Și despărțirile mă dor ...
Tăcerea ta îmi înghite cuvântul
ce-l vreau rostit pe verandă –
simt că sunt mai bătrân decât firul ierbii
proaspăt răsărit în spațiul iubirii
viața îmi dă putere
inima îmi răspunde azi la telefon – ești un păcătos
aud la celălalt capăt al firului
nu te mai vreau
dar ce să-i faci – viața și inima sunt încă prietene.
Toamna rece îmi destramă iubirea ...
Toamna rece îmi destramă iubirea
iar frunza cu picături de rouă
îmi face semn c-a mai trecut un veac
sunt o picătură – doar o picătură sunt
mă pierd printre frunzele călcate doar de melci
acolo întâlnesc rădăcina cărării
care mă duce spre tine în genunchi
nu mai recunosc nimic doar veacul
mă laudă și mă liniștește
deja cunosc drumul.
Trupul mi-e sec ...
Trupul mi-e sec – până și celulele mi-au murit
îmi aduc aminte de iubire
și fantezia merge mai departe
ne iubeam în frunze
fără să ținem seama că doar melcii ne mai privesc
carnea vibra pe amândoi
jos în iarbă bucăți din dragoste
se rostogoleau spre pârâu
demult n-am mai avut un astfel de sentiment
iubirile se numără și se adună
cum se numesc bucățile de iubiri?
pe jos totul este răvășit așa ca așternutul toamnei
demult n-am mai gustat din fructul iubirii
lungi sunt zilele fără de tine
dar așteptarea le întrece pe toate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu