În 1989, ne-am îndepărtat de URSS şi ne-am apropiat de UE şi
de SUA, am ieşit din democraţia populară cu partid unic şi alegeri formale şi
am adoptat sistemul de democraţie cu mai multe partide şi alegeri libere. Dar,
pe lîngă avantaje, sistemul occidental are şi dezavantaje!
Românii au aşteptat zeci de ani să vină americanii şi acum
îi avem ca reper de democraţie şi scut antirusesc. Să nu cădem însă în iluzia
că SUA au atins perfecţiunea în guvernare şi că sfaturile primite de peste Atlantic
trebuie urmate orbeşte. Soldaţii yanchei au salvat Europa, au impus principiul
autodeterminării republicane în Centrul Europei, au purtat războaie în Asia,
Kosovo şi Orientul Mijlociu, obţinînd statutul de superputere mondială. Însă pe
plan intern, SUA are probleme ca toate statele în care poporul alege periodic
şi politica o decid oamenii bogaţi. Tulburări civice apar şi în această ţară
neoliberală, democraţia devine uneori fragilă şi trebuie apărată, răsar forţe
antagonice care nu se pot reconcilia, politica bugetară intră în declin.
Echilibrul între politicile economice capitaliste şi
politica socială nu este stabil, se ivesc diviziuni între guvernanţi şi
guvernaţi. Deşi cu mult mai bogată decît a noastră, nici societatea din America
nu-i stabilă, şi acolo apar inegalităţi reclamate de cei care stau la baza
economică. În Wahington, democraţia şi pluralismul politic sînt în regres,
precum la Bucureşti. Între păturile avute şi cele paupere se nasc schisme ce se
manifestă în fel şi chip, iar democraţia este tot mai limitată, căci din ce în
ce mai mult voinţa poporului manifestată prin vot este ignorată de decidenţi şi
politicienii din vîrf ignoră voinţa majorităţii. Se consideră că majoritatea
terorizează minoritatea şi aşa se explică faptul că societatea va fi controlată
de puteri nealese de popor şi care acţionează în paralel sau chiar subversiv.
Are loc o îndoctrinare a cetăţenilor, în cele din urmă ajung
să voteze contra propriilor interese, acceptă să-şi piardă din drepturi şi
libertăţi, înfricoşaţi de viitor. Apar idei de limitare a pluralismului
politic, partidele fiind demonizate, iar statul de drept nu mai este considerat
o soluţie. Unii cer o putere decisă, aptă să acţioneze imediat. Clasa
privilegiată îi sfidează pe muritorii de rînd, iar poporul alegător nu
izbuteşte să blocheze aceste inegalităţi. Corupţia gulerelor albe şi
criminalitatea nu pot fi eliminate de justiţia democratică. Iar superbogaţii
ajung să decidă politica.
Fragilităţile democraţiei pot fi menţinute la limita
rezonabilă doar dacă societatea este unită în interese. Cetăţenii să fie
solidari în deciziile lor, căci poporul nu greşeşte nici atunci cînd aparent ar
fi aşa. Legile unei ţări trebuie elaborate în parlament, de aleşi, cu idealul
exprimat să dea legi bune pentru toţi. Doar avînd încredere în votul poporului
putem corecta excesele capitalismului.
Alegătorii au scopuri comune şi susţin un stat solidar şi
social, care lucrează pentru cei defavorizaţi de soartă. Şi în SUA, dar acest
fenomen negativ este prezent şi la noi, solidaritatea este înfrîntă, iar
ostilitatea duce la diviziune, sciziune şi în cele din urmă haos social.
Opoziţia ar trebui să arate cu degetul greşelile
guvernanţilor, doar în acest fel poate convinge poporul să-şi schimbe opţiunea.
Lupta politică extraparlamentară în stradă nu poate suplini acţiunea politică a
Opoziţiei, care devine credibilă doar dacă are dreptate.
SUA caută soluţii la diferitele realităţi politice interne
şi internaţionale şi de regulă foloseşte calea să se impună în faţa voinţei
popoarelor. Nu ajuţi o ţară şi un popor încurajînd minoritatea, alimentînd
disensiunile şi criticînd poporul român că a ales cum a ales. Căci nici noi nu
putem critica marele popor american cum a ales!
Autor: Nicolae GOJA
Sursa: Graiul Maramureşului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu