Au mai
făcut-o şi alţii
la
marginea deşertului
aşteptând
preţ de
mai multe veacuri
şi n-au
înnebunit.
Dar
eu am de gând să înnebunesc
ca
s-o pot iubi pe Amfisa
după
bunul meu plac
fără
ca vreun
vânt de-al pustiei
să-mi
poată scoate ochii pentru asta.
Să
dau de-a dura cu toate rotunjimile ei
cu
privirile acelea ruginii
să
storc din trupul ei toate închipuirile.
Din
trup
pentru
că din mintea ei de femeie
s-au
suit pe mine atâtea fantasme.
Gura
lor mi-a căutat părţile umede
ca
să mă sugă până la capăt
să
soarbă totul
şi
să mă lase aură-n jurul unui nume
singuratic
în
picioare
de
forma fostului sânge
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu