoré, liderul rebelilor, devine noul șef al statului.

1992

Uniunea Generală a Industriașilor din România (UGIR) își reia activitatea; președinte: George Constantin Păunescu.

2001

A apărut, la București, primul număr al cotidianului "Realitatea românească".

2001

Prim-ministru japonez Junichiro Koizumi a cerut scuze Coreei de Sud pentru atrocitățile comise de japonezi în timpul ocupației din Coreea, 1910-1945.

2003

Prima misiune chineză în spațiu, Shenzhou 5; China a trimis o capsulă spațială având la bord un astronaut - Yang Liwei.

2011

Proteste globale izbucnesc în 951 de orașe din 82 de țări. Protestul a fost prima dată solicitat de platforma spaniolă ¡Democracia Real Ya! și aprobat de oameni din întreaga lume.

Motivele au fost variate, dar mai ales a vizat inegalitatea economică în creștere, influențe corporative asupra guvernelor.

Celebrări 15 octombrie

Italo Calvino1923

A fost născut Italo Calvino.

Michel Foucault1924

A fost născut Michel Foucault.

Enrique Jardiel Poncela1901

A fost născut Enrique Jardiel Poncela.

Friedrich Wilhelm Nietzsche1844

A fost născut Friedrich Wilhelm Nietzsche.

Pelham Grenville Wodehouse1881

A fost născut Pelham Grenville Wodehouse.

Ilia Ilf1897

A fost născut Ilia Ilf.

Mikhail Lermontov1814

A fost născut Mikhail Lermontov.

Charles Percy Snow1905

A fost născut Charles Percy Snow.

Mario Puzo1920

A fost născut Mario Puzo.

1945

A fost născut Dorina Grasoiu.

1960

A fost născut Gabriela Marin-Thornton.

1948

A fost născut Vasile Spinei.

1908

A fost născut Milton Trager.


Comemorări 15 octombrie

Tamara Buciuceanu2019

A murit Tamara Buciuceanu.

Sai Baba of Shirdi1918

A murit Sai Baba of Shirdi.

Mata Hari1917

A murit Mata Hari.

2021

A murit Gerd Ruge.


Sursa: Wikipedia



Meci decisiv pentru Naționala Under 21!


 După victoria spectaculoasă din Muntenegru, naționala antrenată de Daniel Pancu a urcat pe primul loc în grupa de calificare pentru EURO 2025 și are șansa de a bifa a patra prezență consecutivă la un turneu final U21! Astăzi, pe Stadionul Giulești, de la ora 19:00, România U21 întâlnește Elveția U21 în meciul decisiv pentru calificare.


Biletele sunt încă disponibile online 
 AICI , dar și la casele de bilete, în intervalul orar 10:00 - 19:30!

După meciul naționalei de tineret, ne mutăm atenția în Lituania, unde echipa de seniori joacă al patrulea meci din UEFA Nations League; tricolorii au victorii pe linie până acum, iar un succes astăzi le consolidează primul loc în grupă înaintea ultimelor două partide, care vor avea loc pe teren propriu în luna noiembrie. 

Azi, strigăm cu toții „HAI, ROMÂNIA!”


Sursa: FRF

luni, 14 octombrie 2024

Fereastra toamnei



Privesc prin fereastra închisă terasa.

Florile mă pândesc cu mâna la ochi,

Toamna le-ntinde cu gingășie masa,

Doamne, de nu le-ar fi de deochi!

 

Câmpului verde din vara ce fugi,

i s-a cam veștejit mândria,

timpul, din nou ne dezamăgi,

a-ntors tristețea, cerul e ca leșia.

 

Umblu, tot umblu-n adâncuri de ani,

după copacii ce-aleargă pe dealuri,

cobor apoi în Șasa fără bolovani,

să mă-amirui între-a sale maluri.

 

La Crucea popii și-n valea Omorâcii,

răsuflă și geme dezbrcata pădure

pe-o brumă tomnatică văd semnul crucii

neguri și umbre se adunǎ lângă secure.


                                   Puiu RĂDUCAN

Tradiții și Superstiții de Sărbătoarea Sfintei Parascheva – ocrotitoarea românilor ortodocși

În calendarul creştin mai există o sfântă omonimă, care a trăit însă în secolul al II-lea şi a murit martiric, Sfânta Muceniţă Parascheva din Roma, prăznuită la 26 iulie şi este cunoscută în popor cu numele „Sfânta Vineri”. În limba greacă, numele Paraskeví înseamnă „vineri”, ziua în care s-a născut muceniţa din Roma, ai cărei părinţi erau de origine greacă. Astfel se explică asocierea numelor acestor sfinte cu ziua de vineri, relatează mediafax.

Sfânta Cuvioasa Parascheva, ale cărei moaşte se află la Iaşi, este numită şi ea „Sfânta Vineri”, iar îndeosebi în Moldova a fost numită, „Vinerea Mare”.

Copilăria Sfintei Cuvioase Parascheva

Sfânta Cuvioasă Parascheva a trăit în prima jumătate a secolului al XI-lea. S-a născut în Epivata (azi Selimpaşa), un oraş din partea europeană a Turciei, situat pe coasta de nord-vest a Mării Marmara, la 50 kilometri de Istanbul, în apropiere de Constantinopol (mai târziu, Istanbul), pe atunci capitala Imperiului bizantin.

Se cunoaşte doar numele tatălui sfintei, Nichita, care a murit pe când sfânta era mic copil. Sfânta Parascheva a avut şi un frate, Eftimie, care va ajunge şi el sfânt al Bisericii, Sfântul Eftimie, Izvorâtorul de Mir, care a fost episcop de Madyt (azi Karadeniz Ereğli, oraş din apropierea Strâmtorii Dardanele).

Sfânta Parascheva şi fratele ei au fost crescuţi de mama lor cu dragoste faţă de Dumnezeu. Se spune că pe când avea zece ani, fiind într-o biserică, a auzit citindu-se, la Sfânta Liturghie, cuvântul Evangheliei: „Oricine voieşte să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea sa şi să-Mi urmeze Mie” (Marcu 8, 34). Ieşind din biserică, şi-a dat hainele primei femei sărace pe care a întâlnit-o şi ea s-a îmbrăcat cu hainele sărăcăcioase ale femeii. Deseori făcea astfel de gesturi, îşi împărţea hainele copiilor săraci şi le dădea mâncarea sa copiilor de la şcoală.

Viaţa ascetică

După moartea mamei ei, împreună cu fratele său, tânăra Parascheva a dăruit săracilor partea ce i se cuvenea de moştenire şi s-a retras în pustie. S-a oprit mai întâi la Constantinopol, unde a îmbrăcat haina monahală, după care a călătorit în Asia Mică, rămânând timp de cinci ani la Mănăstirea Maicii Domnului din Heraclea. De aici a plecat apoi spre Ţara Sfântă, unde, după ce a văzut Ierusalimul, s-a aşezat într-o mănăstire de călugăriţe în pustiul Iordanului.

Într-o noapte, însă, pe când avea ca la 25 de ani, un înger i-a spus, în vis, să se reîntoarcă în locurile părinteşti, unde va avea să moară. După această vedenie, sfânta a mers mai întâi în Constantinopol, de unde la scurtă vreme s-a îndreptat spre Kallikratia (azi oraşul turcesc Mimarsinan), unde a rămas timp de doi ani, slujind la biserica Sfinţii Apostoli. La vârsta de 27 de ani a adormit în Domnul în oraşul Kallikratia.

Trupul ei a fost îngropat lângă mare şi după mai mulţi ani a fost fost descoperit în mod minunat. Un marinar care murise pe o corabie a fost aruncat în mare si valurile l-au adus la ţărm, iar un sihastru care trăia acolo a rugat pe nişte creştini să-l îngroape după rânduiala creştinească. Săpând o groapă, au găsit trupul Preacuvioasei Parascheva neputrezit şi plin de mireasmă. Cu toate acestea, au pus alături de ea şi trupul corăbierului, cel rău mirositor.

Dar, în noaptea următoare, unuia din creştinii care săpaseră groapa, cu numele Gheorghe, i s-a arătat în vis Sfânta Parascheva, descoperindu-şi identitatea în aceeaşi noapte, aceeaşi vedenie a avut-o şi o femeie credincioasă, cu numele Eftimia, şi a doua zi amândoi au spus tuturor minunata întâmplare.

Credincioşii de acolo au luat trupul Cuvioasei din mormânt şi l-au adus la Biserica Sfinţii Apostoli din Epivata. Au avut loc de atunci multe vindecări minunate în urma rugăciunilor care se făceau lângă moaştele sfintei. Se spune că locuitorii din Epivata au zidit o biserică chiar pe locul casei părinteşti a sfintei.

Vestea despre minunile care se săvârşeau în apropierea cinstitelor moaşte s-a răspândit curând în Tracia şi în Peninsula Balcanică. Este foarte probabil că Patriarhia ecumenică va fi procedat de timpuriu la canonizarea ei, adică la trecerea ei în rândul sfinţilor.

Potrivit tradiţiei, cea mai veche lucrare aghiografică dedicată Sfintei Cuvioase Parascheva a fost scrisă de diaconul Vasilisc, la cererea patriarhului ecumenic Nicolae al IV-lea Muzalon (1145-1151), pe la mijlocul secolului al XII-lea. Pe la anul 1605, Mitropolitul Matei al Mirelor (care a trăit în Mănăstirea Dealu, de lângă Târgovişte) a alcătuit în limba greacă slujba Cuvioasei Parascheva. Prima învăţătură în limba română despre viaţa sfintei o găsim în „Cartea românească de învăţătură” a Mitropolitului Varlaam al Moldovei, tipărită la Iaşi în 1643.

Sfânta Parascheva, ocrotitoarea Balcanilor

Sfânta Parascheva este considerată ocrotitoarea Balcanilor deoarece după ocuparea Constantinopolului de către franci (1204) sfintele ei moaşte au fost găzduite în mai multe ţări balcanice, făcând multe minuni.

După ce au stat în Biserica Sfinţii Apostoli din Epivata vreme de vreo două sute de ani, cinstitele moaşte ale Sfintei Parascheva au fost strămutate în mai multe locuri. În anul 1235 moaştele Cuvioasei Parascheva au fost strămutate de la Epivata la Târnovo, capitala imperiului româno-bulgar. La Târnovo moaştele Cuvioasei Parascheva au rămas timp de 160 de ani.

După ce turcii au cucerit în 1393 partea răsăriteană a imperiului vlaho-bulgar, inclusiv capitala Târnovo, moaştele Cuvioasei Parascheva au fost mutate la Belgrad. Acolo au stat până în anul 1521, când turcii au cucerit şi acest oraş, iar Serbia a fost transformată în paşalâc.

Moaştele au fost cerute de patriarhul ecumenic Ieremia I sultanului, care a acceptat să i le dea în schimbul unor daruri. Patriarhul a hotărât ca ele să fie aduse în Constantinopol. Iniţial moaştele sfintei au fost aşezate în biserica Sfânta Maria Panmakaristos, pe atunci Catedrală patriarhală. După transformarea acesteia în geamie, au fost mutate în alte biserici: Vlahserai (1586), Sfântul Dimitrie (1597) şi Sfântul Gheorghe din cartierul Fanar (1601).

Moaştele Sfintei Parascheva în România

După 120 de ani moaştele Sfintei Parascheva au cunoscut o ultimă strămutare, de data aceasta spre pământul românesc. În anul 1641, după ce domnitorul Vasile Lupu al Moldovei a plătit toate datoriile Patriarhiei din Constantinopol, patriarhul de atunci, Partenie I (1639-1644), împreună cu membrii Sinodului său, au hotărât să-i ofere domnitorului moldovean, drept recunoştinţă, moaştele Cuvioasei Parascheva.

În ziua de 13 iunie 1641, cinstitele moaşte au fost aşezate în minunata biserică a Mănăstirii Sfinţii Trei Ierarhi, ctitoria domnitorului. Cinstitele moaşte au rămas aici până în anul 1884, când au început lucrările de restaurare a sfântului lăcaş, când au fost mutate în paraclisul mănăstirii.

Dar în seara zilei de 26 decembrie 1888, după slujba Vecerniei, din neatenţie, a rămas aprinsă o lumânare din sfeşnicul de lângă racla din lemn în care erau aşezate cinstitele moaşte; peste noapte sfeşnicul a ars, iar focul s-a extins la catafalcul pe care era aşezată racla, arzând mocnit toată noaptea şi prefăcându-l într-o grămadă de cărbune.

A doua zi dimineaţa, autorităţile de stat şi bisericeşti, preoţii şi credincioşii au constatat că cinstitele moaşte au rămas neatinse. Prefectul judeţului Iaşi, Leon Negruzzi, şi procurorul general al oraşului au consemnat în procese verbale cele întâmplate.

Moaştele Cuvioasei au fost adăpostite provizoriu în altarul paraclisului de la Mănăstirea Sfinţii Trei Ierarhi şi în curând strămutate în noua Catedrală mitropolitană din Iaşi, care fusese sfinţită cu puţin timp mai înainte, la 23 aprilie 1887. Aici se găsesc şi astăzi, Sfânta Cuvioasă Parascheva fiind considerată ocrotitoarea oraşului Iaşi şi a întregii Moldove.

Tradiţii şi obiceiuri

Pelerinii care vin la Iaşi de hramul Sfintei Parascheva ar trebui să ştie că veşmintele sale poartă o broderie specială. Potrivit calendarulortodox.ro, domnitorul Vasile Lupu, a adus moaştele Sfintei Parascheva la Iaşi în 1641 şi le-a aşezat la Biserica Sfinţii Trei Ierarhi ctitorită de el. Aducerea moaştelor în Capitala Moldovei a fost un gest de recunoştinţă din punctul de vedere al patriarhului Partenie I şi al membrilor Sinodului Patriarhiei Ecumenice de la Constantinopol pentru faptul că domnitorul de atunci al Moldovei a plătit în întregime datoriile Patriarhiei Ecumenice. Începând cu anul 1889, moaştele Cuvioasei au fost mutate în Catedrala Mitropolitana din Iaşi.

Potrivit credinţelor populare, în această zi este interzis să calci, să coşi, să faci de mâncare sau orice alte treburi în gospodărie, altfel te vei trezi cu dureri de cap şi ochi.

O altă superstiţie spune că printre bucatele mâncate sau care sunt date de pomană nu trebuie să fie alimente „cu cruce”, precum nucile, castraveţii şi pepenele roşu. În schimb, este recomandată împărţirea de must şi de vin nou, dar şi de pâine.

Potrivit tradiţiei, Sfânta Cuvioasa Parascheva se roagă la Dumnezeu şi pentru femeile însărcinate. Dacă eşti însărcinată, este recomandat să împarţi din bucatele tale cu copiii sărmani, Sfânta Parascheva urmând să te ocrotească la naştere, care va fi uşoară şi lipsită de dureri.

De sfânta Parascheva se fac şi previziuni ale vremii, în care se ţine cont şi de somnul oilor. Daca acestea dorm înghesuite pe 14 octombrie, ciobanii spun că iarna va fi una grea, lungă şi friguroasă.

Foarte puţini creştini ştiu că Sfânta Parascheva poarta şi un blestem, care datează din anul 1641. Astfel, sub veşmintele în care Sfânta este îmbrăcată în fiecare an, moaştele acesteia mai poartă o ţinută care nu se dă jos niciodată, ce are şi un sigiliu pe care este scris blestemul domnitorului Vasile Lupu şi al Mitropolitului Varlaam care spune: „Blestemat să fie cel care va împrăştia vreodată Moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva”.

Veşmântul Sfintei Parascheva se face după un ritual special, în atelierele Arhiepiscopiei. Croitorii obişnuiesc să ţină post şi să facă rugăciune înainte de a începe să le lucreze. Veşmintele ocrotitoarei Moldovei se schimba de cinci ori pe an şi se dăruiesc de Mitropolitul Moldovei unor biserici care au hramul Sfintei.

Sursa: Calendar Crestin Ortodox

Poezia copiilor - „Glasul pâinii” de Vali SLAVU

 


Dr. Leonard Sax: Nu-i întrebați pe copii

Neîncrederea în autoritate reprezintă astăzi norma în America. În copilăria mea, în anii ’60, dacă apărea un preot într-un restaurant aglomerat, el era lăsat imediat să treacă în fața rândului. Dacă urmăriți o conferință de presă a președintelui Eisenhower sau a președintelui Kennedy, veți fi uimit de respectul și deferența manifestată de reporterii acelor vremuri, complet diferită față de ce se întâmplă acum în mod regulat la conferințele lui Barack Obama (articolul a apărut în anul 2016 – n.trad) sau, înainte de el, la conferințele lui George W. Bush. În școlile publice din Ohio unde eu am mers era o practică obișnuită a elevilor să se adreseze profesorilor cu „Domnul” și „Doamnă”. Dacă un profesor acuza un copil de vreo nefăcută, părinții în mod tipic acceptau verdictul profesorului fără alte întrebări și cel mai probabil impuneau acasă o sancțiune mult mai severă decât orice se întâmpla la școală. Astăzi, dacă un profesor acuză un copil de vreo obrăznicie, părinții, cel mai probabil, se vor transforma în avocați cerând dovezi și ridicând obiecții.

Această neîncredere în autoritate și corolarul ei – lipsa de dorință de a exercita autoritatea – au ajuns acum să se infiltreze în fiecare sferă a vieții americane, inclusiv acasă. Nu mai departe de acum 40 de ani, majoritatea părinților americani le spuneau copiilor lor cum să se îmbrace, ce să mănânce, cum să se comporte. Astăzi, părinții americani întreabă. Însăși ideea de a da instrucțiuni mai degrabă decât a pune întrebări pare de modă veche, dacă nu de-a dreptul greșită.

Sunt un doctor care încă practică. Am obținut o licență în medicină la Universitatea din Pennsylvania în anul 1986. În ultimii 30 de ani, am avut mai bine de 90.000 de vizite. Am văzut copii, adolescenți și părinții lor, proveniți dintr-o varietate de clase sociale și circumstanțe. Am putut observa din perspectiva intimă – și cu toate acestea, obiectivă – a doctorului de familie schimbările profunde din viața americană din ultimele decade. Am fost martorul direct al prăbușirii parentingului.

De pildă: o mamă și un tată au venit recent cu fetița lor de șase ani la cabinet. Fetița avea febră și dureri în gât. M-am uitat la urechile ei și arătau bine. Am spus: „acum o să arunc o privire la gâtul tău.” Înainte de a începe, mama a întrebat: „te superi dacă domnul doctorul se uită foarte puțin la gâtul tău, draga mea? După, te duce mama să-ți ia niște înghețată.”

Această mamă credea că face exact ceea ce trebuie, fiind sensibilă și protectivă, dar intervenția ei a schimbat cursul examinării. Fetița a făcut o pauză și a izbucnit în plâns strigând „Dar nu vreau!” Ceea ce trebuia să fie o examinare de două secunde s-a transformat într-un chin întins pe durata a mai multe minute, care a necesitat intervenția unui asistent pentru a potoli copilul. Scopul mamei s-ar putea să fi fost acela de a ușura disconfortul fetiței, dar nu a făcut decât să înrăutățească lucrurile.

Nu negociați cu un copil de șase ani – aceasta este regula mea. În 25 de ani de experiență clinică, am învățat că soluția pentru a analiza medical un copil bolnav este pur și simplu să-l analizezi. Dacă un copil are febră și un gât dureros atunci îi fac un test pentru streptococ. Copilul nu are dreptul să voteze. În cazul nostru, mama l-a împovărat pe copil cu iluzia că el are de luat o decizie. Intervenția ei a schimbat decizia mea într-o cerere negociabilă și apoi a transformat negocierea într-o mituire. Autoritatea adulților a fost subminată. Când a fost întrebată „te superi dacă doctorul se uită la gâtul tău?” fetița de șase ani a auzit o întrebare de tip bona fide, iar răspunsul la întrebare a fost acela că se supără și nu îl lasă pe doctor să facă asta. Acest tip de momente nu existau atunci când eu m-am apucat de medicină în urmă cu 30 de ani.

De ce ne simți atât de stânjeniți de noțiunea de autoritate? O parte din răspuns rezidă, cred, în infiltrarea sensibilităților politice în relațiilor de familie. Din punct de vedere politic, povestea ultimilor 50 de ani poate fi rezumată ca acordarea de drepturi unor persoane care au fost văduvite de ele. Oamenilor de culoare li s-au promis drepturi egale în fața legii. Femeile au putut accede mai ușor în câmpul muncii și au fost protejate de sexism. Discriminarea instituționalizată a fost ridicată, locurile publice au fost deschise tuturor, femeile au mers în masă la universități iar programele de asistență socială au fost extinse. Conceptele de autoritate și ierarhie au devenit suspecte, incorecte politic. Nimeni nu a spus direct: „Da, este bine că oamenii de culoare, femeile, etc. să aibă drepturi egale cu bărbații albi. Dar de ce nu ar fi aceleași relații între copii și adulți precum cele dintre adulți pur și simplu?” Să dăm drepturi la toți! De ce nu și copiilor?

Pentru că prima treabă a părinților este să-i învețe pe copii, nu să le ceară sfatul. Când doctorul spune că trebuie faci un test pentru streptococ, atunci faci testul. Trebuie să-ți mănânci legumele înainte de desert. Școala este un loc în care înveți, nu un show de modă sau un club social, așadar trebuie să te îmbraci și să te porți cum trebuie. Acestea sunt lecții fundamentale.

Părinții trebuie să îi învețe de asemenea pe copiii să distingă binele de rău. Niciunul copil nu se naște cu această cunoaștere. Copiilor trebuie să li se spună despre această diferență, ceea ce înseamnă (în contextul de față) să accepte instruirea ca pe un adevăr al autorității. Iar predarea autoritară necesită autoritate.

Când părinții renunță la autoritatea lor, ei îi amețesc complet pe copii. Copiii au nevoie de un ghidaj ferm. Când părinții lor nu le oferă acest lucru, ei se îndreaptă către colegi, către social media sau internet. Ce găsesc acolo este Miley Cyrus, Justin Bieber, Akon, Eminem, Nicki Minaj, Kim Kardashian și Lady Gaga. Este un amestec confuz de sex, selfiuri și goana nesfârșită după popularitate și atenție. Ceea ce contează cu adevărat în lume este cine este sexy și cine are cei mai mulți urmăritori pe Twitter și cele mai bune fotografii pe Instagram (…)

Cartea dr. Leonard Sax, „Prăbușirea Parentingului”, bestelling New York Times, este în curs de apariție la Editura Contra Mundum.

Sursa: https://contramundum.ro/2024/10/09/nu-i-intrebati-pe-copii/

 

INVITAȚIE - Serile de poezie NICHITA STĂNESCU Desești 2024. Invitat de onoare: scriitorul IOAN DRAGOȘ

 


Luminita Arhire: O EUROPĂ CU DOP NEDETAȘABIL


Nimic nu se va corecta atâta vreme cât se vor pune mereu și mereu în antiteză „vechiul regim” cu „noul regim” -ăla vechi fiind, evident, „cel rău” și acesta nou fiind, la fel de evident, „cel bun”.

Daniel Funeriu, în înțelepciunea lui de savant care calculează mulțumitor, cu patru zecimale, viteza dosului de palmă prezidențială în zbor spre obrazul unui puști, a explicat magistral diferența esențială dintre „atunci” și „acum”: „…să spui că e tot una să iei, când ai chef, avionul spre Paris, cu statul la coadă patru zile pentru 25 de l de benzină? Băi nenicule! E tot una să vezi banane doar în filme americane sau să cumperi la orice oră din zi sau noapte la colţ de stradă? E acelaşi lucru să stai iarna la 10°C sau să te lăfăi în Bali?” (Daniel Funeriu, pe pagina de FACEBOOK, 28 ianuarie 2020)

Bun, și altceva? Altceva mai apare la plusuri, în afară de bananele cumpărate la orice colț de stradă și temperatura boierească de 17-19°C, recomandată iarna în lumea Europei civilizate? Cred că da. Dopul de plastic legat de recipientul cu băutură răcoritoare sau cu lapte -poate și cu bere, n-am verificat… Este o schimbare esențială în viața noastră de zi cu zi, o îmbunătățire excepțională la care, în vremea „cealaltă” nici n-am fi cutezat să visăm. Iată ce frumos ne amănunțește compania Coca-Cola în ce constă revoluționara inovație:

„Potrivit unei directive UE, nu va mai fi posibilă îndepărtarea capacelor sticlelor de plastic în care e îmbuteliat sucul. Capacul nu mai poate fi separat de sticlă. Acest lucru ar trebui să protejeze mările și lacurile de deșeurile de plastic. «Este o directivă UE, va intra în vigoare în iulie 2024. Ideea din spatele ei: sticlele să fie returnate împreună cu capacul», a explicat compania Coca Cola Germania. «Dacă un capac rămâne atașat de sticlă, acesta nu poate fi pierdut și rămâne în bucla de reciclare. Și dacă noul sistem este folosit corect, mica schimbare nu ar trebui să reducă plăcerea de a bea», a transmis compania. Este de sperat că, în viitor, consumatorii să nu arunce pur și simplu întreaga sticlă în tufișuri sau în cursurile de apă pentru că întregul efort ar fi în zadar și ar rămâne doar la nivelul unui truc de PR.” (LIBERTATEA. ro, 7 februarie 2022)

Fantastic. Nici nu mi-a trecut prin minte că legând dopul de recipient, conștiința consumatorului suferă brusc un „refrech” și acesta nu mai aruncă sticla în tufiș… nu-i așa? Cum să mai faci asta cu un recipient cu dop nedetașabil? Ca să nu mai vorbim despre adevărul incontestabil că „NU VA MAI FI POSIBILĂ îndepărtarea capacelor sticlelor de plastic în care e îmbuteliat sucul”. Ei, hai! nu mai spune!

Și uite-așa, nimicul cu pretenții revoluționare ne invadează viața… Poate că Uniunea Europeană a fost, la început, un proiect generos. Însă ceea ce este ea astăzi pare mai curând o caricatură, un rictus dezagreabil, o strâmbătură a istoriei. Deși tânără, ea arată ca o babă șleampătă și decrepită, cu o rutină infernală, incapabilă de coerență în gândire, având idei fixe pe teme mărunte, exprimate într-un limbaj mult prea schematic chiar și pentru o birocrație atât de manifestă și de înfoiată.

Ea e cea care poate interzice execuția unei autostrăzi din motive de „gândacul croitor”, însă e aceeași ce uită instantaneu de soarta tristă a gândacului atunci când se schimbă direcția vântului, dacă noua direcție a acestuia îi bagă în trepidații fesul și-i ciufulește interesul lipit moț deasupra! Pentru ea România a fost, ani și ani, eleva repetentă din fundul clasei, disprețuită și blamată din motive de „pesedism cronic”, în schimb acum e tot o elevă pesedistă, dăcât că performantă, și ascultătoare, și silitoare, și de toată isprava. Și nu mai vine Liiceanu Gabriel s-o pârască la cancelaria Parlamentului European, de coruptă ce este, deoarece nimeni nu-l mai invită pe îmbufnatul ăla care, așa deștept cum se consideră, din punct de vedere al raționamentelor politice a dat, totuși, în toate gropile posibile în ultimii 30 de ani, deoarece înainte de 1990 cică avea căluș în gură și n-a putut el să spună public ce-avea pe suflet, de frică să nu-l retrogradeze de la filosof consacrat pe Calea Victoriei, la profesoraș de filosofie într-un liceu agroindustrial din cine știe ce orășel de provincie!

Așa că totul merge bine. Important e să o divinizăm pe Ursula și o iubim pe Metsola… savantul Daniel Funeriu știe de ce!!!

Autor: Luminita Arhire

……………………………………………………………………………..

P.S. Am ascultat-o azi, preț de câteva minute, pe „Veorica” Dăncilă… Vorbea plăcut, cumpănit, fără să se repete și fără să se încurce în cuvinte. Mi-am amintit cum cetățenii s-au înghesuit să pună ștampila pe ficusul intelectual, pentru ca nu cumva să iasă „tuta”. Iar liberalii erau în fruntea mișcării de promovare a exemplarului lor cu retorică desăvârșită, Klaus Iohannis… și râdeau scărpinându-se pe burtă de „proasta” de Dăncilă. Ei bine, atunci, pentru asigurarea continuității marilor brătieni oratori de forță, l-au primit în plic pe maestrul în arta elocinței Vasilică Cîțu, cel care a avut misiunea să lărgească orificiul prin care, mai apoi, avea să iasă alt mare specialist în retorică, Nicolae Ciucă!

Lansare de carte și sesiune de autografe: „Viața lui Panait Istrati” de Stelian Tănase