Frumoase, misteriose şi puternice. Aşa au fost
amantele care au trecut prin paturile domnitorilor şi regilor români, multe
dintre ele fiind la un pas de a schimba cursul istoriei ţării. Deşi nu au fost
partenerele oficiale ale conducătorilor ţării, amantele au fost stăpânele
inimilor acestora şi în multe momente din istorie pasiunea stârnită din amor a
fost mai puternică decât datoria faţă de ţară.
Se spune că în spatele fiecărui bărbat puternic
se află o femeie puternică.
Mihai Viteazul a fost unul dintre cei mai puternici
conducători pe care i-a avut Ţara Românească. Blonda Velica a fost femeia
puternică ce a stat în spatele voievodului în perioada înfăptuirii Unirii.
Velica i-a furat inima lui Mihai Viteazul când acesta ajunsese la vârsta de 40
de ani şi era căsătorit cu doamna Stanca. Velica a fost numită de Nicolae Iorga
„stăpâna prin iubire a Ardealului“ şi sintagma spune multe despre influenţa pe
care blonda a avut-o asupra marelui voievod. Velica era a doua fiică a
logofătului Ioan Norocea şi a Stanei, fiind nepoata celebrei Doamna Chiajna şi
a lui Mircea Ciobanul. A fost căsătorită cu nobilul italian Fabio Genga, despre
care cronicile spun că ar fi fost favoritul principelui Transilvaniei,
Sigismund Báthory. Cei doi s-au cunoscut
Velica a devenit femeia nedezlipită de
voievod, doamna neoficială de la
Alba Iulia. Relaţia celor doi, cunoscută în ţară, a fost
celebră în epocă şi dincolo de graniţele româneşti. Un diplomat străin,
vizitator al cetăţei, scria despre Velica pe 15 martie 1600:
„Toate
afacerile ţării le are în mână o jupâneasă româncă, măritată cu Fabio Genga, cu
care Domnul se ţine în ştiinţă tuturora şi până într-atâta încât a poruncit sub
pedeapsă de moarte soţului ei să nu aibă a face cu dânsa”.
Se spune că voieodul a fost atât de implicat în
relaţia cu blonda Velica Norocea încât o afişa peste tot. Relaţia celor doi
este amintită şi de istoricul C. Gane în cartea ”Trecute vieţi de doamne şi domniţe”
:"Fiind acum singur în Alba Iulia, singur, cuceritor, glorios,
atotputernic, nu se mai sfii a-şi ascunde dragostea; dimpotrivă, voi ca toată
lumea să ştie că Velica era a lui - un omagiu adus frumuseţei ei. O afişa, o
impunea, cerea să i se inchine lumea ca unei fete de domniţă ce era şi ca unei
Doamne ce ar fi putut fi”. Istoricii care au analizat viaţa amoroasă tumultoasă
a marelui voievod o consideră pe Velica dragostea cea mare a domnitorului.
Frumoasa de la Alba Iulia
a fost numită de Nicolae Iorga "stapâna prin iubire a Ardealului".
Mândră de relaţia cu voievodul era şi amanta. În 1599, şi-a dat singură titlul
de „Gospodja Velica” („Doamna Velica”), un titlu acordat doar soţiilor de
voievozi. Cronicarii notează faptul că Velica avea un sigiliu personal cu
figura şi pajura heraldică valahă, ca o adevărată doamnă de voievod. Se spune
că Velica nu i-ar fi fost doar amantă marelui Voievod, ci şi ”informatorul” de
care avea nevoie la curtea din Ardeal. Unii istorici consideră că amanta
voievodului a jucat un rol important în Unirea Transilvaniei cu Ţara
Românească, înfăptuită de Mihai Viteazul în 1600, prin influenţa pe care o avea
asupra lui Sigismund Báthory. Amanta cu ştiinţa domnei Stanca Mihai Viteazul nu
şi-a ferit relaţia amoroasă nici de ochii nevestei, Doamna Stanca. Pe Velica şi
pe soţul nevoit să asiste neputincios la amantlâc i-a luat cu el şi la curtea
de la Târgovişte ,
unde se afla soţia oficială. Despre nefericirea doamnei Stanca, C. Gane mai
notează: "Nu se poate să fi fost o femee fericită. Căci, oricât am dori ca
femeile acelea să fi avut suflete de oţel şi inimi împietrite în dureri, nu
putem crede că jupânesele şi Doamnele române vedeau cu inimă bună pe bărbaţii
lor stând mai mult în lagăre decât în iatacuri, şi când se întorceau acasă, mai
mult în iatacurile ţiitoarelor decât în ale lor". Spre disperarea soţiei, la Târgovişte , Mihai şi-a
impus amanta în public şi şi-a obligat supuşii să i se închine „ca unei domniţe
ce era şi ca unei doamne care ar putea fi”. După ce Mihai Viteazul a luat
drumul pribegiei, în urma înfrângerii de la Miraslău , în toamna anului 1600, despre Velica
cronicile nu mai menţionează nimic. Nu se ştie dacă amanta l-a urmat pe voievod
sau a rămas în ţară. De la înfrângerea lui Mihai Viteazul şi până la moartea
sa, despre Velica Norocea nu s-a mai auzit nimic.
Amanta
spătărească Maria Văcărescu-Ghica, ajunsă prima doamnă a ţării Maria
Văcărescu-Ghica a fost amanta voievodului Ţării Româneşti, Gheorghe Bibescu
(1804-1873), înainte de a-i deveni soţie. Cei doi au avut una dintre cele mai
scandaloase relaţii de amantlânc din istorie, ambii fiind căsătoriţi. Au decis
să divorţeze când relaţia era deja una de notorietate. Gheorghe Bibescu, domnul
Ţării Româneşti, a divorţat de soţia sa, Zoe Bibescu , iar Maria Ghica a intentat
divorţ soţului ei, spătaru Costache Ghica, fratele fostului domnitor Alexandru
Ghica . Divorţurile au fost vreme de doi ani, între 1843 şi 1845 cele mai
discutate subiecte ale vremii. După ce s-au finalizat, cei doi amanţi au putut
să-şi legalizeze relaţia care dura de ani buni şi astfel spătăreasa amantă a
devenit prima doamnă a ţării.
Nunta domnitorului Ţării Româneşti, Gheorghe
Bibescu, cu Maria Văcărescu a avut loc pe 9 septembrie 1845, la biserica „Sf.
Ioan” din Piaţa Unirii din Focşani. Căsnicia celor doi a durat 15 ani, până la
moartea Mariei Bibescu, răpusă de cancer.
Despre Maria Obrenovici se spune că ar fi jucat
un rol important în ”Monstruoasa coaliţiei” care a pus la cale abdicarea lui
Cuza. S-a spus că ar fi fost plătită cu bani grei pentru a contribui la
trădare. O altă variantă ar fi că Maria ar fi acceptat participarea la complot,
tocmai ca să-l salveze pe domnitor pe care îl păştea pericolul uciderii. În pat
cu domnitorul În noaptea de 11 februarie 1866, când complotiştii au dat buzna
în dormitorul lui Cuza, Maria a fost femeia găsită în patul lui. Cei doi amanţi
au împărţit camera alăturată de cea în care dormea doamna Elena cu copiii
soţului şi ai amantei. Se crede că Maria a fost cea care a aşteptat ca
domnitorul să adoarmă pentru a deschide uşa complotiştilor în aşa fel încât
aceştia să pătrundă nestingeriţi. Planul la care, se spune, că ar fi luat parte
amanta, era ca domnitorul să semneze forţat actul abdicării.La două zile de la
noaptea abdicării Cuza a plecat în exil, părăsindu-şi soţia şi copii. Maria
Obrenovici l-a urmat. S-au stabilit într-un prim popas la Viena. Amanta a
rămas o vreme alături de domnitorul rămas fără ţară şi putere. L-a trădat,
într-un final, înşelându-l cu un apropiat al lui Cuza. Maria Obrenovici l-a
părăsit pe Cuza în 1870, după ce deja se îmbolnăvise. A plecat la Curtea de la Berlin , unde a făcut parte
din suita împărătesei Augusta, soţia împăratului Wilhelm I. S-a îmbolnăvit de
cancer şi s-a sinucis în 1876, la Dresda. Trupul neînsufleţit a fost adus la Iaşi. Maria Obrenovici
a fost înmormântată iniţial la
Biserica Sf. Spiridon, apoi a fost mutată în cavoul familiei
Catargi, din Cimitirul Eternitatea.
Femeia cu părul roşu care l-a iubit cu patimă pe
Carol al doilea Cea mai bârfită doamnă din societatea românească de la
începutului secolului XX, considerată o femeie de moravuri uşoare, vulgară şi
indecentă, Elena a fost descrisă de mama lui Carol, Regina Maria, drept ”chipul
păcatului încoronat în şuviţe roşii”. Ea s-a descris, simplu, în memoriile
scrise în perioada exilului cu Carol, în Franţa: ”Eu sunt femeia cu părul roşu
care-l iubeşte cu patimă pe Carol”. O iubire pătimaşă şi controversată care a
făcut istorie i-a legat pe cei doi amorezi mai bine de trei decenii, în ciuda
tuturor împotrivirilor şi a problemelor întâmpinate. Despre veşnic
îndrăgostitul şi nesăbuitul Carol s-a spus că ar fi fost bolnav de priapism, o
boală foarte rară din cauza căreai avea un apetit sexual ieşit din comun.
Despre provocatoarea Elena s-a spus că ar fi fost singura care a putut potoli
poftele carnale ale principelui, fiind ea însăşi o femeie de moravuri uşoare.
Speculaţiile privind relaţia de amor dintre cei doi au depăşit limitele
imaginaţiei, atât în timpul vieţii lor, cât şi după moarte.Este esenţa vietii mele, este talismanul cel
divin şi în clipele de greutăţi este refugiul meu suprem. Această dragoste este
aşa încât nici nu pot concepe viaţa fără ea. Am o nevoie imperioasă de ea,
clipă după clipă. Îmi este indispensabilă. E carne din carnea mea. Femeia asta
îmi aduce o bucurie infinită”, spunea Carol al II-lea despre Elena Lupescu,
femeia pentru care a renunţat la tronul României. Dincolo de bârfe, zvonuri şi
supoziţii, dovezi ale unei mari iubiri rămân memoriile celor doi protagonişti.
Elena Lupescu a scris, în exilul din Franţa, ”Aventura de dragoste cu fostul
principe moştenitor Carol- dezvăluiri senzaţionale”, în care povesteşte
începuturile relaţiei cu Carol şi sentimentele ei pentru principe. Părul roşu
al Elenei şi bomboana de la
Carol Pe Carol l-a vrăjit părul roşu al Elenei, iar ea a fost
impresionată de un gest copilăresc al principelui care la prima întânire a
hrănit-o cu o bomboană. Ea avea 9 ani, iar el 19. Aşa a început povestea de
amor dintre Elena şi Carol, cu prilejul unei vizite făcute de copila Elena şi
tatăl ei la Regina
Elisabeta. ”Pe vremea aceea eu aveam 9 ani, iar Prinţul Carol
19. Cum a intrat valetul cu bomboanele, Prinţul Carol i-a luat cutia din mână
şi întinzându-mi-o mi-a zis: Ai un păr foarte frumos. Voiam de mult să te
cunosc. Brusca intervenţie ca şi complimentul copilăresc erau caracteristice
principelui. Complimentul său mi-a plăcut foarte mult, căci una dintre marile
mele vanităţi a fost părul. Mi-a spus «mănâncă» atât de brusc şi cu atâta
energie, încât fără să mai spun ceva am luat o bomboană. Nu am apucat însă să
mănânc bomboana şi Prinţul Carol mi-a oferit o alta. De data aceasta am şovăit
însă. Atunci Prinţul Carol apucă o bomboană cu degetele sale şi mi-o puse în
gură”, a povestit Elena în memorii. Aceasta a fost prima întâlnire dintre Elena
Lupescu şi Principele Carol. El şi-a continuat viaţa amoroasă aventuroasă şi
s-a căsătorit, într-un final, cu principesa Elena. Roşcata Lupescu s-a măritat
la 16 ani, cu un ofiţer, fără să bănuiască că povestea ei cu Carol va continua.
S-au revăzut în 1925.
”Poate că
nici nu ne-am fi întâlnit, dacă nu s-ar fi întâmplat să luăm parte, atât eu,
cât şi prinţul, la o recepţie în casa unui ataşat. Cum m-a văzut, prinţul s-a
apropiat de mine spunându-mi: «Aş dori mult să reluăm vechea noastră
prietenie». L-am privit lung şi văzându-l cât era de deprimat şi cât părea de
obosit, m-am înduioşat şi nu i-am putut rezista. Şi fără niciun gând, fără
să-mi treacă prin minte că mi-l voi face prieten, i-am răspuns din tot
sufletul: «Te aştept mâine în apartamentul meu». Şi aşa a început să de
dezvolte în sufltul meu de femeie sentimente noi pentru băiatul sfios care la
prima noastră întâlnire căuta să mă hrănească cu bomboane”, mai spune Elena în
dezvăluirile despre iubirea cu principele Carol. ”Chipul păcatului încoronat cu
şuviţe roşii” După revederea din 1925, cei doi îndrăgostiţi n-au mai ţinut cont
de reguli şi responsabilităţi. Hărţuiţi, urmăriţi şi huliţi, fug la Veneţia. Urmează
renunţarea lui Carol la succesiunea la tron. Carol cere „să fie şters din
registrul familiei regale şi să i se acorde dreptul de a trăi sub un alt nume”.
”Sunt tânăr. Nu mi-a fost niciodată teamă să muncesc, aşa că voi reuşi să-mi
fac o viaţă proprie”, îi transmite îndrăgostitul Carol mamei sale, Regina
Maria, într-o scrisoare trimisă de la Veneţia. Principele
renunţă la tron, spre disperarea Reginei Maria, care îl ceartă printr-o
scrisoare rămasă în istorie.
”Poate că nici nu ne-am fi întâlnit, dacă nu
s-ar fi întâmplat să luăm parte, atât eu, cât şi prinţul, la o recepţie în casa
unui ataşat. Cum m-a văzut, prinţul s-a apropiat de mine spunându-mi: «Aş dori
mult să reluăm vechea noastră prietenie». L-am privit lung şi văzându-l cât era
de deprimat şi cât părea de obosit, m-am înduioşat şi nu i-am putut rezista. Şi
fără niciun gând, fără să-mi treacă prin minte că mi-l voi face prieten, i-am
răspuns din tot sufletul: «Te aştept mâine în apartamentul meu». Şi aşa a
început să de dezvolte în sufltul meu de femeie sentimente noi pentru băiatul
sfios care la prima noastră întâlnire căuta să mă hrănească cu bomboane”, mai
spune Elena în dezvăluirile despre iubirea cu principele Carol. ”Chipul
păcatului încoronat cu şuviţe roşii” După revederea din 1925, cei doi
îndrăgostiţi n-au mai ţinut cont de reguli şi responsabilităţi. Hărţuiţi,
urmăriţi şi huliţi, fug la
Veneţia. Urmează renunţarea lui Carol la succesiunea la tron.
Carol cere „să fie şters din registrul familiei regale şi să i se acorde
dreptul de a trăi sub un alt nume”. ”Sunt tânăr. Nu mi-a fost niciodată teamă
să muncesc, aşa că voi reuşi să-mi fac o viaţă proprie”, îi transmite
îndrăgostitul Carol mamei sale, Regina Maria, într-o scrisoare trimisă de la Veneţia. Principele
renunţă la tron, spre disperarea Reginei Maria, care îl ceartă printr-o
scrisoare rămasă în istorie.
”Carol, fiul meu, aceasta este urarea de
despărţire a mamei tale: ca să poţi să nu-ţi dai niciodată seama cât de hidos
este actul pe care l-ai săvârşit şi în ce chip îngrozitor şi neomenos ai făcut
ceea ce ai făcut. Lumea este mare, sunt mulţi rătăcitori pe pământ, mulţi
nelegiuiţi, fii rătăcitori. Te duci printre ei, întoarce-ţi privirea spre cine
şi cu cine? Nici eu, mama ta, nu o ştiu. Crezi că poate să fie pentru tine o
fericire adevărată, chiar dacă pe noi ne părăseşti? Chipul păcatului încoronat
în şuviţe roşii”, scria Regina Maria în 1925.
Iar ”chipul
păcatului încornorat cu şuviţe roşii” îşi scuza relaţia imorală cu Carol
astfel: ”Este foarte adevărat că m-am ţinut strâns legată de el, dar oare care
femeie nu ar fi făcut asta în locul meu, atunci când iubeşte un bărbat cu toată
pasiunea, cu tot focul?”. Carol al II-lea devine Carol Caraiman în februarie
1926, când tatăl, regele Ferdinand a hotărât ca fostului principe să i se
elibereze un paşaport diplomatic cu acest nume. După ce s-au ascuns prin
Milano, Nizza, Monte Carlo, Cannes, Biaritz Carol şi Elena s-au stabilit la Paris. ”Ardeam de dorinţa
de a ne izola, să fim departe de toată omenirea, să nu vedem pe nimeni şi să nu
fim văzuţi de nimeni. Dorinţă legitimă de altfel la doi inşi ce se iubesc cu
adevărat” , nota Elena în memorii. În vreme ce în ţară renunţarea lui Carol la
tron a creat mari agitaţii în lumea politică, cei doi şi-au trăit la Paris o adevărată lună
prelungită de miere, deşi Carol încă o avea soţie în ţară, pe principesa Elena.
”Ce dulce-ţi pare viaţa, atunci când iubeşti şi eşti iubit” În vila de la Paris , Elena Lupescu a
aşternut pe hârtie povestea iubirii cu Carol şi sentimentele ei pentru
principe. ”Trecătorii prin faţa vilei noastre îşi închipuiesc că aceste ziduri
ascund pe o femeie rea, pe o desfrânată care a reuşit să pună mâna şi să ţină
în ghiarele sale un prinţ de viţă domnească, făcând din el o victimă a
dragostei sale. Cât este departe adevărul de toate aceste presupuneri”, scria
Elena în 1926 din exil. În vila modestă cu trei servitori şi o bucătăreasă
adusă din România, cei doi amorezi au trăit ca un cuplu normal. ”Măturăm,
ştergem praful, gătim, punem masa, spălăm vase. Este drept că şi prinţul mă
ajută de bună voie, dându-şi contribuţia lui la muncă(...) Ce dulce-ţi pare
viaţa, atunci când iubeşti şi eşti iubit. Nimic nu ţi s-ar părea prea greu
pentru gospodăria care ascunde în intimitatea ei atâta dragoste, cât ascunde
căsnicia noastră”, spune Elena în memoriile scrise la Paris. Iubire în
exil În perioada trăită la Paris
ca un cuplu normal, departe de intrigile şi scandalul din ţară, Elena a
încercat să-l facă pe prinţ fericit. Amanta recunoaşte în memorii că dorul de
Regina Maria i-a încreţit principelui fruntea în lunile din exil. Pentru a-l
înveseli pe Carol, Elena Lupescu încerca să joace rol de mamă .”Cei care nu-l
cunosc şi-l cred pe Carol rece, sfidător şi încăpăţânat ar trebui să-l vadă
serile în casa lui ce fericit se simte. Ceea ce cu adevărat îi lipseşte lui
Carol este mama sa iubită. Uneori mă văd silită să-l tratez ca pe un copil. În
astfel de momente mă cred într-adevăr mama sa şi încerc să-i îndrept gândul
spre lucruri care să nu-l îndurereze” mai scria Elena. Durerile amantei în exil
”Sunt momente în care mă simt cea mai nefericită femeie din lume. Sunt o
alungată, sunt expatriată, sunt exilată de ţara mea pe care o iubesc”, scria
Elena din exil. Dorul de părinţi şi incertitudinea viitorului o chinuiau şi pe
amantă în exil, nu numai pe principe. Elena şi-a încheiat însemnările în
caietul de memorii în perioada în care în ţară apele deveniseră şi mai tulburi.
Regele Ferdinand se îmbolnăvise şi moartea sa devenea un scenariu posibil care
nu fusese luat în calcul. Viitorul amorezilor stabliţi la Paris era din ce în ce mai
incert : ”Viitorul? Vai, nu-l pot pătrunde! Eu sunt femeia cu părul roşu care-l
iubeşte pe Carol”, scrie Elena în memorii. Duduia Lupeasca şi regele În 1930,
Carol a profitat de situatia politică instabila din ţară si s-a întors în
România. Şi-a înlăturat fiul, pe regele Mihai, şi s-a proclamat rege. Pe Elena
Lupescu a lăsat-o la Paris ,
părăsirea ei fiind condiţia impusă lui Carol pentru revenirea pe tron. Lui
Carol i s-a mai cerut să refacă căsătoria cu soţia sa pricipesa Elena, mama lui
Mihai, de care se despărţise în 1928. Se spune că hotărârea lui Carol de a
reveni în ţară a adus-o la disperare pe amanta lăsată în exil. ”Dacă m-ai iubi,
nu ai face asta. Fii cuminte. Nu mă înşela!”, îi scria Elena lui Carol după
întoarcerea acestuia în ţară. Au stat despărţiţi doar câteva luni mai târziu.
Elena s-a întors pe ascuns în România, iniţial la Sinaia , după care s-a
instalat la Bucureşti.
Se spune că povestea de dragoste a celor doi, întreruptă după
plecarea lui Carol din Franţa, ar fi fost reluată cu şi mai multă pasiune şi,
din momentul întoarcerii Elenei în ţară, nimic nu i-a mai despărţit. În 1932,
Carol îi cumpără Elenei o casă în cea mai selectă zonă a Capitalei, vilă despre
care s-a spus că a devenit centrul intrigilor din România, în timpul domniei
lui Carol.
Roşcata amantă a avut cea mai mare influenţă asupra regelui în cei
zece ani de domnia. Regele îi spunea ”Duduia”, presa o numea ”Lupeasca”, iar
cercurile politice o numeau ”eminenţa cenuşie” sau ”puterea din spatele
tronului”.”Punctul iniţial al tuturor mişcărilor sale este hotărârea absolută,
încăpăţânată, nestrămutată de a menţine strânsa legatură cu doamna Lupescu.
Oricine este împotriva acestei legături devine vrăjmaşul lui, oricine este
pentru, prietenul lui”, scria Argetoianu despre influenţa Elenei Lupescu asupra
regelui. S-a spus că focoasa roşcată a profitat de iubirea regelui pentru ea şi
l-a manipulat pe acesta să numească sau să demită miniştri, să-şi aranjeze
rudele pe care le-a instalat în funcţii înalte. S-a mai spus despre Elena că a
reuşit să strângă pe spatele amantului o avere impresionantă şi că ea ar fi
fost chintesenţa camarilei lui Carol al II-lea. ”Adieu, amour de ma vie!“ Cert
este că, atunci când Carol a pierdut tronul, Elena a rămas lângă el. Se spune
că au părăsit ţara într-un tren cu 12 vagoane, pline cu tablouri şi bogăţii.
Cuplul s-a stabilit în Estoril, Portugalia, şi după şapte ani s-au căsătorit civil
în Brazilia şi religios în Franţa. Elena era grav bolnavă la data căsătoriei şi
Carol ar fi iniţiat oficializarea relaţiei pentru a îi îndeplini eterna ei
dorinţă, aceea de a îi deveni soţie. Amanta cu părul roşu, Elena şi-a văzut
visul cu ochii la vârsta de 50 de ani devenind soţia lui Carol la 24 de ani de
la debutul furtunoasei poveşti de iubire. Elena Lupescu a primit titlul de
Principesă de Hohenzollern şi a devenit moştenitoarea averii lui Carol al
II-lea. Carol a mai trăit pînă în data de 3 aprilie 1953. La moartea lui,
ultima declaraţie de dragoste a Elenei a fost „Adieu, amour de ma vie!“. ”Aş
vrea să mor!”, a spus Elena Lupescu după ce a rămas fără iubirea vieţii ei,
însă nu s-a întâmplat aşa. I-a supravieţuit lui Carol încă două decenii în care
a refuzat să-şi refacă viaţa. La 82 de ani, s-a stins din viaţă în Portugalia
şi şi-a dorit ca cenuşa să-i fie îngropată la picioarele soţului ei. Rămăsiţele
pământeşti ale lui Carol şi ale Elena Lupescu au fost aduse în ţară în 2003. Au
fost înmormântaţi chiar în ziua de 14 februarie, amintită în memoriile lui
Carol ca fiind ziua ”împreunării”, ziua în care s-au cunoscut. Au fost
îngropaţi în morminte diferite, la o distanţă de 450 de metri, în curtea
mănăstirii Curtea de Argeş, deşi Elena ceruse în testament să fie lăsată să-şi
doarmă somnul de veci la picioarele celui pe care l-a iubit.Sursa: FACEBOOK
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu