marți, 19 iulie 2016

Poesis - Augustin Griguţa BOTIŞ

Din paradigma neliniştilor tutelare

Ca mesager al nuanţei
în anonimat te reinventezi
pentru o bucurie serenă
prin crângul de amărăciune,
ce recontextualizează stereotipurile
depăşite ale grabei,
care lasă viitorul în seama
zilei următoare...
Trecerea de la vocea omniscientă,
la vocea plină de îndoială,
prevesteşte labirintul unor
identităţi confuze
prin paradigma neliniştilor
tutelare ale trecerii repezi,
trecere ce nu te ajută
să afli „cât de a ta e moartea”
ce zâmbeşte la tâmpla îngerului...


Poate de aceea...
          Lui Vasile Radu Ghenceanu

În echilibru cu norul spre apus
simţi pământul, apa şi piatra
cum lucrează în timpul tău
purtat de cântec în sus...

Înalt în lumină sub zarea albastră
nici înşelat, nici dus nu te dai
atingerii astrului dincolo de moarte,
poate de aceea pe acest picior de plai
viu rămas-ai în inima noastră.
În lupta pe care cuvântul tău
o duce pentru a ocroti,
trăieşte convingerea că eşti ancorat
în carnea fiecărei clipe din noapte şi zi
şi chiar dacă hidoasa micime
a lumii consumeriste traversează
indiferentă suferinţa şi tristeţea întruna,
ţie îţi rămâne timp îndestul
să mori şi să te naşti până apune luna...

Cu rostiri de escortă

Blândă şi cenuşie e lumina
înţelesului pe poduri vizibile,
ca o spirală de energie
ţâşnită dintre maluri de ape.
O vopsea noroioasă e ceaţa
ce acoperă inconştientul
cu rostiri de escortă
şi miopie progresivă...
Ca pe un drum de pietre suferinde,
nemărginirea, tragicul şi fatalitatea,
rămân pe mai departe
noimele metafizice
ale destinului...


Retorica ascunsului

Dintr-o zi mai veche lucrat-a
cu viaţa şi cu moartea şi a
crezut că are toată nemărginirea
din faţa şi din spatele
nostru precum veşnicia ce
domneşte cu perdelele înalte
de ceaţă în paradoxul greenhorns...
Până şi îngerii eclozaţi
în fantezia sprinţară a visului,
cu aromă de caramele
topită pe degete,
se întreabă,
mai mult pentru împrospătarea mirării,
cum e să meargă
pe o apă fierbinte,
când ne măsurăm tristeţea
în distanţe
şi când tăcerea sună
de la un timp încolo a stele sparte
într-o beţie plutitoare
prin retorica ascunsului?

                         


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu