Când ai plecat spre alte zări, copile,
Și ai lăsat căsuța bătrânească,
Și nu ai auzit scânciri subtile,
Ce parcă din pereți vor să-ți vorbească.
În urmă ai lăsat trecut și mamă,
Și poate-un tată trist și amărât,
Simțeai că bogăția te îndeamnă
Să lași în urmă tot ce e urât.
Visai palate și comori nespuse,
Visai la aur și la mulți arginți,
Dar toate sunt doar amăgiri răpuse,
Și-atunci te-apucă dorul de părinți.
Din visul tău cu aripi efemere,
Te-ntorci acasă cu un sac de dor,
Revii grăbit din alte frontiere
Și nu-ți închipui că ai tăi doar mor.
Găsești o casă cu ferestre-nchise
Și-o ușă ferecată cu zăvor,
Nu mai e nimeni, au plecat spre vise,
Să te-ntâlnească iar într-un pridvor!
Autor: Aurelia Oancă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu