Scrisoare către Vasile Morar

DOM` VASILE, DOM` VASILE, / TÂLHAR DE VINURI ŞI COPILE

De când a venit sania (trasă de cerbi mici şi nătângi) cu cărţile tale, nu mai am linişte.

Noapte de noapte, până dinspre ziuă, îţi car cărămizile dintr-o odaie într-alta, le fac semne pe la colţuri (pentru că le citesc pe sărite), levitez şi mă cufund în zăpada cu miros de cutcurigi a predosloviilor tale... de parcă aş bea vin bisericesc (îndulcit cu miere) turnat în stacane de călugăriţe virgine şi subţiri ca nişte trestii / asmuţite de îngeri şi bestii.

Nici că se putea vreme mai bună de citit, de despicat firul în patru, de dat drumul la câinii cuvintelor .

Pe aici, prin Oltenia, omătu-i cât casa.

Ninge cu fantasme, cu funii de spânzutători, cu pipe de clopotari, cu catarame de cingători de adolescente pe care le-ai jefuit la drumul mare şi le-ai împuiat capul cu predosloviile şi fantasmagoriile tale.

Vocea ta (de fals mitropolit) este vocea unui tâlhar fără de seamăn, care a pus stăpânire pe fagurii limbii române şi dă legi, numai de el ştiute, pentru proslăvirea preaduioaselor contingente feminine.

Eşti frumos şi bun fără seamăn, eşti cel mai frumos tâlhar pe care l-am cunoscut vreodată, şi continui, într-un alt plan, toată zbaterea fratelui nostru Dan David, plecat prea devreme să se zbenguie cu iezii prin văile necosite ale cerului.

Eşti un poet uriaş şi fabulos, Vasile, un genial corupător (degustător?) de vinuri, îngeri şi copile.

Constantin Preda

P.S. Dac-aş fi în locul lui Băsescu, dar nu sunt, te-aş numi (prin decret prezidenţial!) şef peste toate podgoriile, vinăriile şi cramele din România. Aş da ordin ca Elena Udrea să-ţi tragă cizmele pe viaţă, să-ţi piseze tutun în pipă şi să-ţi pieptene, cu sânii, barba sură (pe care n-o ai) / mai ales în serile adânci de mai!...