De ce „Graiul Maramureşului” nu a publicat integral
scrisoarea de rămas bun lăsată de Octavian Butuza? Din prietenie pentru el.
Tavi merită respectul tuturora şi mai ales al jurnaliştilor, întrucît drama
prin care a trecut nu-i doar a lui, ci este a noastră, a tuturor celor care
lucrăm în mass-media. Cunoscut de toată lumea şi părăsit/abandonat de toată
lumea, după ce un sfert de secol a muncit pentru informarea opiniei publice –
merită să-l păstrăm în memorie aşa cum a fost el cu adevărat.
L-am cunoscut ca ziarist şi intelectual, i-am citit cartea
despre manipularea prin televiziune, l-am chemat să fie colaborator al ziarului
nostru (publicăm în pagina 5 ultimul său articol trimis pentru apariţie). După
ce n-a mai primit spaţiu TV pentru emisiuni, Tavi Butuza s-a repliat în scris
şi ţinea astfel legătura cu publicul său. Ne-a povestit despre durerile sale,
suferinţele fizice „insuportabile” – care în cele din urmă l-au doborît şi
psihic, pînă la soluţia nefericită de a se intoxica voluntar.
Asemenea artiştilor, între care avea mulţi prieteni (precum
a fost regretatul solist Titus Perşe), Octavian Butuza purta un suflet de actor
sensibil la publicul ale cărui aplauze şi aprecieri îl hrăneau. Pentru el,
spectacolul însemna viaţa adevărată. Aşa se şi purta, îmbrăcat impecabil, de
parcă ar intra imediat pe scenă. L-am observat de mai multe ori, avea talent de
„prezentator”, se ridica deasupra tuturora şi îi punea pe toţi în valoare. Îi
străluceau ochii atunci cînd publicul se emoţiona, aceasta-i era mulţumirea,
să-i facă pe oameni fericiţi, să lăcrimeze zîmbind.
În ultimii ani, circula prin oraş cu bicicleta, pedala
îmbrăcat la costum şi cravată. Preda ore de religie în mai multe şcoli şi
încerca, printr-un doctorat la care lucra, să-şi atingă vîrful de carieră ca
intelectual. N-a fost să fie, a părăsit scena cu o tragere violentă de cortină.
Ai întristat pe toată lumea, prietene!
Ziaristul se află într-un permanent război cu ştirile, ţelul
nostru fiind să cunoaştem ce se întîmplă în jur şi, înţelegînd noi, să-i facem
şi pe alţii să înţeleagă. Tavi Butuza a trăit la turaţie maximă, a fost în
centrul fierbinte al vieţii judeţului. Era atît de puternic, inspira siguranţă,
încît celor din afară li se părea imposibil ca Octavian Butuza să aibă puncte
slabe. A combătut nedreptatea prin dreptate, pe cei năpăstuiţi de soartă i-a
susţinut prin spectacole de caritate, a purtat stindardul meseriei pînă la
ultima frontieră, acceptînd înţelept neputinţa şi răscumpărînd-o prin propria
suferinţă.
Octavian Butuza trebuie păstrat în memoria publică aşa cum
îl cunoaştem de atîta vreme, aşa cum l-am văzut şi auzit, un jurnalist dedicat
meseriei acesteia şi slujirii oamenilor – chiar dacă salariul său, cum scrie în
scrisoarea de adio, era prea mic pentru a trăi decent. Aşa trăim cu toţii! Şi-a
pierdut speranţa din cauza bolii crunte, dar poate şi din nerecunoştinţa
noastră. La ultimele două întîlniri, spunea că durerea sa este atît de atroce,
încît nu poate pune piciorul în pămînt – şi totuşi, a venit la întîlnirea de
Ziua Scriitorului!
Tavi a scris o carte despre lumină şi iubire. Cea mai
puternică forţă din Univers este iubirea care atrage oamenii, precum gravitaţia
atrage planetele pe lîngă Soare. Cine are lumină şi iubire se multiplică în
ceilalţi, îi transformă şi pe ei. Cine iubeşte oamenii, devine mai puternic şi
uită de sine. Tavi a fost jurnalist care se uita pe sine. A scris cîteva
articole pe această temă, a înţeles că sensul vieţii sale este iubirea.
Jurnalistul nu poate întoarce lumea pe dos, dar cu forţa sa
de purtător de cuvînt al binelui şi dreptăţii reuşeşte adesea să schimbe
mentalităţi şi concepţii. Octavian Butuza a impus un alt tip de om de presă, cu
implicare în zona carităţii şi a acţiunilor umanitare imediate. Prin judeţ,
lumea ne întreba ce telefon are Octavian Butuza, voiau să obţină fie un
cărucior pentru persoane cu handicap, fie să solicite un ajutor, fie să obţină
pămîntul… Cazuri şi necazuri, radiografii în cotidian, emisiuni după emisiuni,
în care mereu proaspăt şi dispus să asculte era Octavian Butuza. Pentru ce a
făcut zeci de ani toate acestea? Pentru mai binele tuturor! Celelalte sînt
incidenţe.
Nicolae GOJA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu