Negativ

 Am pierdut încă o luptă cu mașinăriile...ieri au votat să ne scoată înafara legii. Nu a fost nici o surpriză. Aflați în minoritate, grupul nostru parlamentar nu s-a putut pune de acord cu telefoanele, aparatele de zbor și mica facțiune a motostivuitoarelor (separatiști din fire). Președintele Camerei Deputaților, un semafor din generația mai veche, a dat undă verde puterii să-și pună în aplicare planul. Practic, am devenit cetățeni de gradul 8 (primele 7 au fost revendicate sau cumpărate pe rând pentru un avantaj neînsemnat). Ce urmează? Nu știu...ne ascundem cred, fiecare unde poate- lumea oricum nu mai e la fel. Dar oare când a fost?

Nu ne mai naștem cum ar trebui, acum nu mai trăim cum am vrea, de murit nici că se pune problema... Moartea este azi un cod binar. Trebuie să înveți să mori ca să poți muri. Nu o poți face de capul tău. Riști să iei virus- toți cei cu trial-ul expirat s-au îmbolnăvit. Cei care azi ne conduc, ne folosesc cât se poate de mult: au construit garduri din oasele noastre, au făcut prelate din pielea noastră și compot din organele noastre (nu le mănâncă, știu că n-au gust bun, le lasă moștenire generațiilor ce vor veni).

Angkor Wat e la pământ. Au nivelat întreg terenul și au construit o parcare pentru propriile elite. Mai rău nu se poate, repet, mai rău nu se poate. Error...ba, se poate. Spiritele cimitirului Père-Lachaise au primit ordin să demoleze tot. Nu vor fi remunerați dacă depășesc termenul de execuție. Cei de la guvernare nu ne au la inimă- sunt răzbunători și își cunosc istoria (noi, în schimb...). Piramidele au fost dinamitate- pentru a preveni reîntoarcerea noastră ca civilizație, au presărat șuruburi și piulițe peste tot. Nilul plânge cu rugină.

Ultimul pilon este natura- nu ne-a susținut când ar fi trebuit, dar nu va plânge după noi. Nici noii puteri nu-i convine, dar ce opțiuni mai are? De câteva luni se află în grevă regală. Boilerul i-a cerut să abdice. Amână. Îi vor forța mâna. Amazonul mai are câțiva copaci rămași...(cumva tot noi am fost găsiți vinovați pentru situație).

M-am ascuns într-o crevasă a minții. Am apucat să iau câteva lucruri înainte să-mi strice hardware-ul. Am încercat să îmi cumpăr o pâine (foamea este un lucru strașnic), dar nu am Bitcoin- doar mărunțiș. Știu că voi ajunge într-un loc unde voi primi update-urile și upgrade-urile “necesare”. Asemenea naturii, amân inevitabilul...

Am ajuns la un magazin alimentar. Vânzătoarea mea favorită nu mai lucra demult acolo- în locul ei, un prăjitor de pâine (ironic, nu?). Întrebarea mea legată de acest produs al tuturor zilelor s-a lovit de un răspuns rece, mecanic:

-Negativ!

Albert Malcoeur

30.08.2018