O, ce zarvă
minunată!
CRĂCIUN sau...HRISTOS?
Prof. Cornel Constantin Ciomâzgă
În ciuda aparențelor, Hristos se naște și astăzi într-o
lume, în mare parte, indiferentă față de El, ca și cea a Israelului de acum
două mii de ani. Nașterea Sa lasă inimile celor mai mulți oameni de pe fața
pământului, ba chiar a multora dintre cei botezați, mai rece decât peștera care
L-a găzduit. Dacă încercăm o privire mai profundă vom observa că cei mai mulți
dintre noi, și nu vorbesc acum de copii, nu-L așteptăm pe Hristos. Am așteptat
și așteptăm Crăciunul, dar nu pe Hristos. Am așteptat zilele libere, veselia
specifică, voluptatea cumpărăturilor, atmosfera feerică, masa bogată,
cadourile, prilejurile de a petrece, de a ne distra, așteptăm crăciunul
ca să ne bucurăm mai curând fără Hristos, dar în ziua lui Hristos. I-am
răpit, i-am confiscat darul, L-am ucis ca să ne folosim liberi, și după pofta
noastră, de acest dar. Din păcate și pentru noi, mulți dintre cei credincioși,
este tot cam la fel. Nu mai știm să ne bucurăm creștinește nu mai știm să prăznuim duhovnicește, de
aceea și noi după ce ne împlinim rânduiala prezenței la Sfânta Liturghie și eventual,
ne cuminicăm adesea petrecem la fel și laolaltă cu lumea. Ne bucurăm cu aceeași
bucurie goală găunoasă și necurată, ne bucurăm fără Hristos. El ne rămâne o
simplă referință teoretică, o convenție. Știm că e Nașterea Lui, dar
trăim ca și cum asta n-ar avea nici o legătură cu concretul vieții noastre, și
nu schimbă cu aproape nimic modul în care trăim, în care gândim și ne bucurăm.
Hristos nu este nici pentru noi astăzi, aici, acum prezent, viu în inimile
noastre și în conștiințele noastre, cum n-a fost nici pentru cei de acum două
mii de ani. Ori dacă-L simțim cumva, Îl facem, vai repede, uitat printre
sarmale, printre fripturi și cozonaci, printre flecăreli, bancuri și cântece
lumești, printre filme și shouri cât mai distractive, cu muzica la maxim. Hristos
se naște, așadar, tot singur, tot umil, și tot nebăgat în seamă. Prea
puțini magi și prea puțini păstori îl mai caută așa cum se cuvine. Prea mulți
acoperim, ascundem și facem uitată Nașterea Sa, sub multă zarvă și prea multă
gălăgie, sub multe, multe luminițe artificiale, sub sclipici mulți și sub multă
falsă și orbitoare sărbătoare. Printre toate acestea, cum să-I mai auzim
chemarea? Vrem să ne bucurăm, vrem să avem un Crăciun fericit, dar pentru ca să
ne putem bucura, pentru ca să putem fi fericiți, iată am ajuns să ne debarasăm
tot mai mult de Hristos. Nu vedem noi, a devenit tot mai important moș Crăciun cu tot cortegiul lui de sminteli
și de nebunii cu titlu de sărbătoare? Și ce fel de bucurie? „În lume era
și lumea printr-însul S-a făcut, dar lumea nu L-a cunoscut. Întru-ale sale a
venit, dar ai Săi nu L-au primit ”(Ioan 1,10). Și astăzi fecioara
Preacurata, cu greu găsește o inimă în care să poată sălășlui curăția ei, cum
nici atunci nu a aflat unde să poposească spre a-L naște pe Hristos. Cine,
oare, o mai urmează astăzi în smerenie și în curățenie feciorelnică, în
ascultare și-n dragoste, pe Născătoarea de Dumnezeu? Ce suflet mai este
pregătit azi să-L nască în sine pe
Dumnezeu?. Să-L primească în casa proprie? Pentru ei nu erau loc la han (Luca
2, 7). Dumnezeu ce ni S-a născut astăzi, a venit în lume nu ca să avem
ce să celebrăm formal și simbolic, nici pentru ca să ne dea pretext de euforii consumiste, ci pentru nimic mai puțin
decât ca să se facă fratele nostru. Hristos a venit în lume nu doar ca
să ne mântuiască, ci ca să ne facă frații Lui, ca să ne altoiască pe trunchiul
Său și să ne dăruiască viață din viața Tatălui, viață dumnezeiască adevărată; nu
închipuieli, nu legende și basme, viață dumnezeiască adevărată, nu teorie, nu
logoree predicală. Hristos S-a născut ca noi, să nu mai trăim jertfind satanei,
lumii și nouă înșine, să nu mai slujim nimicului și poate ca astfel să ne naștem și noi efectiv și
simțit în taina Duhului ca fii ai Tatălui. Scopul întrupării Lui suntem
noi, este nașterea noastră din nou pentru Împărăția cea veșnică prin baia
pocăinței, aceasta este taina cea din veac ascunsă și aceasta este vestea cea
minunată, a se înțelege prin aceasta Evanghelia, împărtășite direct din cer de
către însuși Hristos. Dar cine le mai cunoaște? Și cine le mai crede astăzi pe deplin? Cine
le mai dorește și cine le mai primește în chip autentic și curat? Câți
oare îi mai deschidem lui Hristos poarta inimii? El este colindătorul care
înlăcrimat, plăpând și tremurând de frig, stă la poarta inimii și nu zice nimic
așteaptă ca cineva să-i înțeleagă cum se cuvine vestea Sa cea nelumească și
Să-i deschidă spre a cina împreună cu El. Vei fi oare tu acela? Vom
fi, poate noi? Maica Domnului să vă umple trăistuțele cu bucuriile
râvnite! Domnul să vă țină sănătoși! Să fiți în bună înțelegere cu cei din jur!
Să vă odihniți întru toate fără tristeți și fără mâhniri, să aveți mesele
îmbelșugate și sufletele curate și de sfințenie încărcate. La mulți ani cu
sănătate!
Toate
cele bune, pentru cei ce poartă frumosul nume de Crăciun, Crucița ...!
Cu dragoste
creștinească pentru toată suflarea omenească,
Prof.Olimpia
Mureșan,L.S.R.Maramureș
Părintele Ilie Bucur Sărmășanul, Mureș
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu