Prezentare de carte ”Bă, Bogdanule!„ a băimăreanului Bogdan Nicolae Groza la Dublin!

Lansarea volumui de poezie ”Bă, Bogdanule!” a fost organizată de Centrul de Excelență în Promovarea Creativității Româneşti ”Itaca” – Dublin, în data de 7 septembrie 2013, la Cassidys Hotel.

Să vorbești despre poezie, înseamnă că ai reuşit să faci o selecţie între naturaleţe, suprarealism și complexitate. Ne place să fim dificili, chiar dacă gesturile noastre nu sunt decât simple așezări ale simplicității. Savoarea unui vers înseamnă o mușcătură de suflet. Hai să purcedem în sufletul scriitorului Bogdan Nicolae Groza! De ce-am face asta?! Simplu. În spatele unui om se ascund taine. Ele sunt evidențiate prin gesturi ori prin vorbe. Bogdan se folosește de cuvânt pentru a reda starea lui de fapt. Îi stabilește forme de exprimare mai rar întâlnite. Frumos mijloc de a se convinge de liniștea unei ordini inverse, așa cum o face în primul său volum de poezie ”Pasărea din tâmple”, apărut la Editura Grinta din Cluj Napoca, în 2006. ”Pasărea din tâmple” își cere dreptul la veșnicie, chiar dacă poetul, spre final, remarcă semenilor:

”...pasărea din tâmple de porțelan

Lasă-n mine doruri – patruzeci

ea reală

eu abstract!”

Şi vine chinuitor un adevăr spre a închide un zbor real și o poezie întregită. În acest prim volum de poezie există un strigăt acut filosofic. Cuvinte pline de miez străbat tot volumul.

În ”Evadările unui poet domestic” tipărit în 2009 la Editura Grinta, găsim un citat, care vine să confirme zbaterea filosofică din primul volum:

”Cine nu iese din Eu, n-atinge Absolutul și nu descifrează viața” - Constantin Brâncuși.

Dar ce face băimăreanul Bogdan Nicolae Groza?! A luat ”Viaţa în depăşire – spre dreapta – spre stânga...” și printr-o simplitate de invidiat, dar și cu o valoare existențială supraponderală, la purtător, constată:

”am crezut că am văzut viața cu gura deschisă

și că-i știu deja toți colții

i-am inspirat aerul, ne-am hârjonit deseori

am surescitat-o din leșin.

râdeam de ea, cu ea, prin ea, în ea,

de orice moarte îndepărtată...”

Poetul lasă în cuvânt furia unui joc de jah. Acest volum de poezie pune accent pe existență și pe timp. Realizările personale vin precum o ”cursă nesfârșită”.

Să trec însă la volumul de poezie ”Bă, Bogdanule!”, apărut la Editura Singur, Târgoviște, 2013. Aici, în loc de motto, Bogdan vine cu o poezie în care întrebarea își face intrarea:

”bătrâne

cunoști ultima versiune a vieții trăite aiurea

pe un centimetru pătrat de boabă de mac?” apoi, surprinzător de razant, face aluzie la ceea ce a fost însemnătate și la ceea ce, de fapt, există.

Am găsit o diferență colosală față de căutarea sinelui din primele două volume de poezii. Al treilea, s-ar părea indescifrabil, căutarea cuvintelor la modă precum ”cool” în răstălmăcirea generației tinere de ”şmecheri postmodernişti”.

Bogdan face și desface versul. Se ondulează poeticului dându-i un miros lejer și mișcător. Totul vine din realitatea poetului de mult apusă. Ca o aducere aminte:

”...din prea multă iubire

femeia se des-face în lacrimă”, din poemul ”Din prea multă iubire”.

Am remarcat poezia ”Dualitate”:

”Un ochi îmi râde, altu-mi plânge;

Jumătate-s apă, jumătate-s sânge...

O ureche mi-e surdă... cealaltă nu.

Un sfert sunt eu. Trei sferturi ești tu!

O parte de gând o împart cu tine,

Ce mai rămâne o ascund în mine”.

Și astfel s-a îndepărtat Bogdan de viață și de moarte. O împăcare și o înţelegere asupra durerilor oferite de poet sub forma permanentă a singurătății. Vrea să spună că orice există e un dublu între Eu și singurătate? Și oare ce principii ar accepta în condiția omului simplu? În interiorul imaginației sale știe că tăcerea e un reproș continuu și descompus în tulburări existențiale ori de acceptare.

Omul e un tragic datorită naturii sale ambivalente, care îl face să-și adune universuri imaginare și apoi să le raporteze la trăiri modice. Spune Bogdan în ”Ucide-mă-n nemurire!”:

”...iubito,

sunt vulnerabil de acum

la trăire...

hai, fă-mă dependent de tine,

și ucide-mă-n nemurire!”

de parcă nemurirea ar fi fericire, el supune impulsul spre acțiuni exterioare, ca pe o binefacere a sinelui, sau mult mai mult, ca pe o mulțumire a persoanei iubite.

Poezia lui Bogdan vine ”de la suflet la inimă”, ”singur între lume și contururi”. Am găsit o poezie cu o imagine puternică între luptă, conflict, iubire, furie și viață.

În ”Și (te) visez...”

”brusc s-a desprins din mine,

de sub tăceri pitite în secunde gravate pe piele,

o coastă inexprimabil de crudă

ce mi-a căzut apatică la picioare

am ridicat-o uimit și... surpriză

când a simțit căldura palmei

a înflorit instantaneu...”

Poeziile cuprinse în volumul ”Bă, Bogdanule!” deţin un caracter fragmentar al vieţii, al cunoașterii, al acceptării, dar mai ales al unei noi verticalități îmbrățișate de poet. Capacitatea autorului de dăruire, este colosală. Recomand cu mare drag acest autor tuturor cititorilor de poezie bună!  Vă las plăcerea de a descoperi tainele din poeziile poetului Bogdan Nicolae Groza.

Foto. Lansarea cărţii autorului Bogdan Nicolae GROZA la Biblioteca Judeţeană "Petre Dulfu" Baia Mare

                                                                           Dorina Şişu