Pe la noi, dar și pe la alții, sfredelul este acea unealtă de mână folosită pentru forarea unor găuri mici, de obicei în lemn. Cu el am crescut, l-am folosit când aveam nevoie. Și acum mi se pare o unealtă cu tâlc, deoarece, cu ajutorul ei, ajungeai dincolo de suprafața plată a unei realități. Apoi, coborând în mine de neferoase din Maramureș, am aflat de la mineri că la sfredel ei îi spuneau burghiu. Adică un sfredel pentru stâncă. Și așa, din aproape în aproape, cred că sondajele din ziua de astăzi seamănă cu un sfredel care scoate la suprafață tocmai ceea ce nu se vede.
Să nu se supere sociologii că mie mi-a venit să fac această asociere. Nu mi se pare forțată, ci mai ales plastică. Dar eu nu prea cred în sondaje, în clasamente și previziuni. Ele sunt, în mare parte, capcane pentru naivi și încurajări iluzorii pentru cei care stau cu ochii pe barometre. Deși au multă amăgire în ele, sondajele sunt la mare căutare, iar unii candidați se și văd în fotoliul de la Cotroceni. Cam multe iluzii pentru un singur scaun, iar cei care se pregătesc să urce pe scara politicii sunt îmbătați de clasamente. Numai că pe noi ne interesează cine mânuiește sfredelul. Mai nou se spune pe față că sunt suficienți voitori externi.
Cu ce preț și cu ce interese? Euforia pentru unii, și mâhnirea pentru alții, seamănă cu pilda pietrei aruncate în apă, care provoacă ciudate reacții între cei care vor să o scoată și cei care doresc să o lase pe fundul râului. Această confruntare de păreri are și partea ei de ridicol, deoarece cei implicați au o mare înțelegere pentru erori, pentru minciuni, deoarece cred că imaginarul poate deveni real. Și apoi părțile care aspiră spre putere știu bine că fiecare dintre ele au corupți știuți, care acționează cu discreție. De obicei, față de ei se mimează sentimente de credință, deoarece luptă pentru un ideal.
Atât de mult a fost invocat poporul român încât cer o meditație pentru această situație. Patriotismul nu este negoț electoral! Realitatea mă obligă să revin la observația scriitorului Augustin Buzura, care scria că „cifrele nu mint, dar mincinoșii mint cu cifre.” Din păcate, pornind de la aceste amăgiri, se iau decizii care influențează viața unor colectivități, sau chiar a țării. Scriitorul Augustin Buzura, care nu și-a uitat niciodată profesia de medic, scria la vremea potrivită: „Studenții din anii mai mari de la Medicină au posibilitatea să vadă defilând pe micile ecrane aproape toată patologia psihiatrică”.
Nu cred în sondaje, însă când văd topul personalităților politice de la noi, mă întreb dacă-i adevărat. Mai ales cine se vrea pe locul doi, loc oferit de sfredelul sociologic mânuit din umbră. El este doar creasta unui val. Sub el lucrează cu hărnicie interesată cei care ocolesc democrația. Că mi se pare straniu să apară deontologi care știu deja cine va fi viitorul președinte al României. Mi se pare o sfidare a încrederii în alegeri. Dacă totul este stabilit, la ce ne mai chemați la urne? Eu cred că aceste manevre fac parte din degringolada manipulării. Nu-și dau seama cei care pun în scenă false certitudini că descurajează electoratul?
Pe lângă aceste tentative de a consolida poziția unuia sau altuia, omului de rând îi rămâne să folosească sfredelul minții, cu care să compare și să cumpănească. Numai că nici materia primă a realității în care trăim nu este suficient de generoasă în fapte veridice, convingătoare. Mă încurajez cu faptul că până la urne mai este un pic de vreme. Și multe se pot schimba. Până și mânuitorii de sfredele pot nimeri într-un lemn de esență tare. Care să le dea calculele peste cap. Până atunci, să privim nu cu prea multă detașare spectacolul. Iar dacă putem, să ne și amuzăm. Însă jocul cu țara nu-i o glumă. E bine să vedem cine mânuiește sfredelul!
Lumea, cea interesată, vede ce se întâmplă în jur. Este o campanie electorală cu multe întâmplări inedite. Cugetați, încotro și cu cine mergeți? Numai să-i fie bine țării, deci oamenilor ei! Că-i o ciudată campanie electorală!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu