Psihologii au ajuns la concluzia ca circuitul placerii din
creier este complet diferit de ceea ce isi imaginau oamenii de stiinta. Mai
mult, descoperirea ar putea avea implicatii atat in studiile asupra bolilor
mintale, cat si in cele cu privire la fericire.
placerea-ciocolatei
Principalele cunostinte stiintifice legate de fericire au
venit din partea a trei studii. In 1950, James Olds si Peter Millner au citit
despre un studiu in care s-au aplicat electrozi pe capetele unor rozatoare.
Atunci cand o anume arie din creier era stimulata, animalele evitau sa repete
activitatea care le produsese socul. Atunci cand au cautat aceasta zona din
creier, Olds si Millner au descoperit ca, supunand la socuri o alta portiune
din creier, soarecii utilizati in studiul lor erau dispusi sa repete actiunea
pentru a primi aceeasi stimulare. Mai mult, atunci cand soarecii au avut
capacitatea de a-si produce singuri asemenea socuri, au facut-o si de 1000 de
ori pe ora.
Un alt experiment a fost realizat de Robert Heath cam in
aceeasi perioada. Experimentele sale controversate au presupus implantarea
chirurgicala a electrozilor in creierele unor pacienti internati in spitale de
boli mintale si care sufereau de tulburari neurologice si psihice precum
schizofrenia, epilepsia si depresia. Prin stimularea zonelor din creier, Heath
spera sa obtina vindecarea pacientilor. In urma studiilor, el a concluzionat ca
in creier exista o zona cunoscuta sub numele de “centrul placerii”, un loc care
parea sa explice originea biologica a placerii. Aceasta ideea a fost rapid
acceptata, ramanand bine impamantenita, mai ales in cultura populara.
Acum, psihiatrul Morten L. Kringelbach si neurologul Kent
Berridge spun ca studiile lui Heath nu numai ca nu au dus la vindecarea
pacientilor, dar nici nu au dus la realizarea progreselor in acest domeniu. Cei
doi specialisti spun ca, de fapt, zona localizata de Heath si substantele
chimice despre care vorbeste acesta nu ar avea implicatii in declansarea
placerii, ci a dorintei.
Teoria lui Kringelbach si a lui Berridge a fost confirmata
ulterior de un studiu realizat de Xiaoxi Zhuang de la Universitatea din
Chicago. In studiul sau, Zhuang a modificat genetic soareci. Unii dintre
acestia aveau prea multa dopamina, in timp ce altii nu aveau deloc.
Specialistul a ales dopamina deoarece zona aleasa de Olds, Millner si Heath era
activata de neurotransmitatorul dopamina. In urma studiului, el a observat ca,
desi ce soarecii fara dopamina nu cautau mancare, le placea ciocolata la fel de
mult ca soarecilor sanatosi. In acelasi timp, s-a constat ca soarecii cu multa
dopamina consumau la fel de multa ciocolata ca restul soarecilor si chiar
cautau mai activ hrana. Cu toate acestea, cercetatorii sustin ca nu au putut
observa nicio urma de placere pe chipurile micilor rozatoare, ci mai curand
dezgustul.
Acest fenomen poate fi intalnit si la om si poate fi
demonstrat in studii asupra dependentei. Abuzul de droguri aduce o avalansa de
dopamina, chiar daca dupa un timp drogul nu mai provoaca placere.
Doua sectiuni ale creierului sunt implicate major in crearea
placerii: una este zona externa a nucleului accumbens, iar cealalta este
paladiul ventral, care primeste mare parte din indicatii de la nucleul
accumbens. Atunci cand sunt stimulate, cele doua zone fac ca lucrurile placute
sa devina si mai placute. Atunci cand una dintre arii este lezata, placerea
continua sa existe, chiar daca euforia este mai greu de atins.
In acest studiu s-a mai observat si existenta unei zone mici
din cortexul orbitofrontal, de asemenea implicata in senzatia de placere.
Atunci cand mancam deva gustos, ca de exemplu o prajitura, zona se activeaza.
Insa, pe mpsura ce continuam sa mancam, zona incepe sa-si reduca activitatea,
pana cand nu ne mai place acea prajitura.
Toate aceste cercetari arata ca nu exista un singur “centru
al placerii” in creier, asa cum sugerau studiile mai vechi, ci un “circuit”
complex al placerii, in care sunt implicate mai multe arii cerebrale si anumiti
neurotransmitatori.
Sursa: Medical Daily
dr. IULIAN COZA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu