Scrisoare deschisă către premierul Ilie Bolojan

„Am citit cu îngrijorare apelul transmis de echipa «Graiul Maramureșului», singurul cotidian tipărit care mai există în județul nostru. Un ziar cu peste 35 de ani de istorie, care a crescut odată cu noi, care a fost acolo în fiecare dimineață cu știri corecte, povești din satele noastre, cu oameni simpli și frumoși.

Acum, din cauza unor decizii reci și cinice care ridică prețul distribuției prin Poșta Română, acest ziar riscă să dispară. Ar fi o pierdere uriașă pentru Maramureș. Pentru cei care nu au internet, pentru bătrânii de la sate care își beau cafeaua cu ziarul în față. Pentru generații întregi care au crescut cu «Graiul» pe masă. Mă voi adresa ministrului Finanțelor și premierului Ilie Bolojan și le voi cere să intervină, pentru că aici nu vorbim doar despre o firmă, ci despre identitatea unui județ, despre memoria și vocea oamenilor noștri.

«Graiul Maramureșului» e mai mult decât un ziar, este o parte din noi. Iar eu nu pot și nu vreau să fiu martor tăcut la stingerea unei astfel de lumi și mă voi implica. Pentru că mai cred în lucrurile făcute cu suflet și cu adevăr”.

GABRIEL VALER ZETEA

Președintele Consiliului Județean Maramureș

ATENTAT LA PRESA SCRISĂ

 

În atenția prim-ministrului Ilie Bolojan

Editorii de presă scrisă din România atrag atenția că majorarea de către Poșta Română a comisionului pentru distribuirea abonamentelor la cotidiene la cel puțin 1,5 lei pentru fiecare exemplar distribuit în fiecare zi de apariție va duce la dispariția de pe piață a celei mai credibile surse de informare pentru cetățeni PRESA SCRISĂ. Practicarea unui asemenea tarif înseamnă un cost de distribuție de cel puțin 30 de lei lunar la publicațiile care apar 5 zile din 7, iar pentru cele cu 6 apariții pe săptămână prețul va fi și mai mare.

Ținem să precizăm că pe fondul dispariției rețelei de distribuție a presei prin intermediul chioșcurilor private, Poșta Română este singura care, în prezent, poate mijloci accesul publicului la presa tipărită. Or, impunerea unor tarife în mod arbitrar pentru acest domeniu atât de important pune sub semnul întrebării continuitatea apariției presei tipărite.
În prezent, pentru publicațiile tipărite-cotidiene, comisionul este de aproximativ 30% din prețul de vânzare al ziarului. Majorarea acestei taxe la 1,5 lei pentru fiecare exemplar distribuit va duce la creșterea prețului la cotidiene, ceea ce va determina, în prima fază, scăderea vânzărilor, și apoi, în mod evident, încetarea aparițiilor edițiilor tipărite. Or, acest lucru va afecta grav accesul cetățenilor la informații de interes public verificate și documentate într-o perioadă în care mediul online este asaltat de conținut fals și dezinformare. Ca dovadă în acest sens avem efectul asupra primului tur de scrutin al alegerilor prezidențiale.
În toate societățile democratice, presa scrisă este considerată garanția informației corecte.
Produsele media locale în format tipărit sunt esențiale pentru informarea corectă și consecventă a cetățenilor, pentru bunul mers al comunităților noastre.
Datorită rolului pe care îl are în societate, peste tot în lumea civilizată, presa tipărită este sprijinită de stat prin diverse măsuri.
În România, publicațiile tipărite nu beneficiază de nicio facilitate. Apariția lor se datorează eforturilor unor echipe de jurnaliști care cred în misiunea lor nobilă și care fac eforturi disperate pentru a rezista în fața prețurilor mari la hârtia de tipar, la energie, impozite și taxe mari, dar și la multe alte obstacole.
Existența publicațiilor tipărite este o condiție necesară pentru conservarea democrației și asigurarea pluralității opiniilor.
Majorarea comisioanelor pentru distribuirea abonamentelor va însemna un aport infim la bugetul Poștei Române, dar va duce inevitabil la închiderea a zeci de redacții și dispariția a mii de locuri de muncă. Și aici vorbim de redactorii și reporterii publicațiilor tipărite, de tehnoredactorii care paginează aceste publicații, de angajații firmelor de difuzare din toată țara, precum și de salariații tipografiilor. Astfel, va înceta să existe o întreagă ramură economică, una care contribuie la bugetul țării prin impozitele aferente salariilor angajaților din acest sector, dar și prin taxele și impozitele pe care le plătesc societățile care editează aceste publicații. Totodată, Poșta Română va pierde un partener de peste 150 de ani.
Peste toate acestea, cel mai grav este faptul că va dispărea cea mai credibilă sursă de informare-presa tipărită, ceea ce înseamnă un atentat la valorile democrației. O generație întreagă care are încredere mare în presa scrisă, prin entități media ce respecta cutumele presei tradiționale – vechi de sute de ani, va fi privată de dreptul de a fi informată.
E vorba de drepturi și libertăți ale cetățeanului recâștigate cu sânge la Revoluție!
Peste tot în țările cu tradiție democratică, presa tipărită continuă să aibă tiraje considerabile și un număr destul de mare de abonați. Iar acest lucru se datorează și relației corecte dintre editorii de presă și companiile naționale de servicii poștale.
Ținând cont de toate aceste aspecte, solicităm prim-ministrului al României, ministrului Cercetării, inovării și digitalizării și directorului General al Poștei Române să nu trateze presa scrisă ca pe operatorii de energie și alte utilități și să stabilească un comision pentru abonamentul la ziar astfel încât cât mai mulți români să aibă acces la informație certă, corectă și de calitate prin intermediul cotidienelor.
Ziarul Unirea – Alba
Tribuna – Sibiu
Zi de Zi – Mureș
Mesagerul – Deva
Graiul Sălajului – Zalău
Graiul Maramureșului – Baia Mare
Szabadsag
Făclia de Cluj
Mesagerul de Sibiu
Monitorul de Mediaș
Monitorul de Cluj
Transilvania Business
Gazeta de Nord-Vest
Magazin Sălăjean
Jurnal de Caraș-Severin

Semnal de alarmă: singurul cotidian print din Maramureş, în pericol din cauza comisionului majorat, perceput de Poşta Română

Cotidianul “Graiul Maramureşului”, primul ziar al maramureşenilor, cu răspîndire în toate localităţile judeţului și cu o experiență pe piață de peste 35 de ani este în pericol de a-și continua activitatea din cauza majorării comisionului perceput de Poșta Română începând cu 01.07.2025.

Ziarul Graiul Maramureşului atrage atenția că majorarea de către Poșta Română a comisionului pentru distribuirea abonamentelor la cotidiane la cel puțin 1 leu / exemplar fără TVA, distribuit în fiecare zi de apariție, va duce la dispariția de pe piață a celei mai credibile surse de informare pentru cetățeni – Presa Scrisă.

Înţelegem că toate entităţile se confruntă cu greutăţi financiare, dar pentru societatea noastră, un procent atât de mare este posibil să ducă la închiderea ziarului, în condiţiile în care suntem singurul cotidian tipărit, rămas pe piaţă în judeţul Maramureş. Comisionul majorat pune o presiune financiară şi mai mare asupra editării ziarului, în condiţiile în care guvernanţii au aprobat şi acel pachet de măsuri de austeritate care majorează TVA-ul de la 5 la 11 % pentru cărţi, ziare şi reviste.

Precizăm că Graiul Maramureşului este un ziar cu tradiţie la nivelul judeţului, informaţiile publicate sunt din domenii diverse, de interes public, fiind citit inclusiv de categoria de persoane care nu are acces la mediul online. Închiderea ziarului ar fi o mare pierdere atât pentru cititorii de la oraşe, cât şi pentru cei din zona rurală care nu utilizează tehnologiile moderne. În plus, această măsură va afecta grav accesul cetățenilor la informații de interes public verificate și documentate într-o perioadă în care mediul online este asaltat de conținut fals și dezinformare.

Pe fondul dispariției rețelei de distribuție a presei prin intermediul chioșcurilor private, Poșta Română este singura care, în prezent, poate mijloci accesul publicului la presa tipărită.

Solicităm revizuirea capitolului 3.1. litera a) comisionul de 42% fără TVA, dar nu mai puţin de 1 leu/exemplar fără TVA.

În acelaşi timp facem apel la persoanele cu funcţii de conducere în administraţia centrală, judeţeană şi locală, la parlamentarii maramureşeni, să ne sprijine în acest demers. Ani de zile am avut o colaborare strânsă în transmiterea mesajelor către populaţie. Sperăm să beneficiem de sprijinul dvs şi în aceste momente de cumpănă pentru presa maramureşeană.

 

Redacția și administrația ziarului Graiul Maramureșului

SEMNAL DE ALARMĂ

 

Singurul cotidian print din Maramureș, în pericol din cauza comisionului majorat, perceput de Poșta Română

Cotidianul „GRAIUL Maramureșului”, primul ziar al maramureșenilor, cu răspândire în toate localitățile județului și cu o experiență pe piață de peste 35 de ani, este în pericol de a-și continua activitatea din cauza majorării comisionului perceput de Poșta Română începând cu 01.07.2025.

Ziarul Graiul Maramureșului atrage atenția că majorarea de către Poșta Română a comisionului pentru distribuirea abonamentelor la cotidiene la cel puțin 1 leu / exemplar fără TVA, distribuit în fiecare zi de apariție, va duce la dispariția de pe piață a celei mai credibile surse de informare pentru cetățeni – Presa Scrisă.

Îngelegem că societatea noastră, un procent atât de mare este posibil să ducă la închiderea ziarului, în condițiile în care suntem singurul cotidian tipărit, rămas pe piață în județul Maramureș. Comisionul majorat pune o presiune financiară și mai mare asupra editării ziarului, în condițiile în care guvernanții au aprobat și acel pachet de măsuri de austeritate care majorează TVA-ul de la 5 la 11 % pentru cărți, ziare și reviste.

Precizăm că Graiul Maramureșului este un ziar cu tradiție la nivelul județului, informațiile publicate sunt din domenii diverse, de interes public, fiind citit inclusiv de categoria de persoane care nu are acces la mediul online. Închiderea ziarului ar fi o mare pierdere atât pentru cititorii de la orașe, cât și pentru cei din zona rurală care nu utilizează tehnologiile moderne. În plus, această măsură va afecta grav accesul cetățenilor la informații de interes public verificate și documentate într-o perioadă în care mediul online este asaltat de conținut fals și dezinformare.

Pe fondul dispariției rețelei de distribuție a presei prin intermediul chioșcurilor private, Poșta Română este singura care, în prezent, poate mijloci accesul publicului la presa tipărită.

Solicităm ca valoarea comisionului pentru distribuirea abonamentelor la domiciliul clientului să rămână neschimbată, conform primului semestru. Noul comision cerut de Poșta Română reprezintă aproape jumătate din cuantumul prețului la abonamentul lunar.

 

Sursa: Graiul Maramureșului 

A murit ziaristul Emil Danciu de la „Graiul Maramureșului”

Cu tristețe am aflat că a trecut la Domnul ziaristul și omul de presă de calitate Emil Danciu, zeci de ani aflându-se pe baricade la cotidianul „Pentru socialism” devenit după 1989 „Graiul Maramureșului”. Scria îndeosebi despre evenimentele rutiere întâmplate în județul nostru dar avea și o rubrică permanentă, folositoare maramureșenilor pe pagina a doua a ziarului cu subrubricile „Calendar religios”, „Astronomie”, „Aforismul zilei”, „Astăzi în istorie”, „Telefoane de interes”, „Farmacii cu program non-stop”, „Dicționar”, „Una pe zi„ sau „Bancul zilei”.

Doamna Viorica Pârja, colega dânsului, a scris pe pagina Domniei sale de facebook:

„L-am sunat in 21 mai sa-i spunem La mulți ani! De Sf. Constantin și Elena! Era si Constantin!

Se pregătea sa iasă in natura! Ii plăcea muntele ! Era născut la Cavnic! Apoi aflam ca a avut o întâmplare nefericita! Care l -a dus la spital! Și de aici a început … sfârșitul colegului si prietenului nostru, Emil Danciu! Cu care am petrecut mulți ani de presa! Făcută cu pasiune si responsabilitate! Intr-una din imagini sărbătoream 10 000 de numere Graiul MM! Era Martie 2023!

Aseara, inima lui a încetat sa bată! Prea repede s-a întâmplat! Sa ai drum lin in lumina, Emil!

Sincere condoleanțe Lenutei si fetelor tale dragi, Dana si Oana, cu familiile lor! Memorie binecuvantata!”

Iar un alt fost coleg, Radu Țolaș a scris: „Am petrecut multi ani impreuna! Ani profesionali in ale jurnalisticii! Am avut multe discutii! De la fotbal la ciuperci! Unele contradictorii!

Multe ore de teren in culegerea de informatii! Astazi am primit o veste trista! EMIL DANCIU a facut pasul spre eternitate! Dumnezeu sa ii dea odihna binemeritata!”

GDL

Scriitorul de la ziarul „Graiul Maramureșului”!

 Azi, 10 februarie, se împlinesc patru ani de când editorialele cotidianului tipărit „Graiul Maramureșului” sunt scrise, fără întrerupere, de jurnalistul și poetul Gheorghe Pârja. Multă lume îmi spune că se abonează sau cumpără ziarul pentru editorialul semnat de Domnia sa.

Temele abordate sunt diverse, de la mersul acestei lumi la felul cum ne conduc aleșii noștri, despre problemele curente ale românului de rând, despre cultură, educație, sănătate, despre orașul în care trăim, cu bunele și relele lui, despre lacrimile Basarabiei. Toate scrise cu obiectivitate, rafinament și știința unui om trecut prin viață, acordându-și condeiul la cele se întâmplă cotidian și cu perspectiva a ceea ce ne aduce ziua de mâine.

Mulțumim Gheorghe Pârja pentru că existați și că mintea vă este trează și prezentă la post! Condei neîntrerupt spre binele maramureșenilor!

                                                                                                              GDL

Graiul Maramureșului din 12 august 2023, la pagina de cultură, se face vorbire despre ”Caii lui Vasile Morar” din Chelința

 

Înaintașul

 

                                                                                       de Gheorghe Pârja

Recent, am cinstit bucuria unui drum lung în presă, adică 10 000 de numere ale cotidianului GRAIUL MARAMUREȘULUI, ziar apărut pe baricadele evenimentelor din decembrie 1989. Este un ecuson publicistic lucitor, respectat de cititori, un martor tipărit a peste trei decenii de viață tumultuoasă din Maramureș, din țară și din lume. Din respect pentru adevărul istoric, spun că ediția postdecembristă a GRAIULUI a avut un demn înaintaș cu același titlu, care a apărut săptămânal, la Sighetul Marmației, timp de 12 ani, în două rânduri( 1932 – 1940 și 1946 – 1950 ). Despre viața publicistică a ziarului sighetean, a redactorilor care au consemnat evenimentele din acea perioadă, confratele Adrian Marchiș ne-a dăruit o lucrare documentată, de mare folos pentru cei interesați să vadă cum un ziar devine martor al istoriei.

Cartea, apărută în anul 2002, la Editura Societății Culturale Pro Maramureș „Dragoș Vodă” Cluj-Napoca, se bucură de o prefață semnată de istoricul Ioan Aurel Pop, actualul președinte al Academiei Române, care apreciază acribia cu care s-a înfăptuit acest demers publicistic: „Lucrarea de față este o surpriză plăcută pentru cititori din mai multe motive. Întâi de toate, cartea este rodul muncii domnului Adrian Marchiș, vechi și cunoscut slujitor al Radioului românesc, care a lăsat, de această dată, microfonul și reportofonul departe, în favoarea condeiului, a textului scris. În al doilea rând, lucrarea este elaborată de un specialist în chestiuni de comunicare și în jurnalism, un veritabil specialist al domeniului, ceea ce este o garanție de seriozitate și corectitudine. În altă ordine de idei, dl. Marchiș reia și continuă o veche tradiție a cărturăriei maramureșene, care și-a dat măsura supremei valori între cele două războaie mondiale. Atunci s-a produs la Sighetul Marmației o emulație spirituală fără precedent, care se cuvine cunoscută și prețuită. Cu alte cuvinte, lucrarea este un elogiu adus înaintașilor, cu mijloacele omului de cultură contemporan.”

Prin această carte, confratele Adrian Marchiș aduce un omagiu făuritorilor Marii Uniri. Toți directorii, redactorii și colaboratorii hebdomadarului maramureșean au făcut parte din generația celor care au împlinit Unirea din 1918. Autorul convinge cum Graiul a avut locul său distinct în peisajul presei maramureșene de atunci, cu iradieri naționale, cum intelectualii au derulat o activitate culturală intensă. Sighetul a fost, și a rămas, o reședință culturală a ținutului, unde s-a remarcat o generație de tineri, cu studii în marile orașe ale țării, dar și în străinătate, care a marcat serios perioada interbelică a Maramureșului Istoric. În carte sunt făcute portretele unor personalități din zonă, animate de ridicarea, mai ales culturală, a maramureșenilor.

Mi-a fost dat să-i cunosc pe mulți dintre acești luminători care s-au format în jurul primei serii a săptămânalului sighetean. Din păcate, acum au devenit ilustre umbre, dar în memoria mea repere de neuitat. Cum să uit întâlnirile în Maramureș și în București cu profesorul Mihai Pop, folclorist de prestigiu internațional, încununat cu premiul Herder, care a sprijinit înființarea Muzeului maramureșean din Sighetul Marmației. Apoi dascălul Ion Berinde, un redutabil publicist până în ultimele zile de viață. Ori fostul ambasador și prefect al județului, Nicolae Vancea, frate cu Doamna Zaharia, o celebră învățătoare din oraș. Apoi profesorii Grigore Holdiș, Petre Lenghel-Izanu, Mihai Tomoiagă și pictorul Traian Bilțiu-Dăncuș.

Cartea confratelui Adrian Marchiș este o mărturie a unui timp istoric, filtrat prin pagini de ziar. Este un document prețios despre înaintașul GRAIULUI de astăzi. Mulțumim lui Adrian Marchiș că ne-a făcut legătura cu trecutul, pentru a înțelege mai bine vremea de astăzi.

Despre presa foșnitoare

 

                                                                                                    de Gheorghe Pârja

Da, presa foșnitoare, o imagine mai jucăușă, folosită de mine pentru presa scrisă, are destule suferințe de la venirea internetului pe lume. Care este bun, necesar, modern, dar are și el suficiente neajunsuri, dacă mă gândesc la frumusețea textului în limba română. Care este pusă, ea, limba română, la grele încercări. Judecați-mă pentru obișnuința mea de a savura cuvîntul tipărit, mult mai aristocrat pe hârtie, pentru mine, decât în imperiul noilor forme de difuzare. Generațiile sortite tabletei s-au conformat lecturii presei care nu foșnește. Pledoaria mea nu-i un capriciu, dar poate fi, dacă mă gândesc cum se poate tezauriza informația, articolul, poezia, romanul și alte scrieri, în suava și captivanta, fluida manieră de pe internet? Mă refer la memoria calculatorului. Deocamdată, pentru publicul larg cititor, tot biblioteca cu carte este mai sigură. Poate vor veni alte vremuri, mai răspunzătoare de tezaurul gândirii în forma miraculoasă.

Acum trăim o viață paralelă. O concurență surdă, tăcută, între foșnet și aer. Eu zic să nu ne grăbim cu aruncarea peste bord a presei scrise. Că tot invocăm țările dezvoltate. Dar ele nu au renunțat la ziare. Mi-a fost dat să văd asta la fața locului. Prin America, Germania, Franța, Spania, am cumpărat ziare de la chioșcuri de presă, elegant amenajate, în centrul marilor orașe. Generația mai cititoare pe hârtie cunoaște rostul, farmecul, confortul acestei îndeletniciri de lectură. La noi, o grabă, mânată de varii interese, a dus la fracturarea cam bruscă și derutantă a presei scrise. Am avut șansa să fiu martor la explozia tirajului ziarelor, imediat după 1989, ca apoi, ca un zbor de pasăre rănită, presa să coboare în picaj până la starea de astăzi.

Descreșterea presei românești a fost influențată și de schimbarea lumii, pe toate părțile, dar, paradoxal, au contribuit și cei care conduceau marile ziare. Într-o perioadă a mea profesională activă, am participat la întâlniri naționale, unde se discutau multe. Acolo am constatat că presa din județe nu era privită cu interes de colegii de la centru. Unul mai țâfnos, încrezut, cu gură mare, care acum a fost alungat de la un post de televiziune, ne-a spus celor de față că din cauza presei din județe nu-și poate vinde el ziarul central pe care îl conducea. Îmi spune mie: „Eu trimit în Maramureș o sută de exemplare și mi se întorc o sută și unul.” Directorii publicațiilor centrale erau secondați de mogulii de presă. Unii erau ei înșiși patroni. Noi, cei din provincie, cum ne ziceau ei, ne aveam doar pe noi. Și așa am rămas, cel puțin cei de la ziarul nostru.

Omul cu gură mare, încolo un bun jurnalist, a fost în conducerea Clubului de Presă și a semnat risipirea Agenției de Difuzare a Presei. Adică privatizarea Rodipet. Și de acolo a început ruina. Mai zilele trecute, un jurnalist de televiziune, fost europarlamentar, iar mai nou stă sub semnul întrebării pe un mic ecran, își amintește: „Niște băieți șmecheri la vremea aceea, care acum se dau mari analiști politici și mari patriarhi ai presei românești, dar care erau ca ulii, pândeau aceste chioșcuri de ziare, care au fost transformate în chioșcuri de vândut orice.”

Da, Robert, noroc cu firmele, din orașe, care mai țin în viață difuzarea. Și Poșta Română, cât mai are putere și vrere să mai ducă pe la sate. Apoi a venit criza de hârtie. La noi, celebra Fabrică de Hârtie de la Letea, care fabrica hârtie de ziar, a dat faliment. Acum prețurile au crescut peste tot, iar presa scrisă și editurile sunt în căutare de hârtie pe alte continente, cum ar fi America de Sud sau Asia. Pandemia a deplasat interesul către internet și a condus la scăderea tirajelor. Și totuși presa scrisă nu a murit, deși crizele nu o iartă. Ziarul nostru, cu har și echilibru, își duce viața cu demnitate. Știu asta deoarece i-am fost alături de la întemeiere.

Decembrie, 1989. Și are cale sigură spre cititori. Viața mea de cititor, dar și a altora, este între oglinzi paralele. Între presa scrisă și cea online. Fiecare alege ce-i place. Dar rămân definitiv scriitor la ziar. Deoarece îmi place cum foșnesc ideile pe hârtie. Despre asta mai vorbim!

Poetul Nicolae Scheianu – în recital extraordinar

 

de Gheorghe Pârja

La Iași, a avut loc, la sfârșitul lunii mai, Festivalul Internațional POEZIA LA IAȘI, cea de-a VIII-a ediție. Au fost zile minunate, polenizate de vraja cuvintelor și de adierea vechilor prietenii. Ori de închegarea unor relații culturale noi, cu scriitori din 16 țări, invitați la manifestarea de mare prestigiu din această parte de Europă. Au fost și scriitori români din centre literare ale țării. Prin poezie ne-am lecuit de pandemie, cuvintele au domolit suferințele războiului din vecini, dar au alungat și păsările cenușii ale crizelor care fac înconjurul sufletului nostru. Eram în orașul eminescian prin excelență, la umbra Teiului din Copou, unde Poetul spunea: „Poezia, trandafirul ce crește în potir de aur sufletul frumos.” Organizatorii Festivalului – poeții Adi Cristi și Valeriu Stancu – au rânduit, cu istețime și apropiere sufletească, arhitectura manifestării. Au avut loc recitaluri în licee susținute de poeții invitați, au fost discuții libere extrem de folositoare.

Dar momentul de vârf au fost recitalurile extraordinare, desfășurate pe parcursul a șase zile, la Muzeul municipal „Regina Maria.” A fost un regal liric, o consacrare, o ocazie unică de a asculta poezii de valoare, de a cunoaște autorii în direct, cu sensibilitățile lor. Așa m-am lăsat în grija clipei pentru cuprinderea ideii lirice. Poezia este înălțarea tăcerii, dar este și haosul condamnat la visare. Din suita recitalurilor extraordinare, în care am fost inclus, l-am decupat pe cel al confratelui din Maramureș, poetul Nicolae Scheianu, invitat și el la acest concert liric imposibil de uitat. A urcat pe podium ca membru al Uniunii Scriitorilor din România, calitate recunoscută recent, dar mai ales cu valoarea poeziei sale. Secondată de aprecieri critice remarcabile, cuprinse și în excelentul caiet-program al Festivalului de la Iași. Foșneau în jur cuvintele poetului Adrian Popescu, aflat în sală, despre poezia lui Nicolae Scheianu: „Un aliaj inspirat, personal, profund pe de o parte, tonalitatea oraculară a poemelor, vag biblică, atestând lecturi religioase, care au consolidat o formă mentis specifică, și, pe de alta, iluminările poetice autentice, crude, originare. Ar fi acesta cifrul, cred, propus de Nicolae Scheianu.”

Eram în sală. Aveam în mâini recenta carte a poetului care susținea recitalul extraordinar. De pe ultima copertă au prins viață cuvintele de apreciere ale lui Ciprian Chirvasiu și Viorel Mureșan. Primul vorbea despre texte cu o concentrație poetică uluitoare, al doilea despre un fenomen mai rar în poezia română actuală. Din caietul-program s-au prelins și gândurile Cameliei Ardelean, despre poezia autorului nostru, care tocmai își încheia recitalul. În timpul rostirii am surprins sala într-o atenție desăvârșită. Am notat aplauze după fiecare poem. Atunci m-am încumetat să-mi conturez, și eu, o părere fulger despre poezia lui Nicolae. În comparație cu poemele celorlalți.

Mi-am zis că lirica lui este mai greu de asociat unei mișcări literare sau unui anume canon. Este un teritoriu cucerit cu fertila imaginație și dăruit nouă cu generozitatea simbolurilor. Imaginile poeziei lui par șlefuite de ape. Am descoperit în lectura lui o sobrietate stilistică, o lecție de inventivitate, un discurs aspru, pendulând între melancolii volatile, cu subtile strategii de distilare a ideii poetice. Acolo, în sala aceea istorică, mi-am dat seama că poezia confratelui meu nu poate fi privită în față, în vremea luminii, ci colo pe la înserarea cuvântului, pentru a-i putea vedea mai bine relieful ideilor. Când poetul Nicolae Scheianu a coborât de pe podium, confrați din sală s-au grăbit să-i aducă mulțumiri pentru poemele citite. Printre ei au fost: Varujan Vosganian, Dinu Flămând, Nichita Danilov, Daniel Corbu, Radu Florescu, Valeriu Stancu, Nicolae Sava. Pe aceștia i-am auzit eu, dar au mai fost.

Și eu m-am bucurat că am fost de față, m-am simțit un om alegăduit. Reprezentanța Maramureș a Uniunii Scriitorilor din România a fost în lumină, la Iași, prin recitalul extraordinar al poetului Nicolae Scheianu. Așa este, poete: „Cei singuri, la fel ca fericiții,/ au nevoie de-o mână din înalt/ peste creștet/ de un cort ridicat pe loc sigur/ de un foc în negura nopții.”

Oare se poate critica un ziar?!

 

Această întrebare, ca orice întrebare, are  un răspuns, dar care e ”ziarul” care trebuie  să dea un  răspuns. Ferm!

    Cunosc acest ziar  de  foarte mult timp. Ce înseamnă acest lucru, ceva simplu. Mă abonam la el ca la ”Ziarul nostru”  și dacă m-am abonat la ”Pentru socialism” și nu la ”Scânteia bătrână” am fost sancționat  în ședința de partid că nu ţin cu politica statului român.

    S-a mai întâmplat ceva, domnul Herman, care era distribuitorul presei în ceanurație, ”a primit indicația să mai piardă din ziarele abonaților”. A fost și asta, dar la colțul gardului  aveam un chioșc care ne asigura  ziarul zilnic. Deci ”socialismul” se ”Pierdea” de pe atunci... dar ziarul  a rezistat, deoarece ”Minerul” de 17 ani se lupta să intre în prima divizie și apoi a apărut Viorel Mateianu, dar lunea dezbaterile despre fotbal  erau acerbă și nelipsită  și vocile care erau certe erau a lui Ioan P. Pop și alți ziariști de suflet cum ar fi Mihai Mureşan sau Ghiţă Peter. Apoi  ziarul avea corespondenți pe ing. Aurel Cioltea din Baia Sprie, din gară pe impegatul Ion Pop.

    Apoi erau ziariștii, care prezentau cultura  și învățământul, pe acolo era și domnul Vasile Iluț, care atunci  scria pe placul plebei, apoi ziariști mai ”grei” ca Ştefan Bellu, care ataca succesele industriei și a construcțiilor.

    În 1970  a apărut mișcarea ”Un bloc de locuință într-o lună”.

    Activitățile cultural sportive ale pionerilor și școlarilor, să nu uităm de tânărul ing. Nicolae Goja, care  prezenta fascinant de clar agricultura județului, făcând utilă și atrăgătoare  relatările domniei sale, de parcă era o pagină de cultură literară, nu de...floarea soarelui.

    Mai era rubrica ”Răspundem cititorilor”, care se referea la  unele impedimente care șicanau populația, dar  și atrăgeau atenția asupra noilor legi, care au apărut și interpretarea lor și ziarul avea mii de corespondenți voluntari, care  trimiteau  știri din orice localitate a județului.

    Nu-l uit pe Petria, care  poate face încă un județ Maramureș prin fotografiile sale  și domnul Szabo.  Ziarul era considerat un ”Justițiar” popular și făcea și anchete de toate felurile . În acest context  aveam și caricaturistul ziarului și se publicau  chiar și articole scrise de diferiți oameni din acest județ. Îl consideram ”Ziarul nostru” și-l vedeai pretutindeni.

    Acum al cui este acest ziar, dacă nu se face pentru noi? Eu am scris destul de rar de prin 1968 și erau lucruri care priveau o masă de oameni. Acum oamenii nu mai au la suflet pentru  această ”foaie”...

     Am încercat cu articole, ce să zic, în cinci ani au primit drept de publicare de câteva ori. Mai nou am trimis  vreo 20 de epigrame, care s-au publicat în timp dacă nu vorbeau de cei de la putere. Nu credeți că este vreun joc, dar epigramele bune nu pier, așa că am publicat 5 cărți cu epigrame și am donat chiar și bisericilor, așa că publicitatea și le asigură  singure, că nu-i așa, acest ziar nu este prea  cultural și ceea ce este grav e că nu are opinie proprie la unele măsuri, legi și alte alea ce ne fac guvernanții.

    Bine ar fi să vă aduceți aminte că  am avut  cam 10 publicații, care au dispărut și uitați-vă și în Coșul Dumneavoastră Propriu cum scad numărul de abonați și nu pandemia este de vină...

    Cu respect truditorilor ziarului nostru,

   Toma G. Rocneanu

 

 

 

 

Fotografie rară - Regretatul ziarist Ioan TOPAN de la Graiul Maramureşului alături de familie

 

GRAIUL MARAMUREȘULUI – 30 DE ANI DE ACTIVITATE

• 23 decembrie 1989 – 23 decembrie 2019 •

Ziua de 23 decembrie 1989 rămâne în istoria Maramureșului ca fiind momentul care marchează apariția ziarului GRAIUL MARAMUREȘULUI, primul în județul nostru și singurul ziar cotidian care și-a continuat neîntrerupt activitatea până azi, 23 decembrie 2019, când se împlinesc 30 de ani de la înființare.

N-a fost ușor, dar nici foarte greu, pentru că, în fiecare zi, am avut alături de noi miile și zecile de mii de cititori, care într-un final pot fi cuantificați la zeci de milioane, în decursul celor 30 de ani.

Și pentru asta, în numele tuturor ziariștilor de la GRAIUL MARAMUREȘULUI – unii trecuți într-o lume mai bună, alții în pensie, câțiva încă în activitate – și al salariaților care au activat în decursul anilor, VĂ MULȚUMIM, STIMAȚII NOȘTRI CITITORI. Fără dumneavoastră astăzi n-am fi existat.

Credibilitatea – o „rețetă” de succes

Suntem printre puținele ziare din țară care se pot mândri cu o asemenea longevitate. Specialiștii spun că doar 5% din companiile româ­nești au ajuns să atingă 30 de ani de activitate.

Foarte probabil mulți se întreabă cum am rezistat. N-a existat o rețetă anume și nici o baghetă magică, dar în tot ceea ce am întreprins a existat un echilibru.

Fie că a fost vorba de conținutul ziarului, fie de prețul acestuia. Și nu în ultimul rând, tarifele de publicitate, cele mai reduse din județ și chiar din Transilvania.

N-am căutat senzaționalul, dar am căutat informația și mai ales credibilitatea ei. N-am trecut de la o extremă la alta, iar atunci când există un colectiv redacțional format din profesioniști, adevărați oameni de condei, cu experiență jurnalistică, lucrurile au mers parcă de la sine.

Și timp de 30 de ani, n-au existat probleme pe care să nu le putem ges­tiona. Întotdeauna prioritatea noastră au fost cititorii.

Respect și prețuire

Îmi aduc aminte, cu respectul cuvenit și cu prețuire, de toți colegii mei, cu care mă pot mândri oricând și oriunde. Chiar dacă unii dintre ei au părăsit această lume, rămân în memoria noastră și a cititorilor.

Poate că ar trebui să-i amintesc, dar n-am găsit o formulă prin care să-i plasez pe toți pe primul loc și doar o simplă prezentare, în ordine alfabetică, mi se pare neînsemnată, neelocventă pentru ceea ce au însemnat ei pentru ziarul GRAIUL MARAMUREȘULUI.

Dumneavoastră, cititorii noștri, chiar dacă nu i-ați cunoscut personal pe toți jurnaliștii de la GRAIUL, i-ați cunoscut și simțit aproape prin informațiile pe care le-au inserat în coloanele ziarului, iar ei, la rândul lor, v-au simțit aproape, în fiecare zi. Chiar și atunci când, poate, n-au reușit în totalitate să se ridice la nivelul așteptărilor dvs, sau când i-ați criticat pentru modul în care au tratat un eveniment sau altul.

Internet vs. presa scrisă

Meritul nostru, dacă se poate numi așa, este că am rezistat în formatul tipărit, cu atât mai mult acum, în era digitală, când internetul este aproape la îndemâna oricui și oferă orice fel de informație, într-un timp extrem de scurt, cu un simplu click, fără costuri, fără un abonament special și fără să fie nevoie să te deplasezi la un chioșc.

Da, internetul ne-a acaparat cu totul și nici ziariștii nu pot concepe viața fără el, însă cei care încă activăm în media scrisă avem obligația și vă promitem că vom face tot ce depinde de noi pentru a vă convinge că ziarul în format print are încă viitor.

O putem face cu informații atractive, utile, echilibrate și credibile, pe care internetul, cu toate facilitățile sale, nu le oferă. Iar dacă dumneavoastră, cititorii noștri, veți avea încredere în ceea ce scriem și veți fi alături de noi, atunci totul va deveni mai ușor.

Acum, la ceas aniversar, la împlinirea a 30 de ani de activitate, colectivul ziarului GRAIUL MARAMUREȘULUI vă mulțumește dumneavoastră, cititorilor noștri, pentru faptul că sunteți alături de noi în fiecare zi.

Vă dorim CRĂCIUN FERICIT, multă sănătate și numai bine!

LA MULȚI ANI!

Autor: Vasile ILUȚ

Sursa: Graiul Maramureşului

Rămas bun Mihai Mureșan!

  Veste extrem de tristă pentru întreg sportul maramureșean. Azi s-a stins din viață, la vârsta de 73 de ani, ziaristul Mihai Mureșan. Fost voleibalist, Mihai Mureșan a fost alături de Știința Explorări timp de mai bine de patru decenii, prin articolele publicate în cotidianul Graiul Marmureșului. Sincere condoleaanțe familiei și Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Condiţia ziaristului

De ce „Graiul Maramureşului” nu a publicat integral scrisoarea de rămas bun lăsată de Octavian Butuza? Din prietenie pentru el. Tavi merită respectul tuturora şi mai ales al jurnaliştilor, întrucît drama prin care a trecut nu-i doar a lui, ci este a noastră, a tuturor celor care lucrăm în mass-media. Cunoscut de toată lumea şi părăsit/abandonat de toată lumea, după ce un sfert de secol a muncit pentru informarea opiniei publice – merită să-l păstrăm în memorie aşa cum a fost el cu adevărat.

L-am cunoscut ca ziarist şi intelectual, i-am citit cartea despre manipularea prin televiziune, l-am chemat să fie colaborator al ziarului nostru (publicăm în pagina 5 ultimul său articol trimis pentru apariţie). După ce n-a mai primit spaţiu TV pentru emisiuni, Tavi Butuza s-a repliat în scris şi ţinea astfel legătura cu publicul său. Ne-a povestit despre durerile sale, suferinţele fizice „insuportabile” – care în cele din urmă l-au doborît şi psihic, pînă la soluţia nefericită de a se intoxica voluntar.

Asemenea artiştilor, între care avea mulţi prieteni (precum a fost regretatul solist Titus Perşe), Octavian Butuza purta un suflet de actor sensibil la publicul ale cărui aplauze şi aprecieri îl hrăneau. Pentru el, spectacolul însemna viaţa adevărată. Aşa se şi purta, îmbrăcat impecabil, de parcă ar intra imediat pe scenă. L-am observat de mai multe ori, avea talent de „prezentator”, se ridica deasupra tuturora şi îi punea pe toţi în valoare. Îi străluceau ochii atunci cînd publicul se emoţiona, aceasta-i era mulţumirea, să-i facă pe oameni fericiţi, să lăcrimeze zîmbind.

În ultimii ani, circula prin oraş cu bicicleta, pedala îmbrăcat la costum şi cravată. Preda ore de religie în mai multe şcoli şi încerca, printr-un doctorat la care lucra, să-şi atingă vîrful de carieră ca intelectual. N-a fost să fie, a părăsit scena cu o tragere violentă de cortină. Ai întristat pe toată lumea, prietene!

Ziaristul se află într-un permanent război cu ştirile, ţelul nostru fiind să cunoaştem ce se întîmplă în jur şi, înţelegînd noi, să-i facem şi pe alţii să înţeleagă. Tavi Butuza a trăit la turaţie maximă, a fost în centrul fierbinte al vieţii judeţului. Era atît de puternic, inspira siguranţă, încît celor din afară li se părea imposibil ca Octavian Butuza să aibă puncte slabe. A combătut nedreptatea prin dreptate, pe cei năpăstuiţi de soartă i-a susţinut prin spectacole de caritate, a purtat stindardul meseriei pînă la ultima frontieră, acceptînd înţelept neputinţa şi răscumpărînd-o prin propria suferinţă.

Octavian Butuza trebuie păstrat în memoria publică aşa cum îl cunoaştem de atîta vreme, aşa cum l-am văzut şi auzit, un jurnalist dedicat meseriei acesteia şi slujirii oamenilor – chiar dacă salariul său, cum scrie în scrisoarea de adio, era prea mic pentru a trăi decent. Aşa trăim cu toţii! Şi-a pierdut speranţa din cauza bolii crunte, dar poate şi din nerecunoştinţa noastră. La ultimele două întîlniri, spunea că durerea sa este atît de atroce, încît nu poate pune piciorul în pămînt – şi totuşi, a venit la întîlnirea de Ziua Scriitorului!

Tavi a scris o carte despre lumină şi iubire. Cea mai puternică forţă din Univers este iubirea care atrage oamenii, precum gravitaţia atrage planetele pe lîngă Soare. Cine are lumină şi iubire se multiplică în ceilalţi, îi transformă şi pe ei. Cine iubeşte oamenii, devine mai puternic şi uită de sine. Tavi a fost jurnalist care se uita pe sine. A scris cîteva articole pe această temă, a înţeles că sensul vieţii sale este iubirea.

Jurnalistul nu poate întoarce lumea pe dos, dar cu forţa sa de purtător de cuvînt al binelui şi dreptăţii reuşeşte adesea să schimbe mentalităţi şi concepţii. Octavian Butuza a impus un alt tip de om de presă, cu implicare în zona carităţii şi a acţiunilor umanitare imediate. Prin judeţ, lumea ne întreba ce telefon are Octavian Butuza, voiau să obţină fie un cărucior pentru persoane cu handicap, fie să solicite un ajutor, fie să obţină pămîntul… Cazuri şi necazuri, radiografii în cotidian, emisiuni după emisiuni, în care mereu proaspăt şi dispus să asculte era Octavian Butuza. Pentru ce a făcut zeci de ani toate acestea? Pentru mai binele tuturor! Celelalte sînt incidenţe.

                                                                       Nicolae GOJA

„ZIUA SCRIITORULUI” EDIŢIA I, BAIA MARE

ZILELE REVISTEI „NORD LITERAR”

EDIŢIA A VII-A

BAIA MARE, 22 IUNIE 2012

ORGANIZATORI: PRIMĂRIA MUNICIPIULUI BAIA MARE, ASOCIAŢIA SCRIITORILOR BAIA MARE, REPREZENTANŢA PENTRU MARAMUREŞ A UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA, REVISTA „NORD LITERAR”

PROGRAM:

VINERI, 22 IUNIE 2012

ORA 10 - Primirea invitaţilor de către Primarul Municipiului Baia Mare

ORA 11 - SALA „EUROPA” a Primăriei Baia Mare:

- Festivitatea de deschidere şi inaugurarea „Zilei scriitorului”

- Prezentarea invitaţilor

- Alocuţiunea Primarului Cătălin Cherecheş

- Decernarea Titlului „Scriitorul anului 2012” şi a „Marelui Premiu pentru Literatură”

ORA 12 - Decernarea premiilor literare ale revistei „Nord Literar”

            La realizarea acestor activităţi îşi dau concursul: Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” Baia Mare, Facultatea de Litere a Centrului Universitar Nord, Universitatea „Vasile Goldiş” Arad – Filiala Baia Mare, Uniunea Artiştilor Plastici, Direcţia pentru Cultură şi Patrimoniu Cultural Maramureş.

            Partener media: „Graiul Maramureşului”.

Ziaristul sportiv Florin Matei s-a stins la doar 41 de ani!

  Florin Matei de la „Graiul Maramureşului” a scris sute, mii de articole sportive, în special despre rugby. Era un as în această disciplină sportivă a forţei, inteligenţei, fair-play-ului şi bărbăţiei.

   Florin Matei peste o lună de zile ar fi împlinit 42 de ani, însă Cel de Sus l-a chemat la El. Ce soartă tristă a avut, spunem noi, aici pe pământ. Însă Dumnezeu are planurile lui. Prietenul Florin Matei a fost membru fondator (1 aprilie 1999) al Asociaţiei Presei Sportive din Maramureş, preşedinte prof. Ion P. Pop. Să spunem că Florin a intrat în presa scrisă în anul 1994 când a debutat la ziarul „Clipa” condus de regretatul Radu G. Ţeposu, apoi a trecut la „Nord Magazin” , pe la Radio „Galaxia”ca pe urmă să fie fidel cotidianului „Graiul Maramureşului.

 Era un prieten bun, cultiva prietenia şi bunul simţ, era modest şi scump la vorbă deşi era tobă de carte în ceea ce priveşte anumite ramuri sportive. Se comporta exemplar cu mai tinerii colegi şi corespondenţii ziarului. Îmi aduc aminte de un meci al rugbiştilor băimăreni cu Dinamo Bucureşti iar eu nu aveam formaţiile. Imediat mi-a făcut rost de lista oficială cu jucătorii, ba mai mult m-a dus la sfârşitul meciului în vestiarul băieţilor noştri care se bucurau pentru o victorie categorică obţinută cu bucureştenii, să ne bucurăm alături de ei. Era prietenul trupei lui Apjok şi Lucaci. Se cunoşteau de atâta timp...

   Îi transmitem sincere condoleanţe familiei îndoliate, în special fetiţei lui de care era tare mândru şi îi spunem un ADIO acum când se desparte de această lume pe care el, jurnalistul FLORIN MATEI a iubit-o cu toţi porii lui! Dumnezeu să te odihnească în pace!

                                                                              Gelu Dragoş

La mulţi ani Ion P. Pop!

Astăzi 16 februarie, profesorul Ion P. Pop împlineşte 73 de ani, vârstă pe care nu o arată datorită vitalităţii, energiei şi muncii de Sisif pe care o depune zilnic în reliefarea fenomenului sportiv maramureşean. Maestrul Ion P. Pop a văzut lumina zilei în 16 februarie 1939 în Someş Odorhei, jud. Sălaj. În perioada 1946-1953 s-a îndrăgostit definitiv de limba română la Şcoala cu clasele I-VIII din satul natal şi a urmat apoi cel mai valoros liceu băimărean „Gheorghe Şincai” (1953-1956), practicând şi sport de performanţă în acelaşi timp. A absolvit „magna cum laude” Facultatea de litere, secţia limba şi literatura română – critică, teorie şi estetică literară- la Universitatea Babeş-Bolyai Cluj Napoca (1956-1961). A început în anul 1961 o carieră didactică la Ulmeni, unde a îndeplinit funcţia de profesor, director adjunct şi apoi director la Liceul din Ulmeni. Însă metafora şi vuietul stadioanelor l-au chemat înspre mass-media.

Din 1970 lucrează ca jurnalist la ziarul „Pentru Socialism”, unde deţine funcţia de redactor-şef la secţia Învăţământ-sport până la pensionare. De asemenea este fondator sau deţine funcţii de conducere în publicaţiile „Almanh”, „Glasul de Nord” şi „Graiul Maramureşului”.

În 1999 a fondat Filiala Maramureş a Asociaţiei Presei Sportive din România, fiind preşedintele acesteia şi în prezent. Este profesor asociat la Universitatea de Nord Baia Mare, la Catedra de filosofie, artă, religie şi jurnalism.

A scris nenumărate cărţi cu tematică sportivă, dintre care amintim: „Patru secunde ale unei mari victorii” (împreună cu Hristache Naum-1985); „Atunci am învins Fiorentina” (1995); „Minaur – diamant de Maramureş (1997); „Un deceniu de presă sportivă” (2010). A tipărit şi lansat primul volum din trilogia „FC Baia Mare – Generaşia Mateianu”.

De asemenea este prezent în Dicţionarul enciclopedic „Personalităţi române şi faptele lor , 1950 – 2000” de Constantin Dârţu.

Recent a fost sărbătorită rubrica Domniei sale „Basorelief” care a împlinit 40 de ani, probabil cea mai longevivă rubrică de sport de pe mapamond! Să ne trăieşti mulţi, mulţi ani de acum înainte, domnule Ion P. Pop!

Gelu Dragoş

Rubrica „Basorelief” a scriitorului Ion P. Pop la ceas aniversar

Vineri 3 februarie 2012, într-o iarnă autentică a unui Nord Românesc Statornic, rubrica sportivă şi de viaţă a cunoscutului scriitor şi cronicar sportiv prof. Ion P. Pop „Basorelief”, intră în al 5-lea deceniu de viaţă! Adică are 40 de ani şi o zi. Este cea mai longevivă rubrică de acest gen din România şi poate chiar din lume!

Poate că mă repet, dar aşteptam ziarul „Pentru Socialism”, iar mai apoi „Graiul Maramureşului” în special pentru această rubrică, deoarece numai aşa puteam să descopăr şi alte „feţe”, alte preocupări şi gânduri ale marilor campioni pe care i-a dat Maramureşul.

Cu o încăpăţânare şi forţă nemaipomenită, maestrul Ion Pop a continuat să-şi crească „copilul” numit „Basorelief”aşa cum şi-a crescut cele două fiice de care este foarte mândru. Face 40 de ani. E mult, e puţin ?! Dumneavoastră dragi cititori o să stabiliţi asta.

De-a lungul timpului a avut doar doi colaboratori permanenţi, în persoana colegului Mihai Mureşan şi a fiicei Domniei sale, cunoscuta realizatoare de emisiuni sportive la eMaramureş, Ramona Ioana Pop.

Pentru novici câteva date despre „Basorelief” sunt necesare : 3 februarie 1972 – primul număr; 26 martie 1992 – numărul 1000; 25 februarie 2010 – numărul 1850; 10 februarie 2011 – numărul 1900; 26 februarie 2012 – numărul 1950; 2 februarie 2012 numărul 1951.

Succes pe mai departe domnule prof. Ion P. Pop şi să dea Domnul să putem ciocni o cupă de şampanie la numărul 2000. Rubrica „Basorelief” şi dumneavoastră o meritaţi din plin! Vivat ! Creascat ! Floreat !

Gelu DRAGOŞ