Confuzia din mai toate știrile momentului referitoare la furtul din Olanda a mai multor artefacte de valoare ce aparțin antichității autohtone, în frunte cu coiful de aur de la Poiana Coțofenești, știri în care în mod greșit coiful în cauză este catalogat dacic, dă apă la moară unor contrareacții pe facebook ce fac o corecție de asemenea incorectă: aceea că coiful de la Coțofenești ar fi eminamente scitic.
Nu, nu este nici una nici alta. Mai precis coiful este getic.
Nu știm cât de mult conștientizau, sau cât de diversificat etnic era conglomeratul tribal din arealul nord tracic, cert este că grecii îi identifică generic în însemnările epocii pe locuitorii din zona Dunării inferioare sub denumirea de ,,geți". Din punct de vedere lingvistic nu se poate afirma cu precizie dacă vorbeau o limbă sau mai multe dialecte tracice. Pur și simplu nu există informații suficiente în acest sens, doar ceea ce spun izvoarele, destul de evaziv, și pe care le luăm ca atare, dar cu anumită prudență. Cu toate aceste necunoscute, arheologia a relevat însă faptul că a existat o cultură materială bine definită și localizată în spațiul dunărean pe ambele maluri, într'o perioadă de prosperitate pentru dinaștii locali, conectați cel puțin cultural cu spațiul odriz, macedonean și scitic (sec. V - III î. H.). Descoperirile arheologice de sorginte getică nu se limitează doar la spațiul nord-dunărean ci includ și nordul Bulgariei (Letnitsa, Rogosen, Vratsa, Lukovit, Borovo etc).
Până astăzi au fost descoperite 5 (cinci) coifuri princiare, având frontoane similare, decorate cu ochi apotropaici. Coifurile erau de ceremonie, fiind făurite - cel mai probabil de meșteri itineranți - din aur, argint aurit pe anumite porțiuni sau argint simplu. Din punct de vedere tipologic se încadrează în aceeași familie și putem observa în privința formei o corespondență cu coifurile de tip chalcidic, foarte răspândite în epocă. Cele cinci piese de prestigiu au fost descoperite la Coțofenești, Băiceni, Agighiol, Peretu, Porțile de fier fiind așadar răspândite pe o arie mai largă, din Moldova, Dobrogea, Muntenia Câmpia Română până la porțile Banatului, aparținând cu siguranță unor influente căpetenii locale. Trei dintre ele, cele de la Băiceni, Agighiol și Peretu, sunt parte a unor tezaure bogate, conținând și alte piese precum vase, cnemide, aplice etc.
Toreutica getică, sau nord-tracică, prezintă așadar trăsături specifice, având influențe de sorginte scitică și elenistică. Stilizarea decorativă combină elemente vegetale, geometrice și zoomorfe.
În privința bestiarului ce îl regăsim reprezentat în arta traco-getică se poate vorbi de o preluare a sa din lumea scitică, ce domina pe atunci stepa nord pontică și cu care lumea tracică se afla într'o strânsă confluență în Dobrogea și o parte a Moldovei.
Glumind, putem spune că geții erau niște traci de la periferia nordică mai ,,scitizați", mai ales că în Dobrogea chiar conviețuiau, conform izvoarelor, cu sciții și preluaseră de la aceștia deprinderi ce le defineau modul de viață (călăritul).
Totuși, de aici până la a'i elimina complet pe geți din istorie, pe motiv că sunt ,,o ficțiune", e cale lungă și total eronată, doar generatoare de senzaționalism ieftin.
C.L.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu