INIMA LUCHIANĂ
când vei uita va trebui
să mor
nu va mai fi loc nici
lume nicăieri
vei fi cu mine dincolo
de zbor
și doar iubire vei veni
să-mi ceri
și îți voi da cu-asupra
de măsură
spre-a nu-mi visa
definitiv plecarea
cuvântul meu te-a
sărutat pe gură
în gura mea să te
închidă marea
vei reveni la mine
într-o seară
să te culc în visul ce
mă lasă
numai cu tine și va mai
fi țară
să te iubesc la
Coruieni acasă.
ALTĂ ÎNDEPĂRTARE
de dragul tău voi
închide cândva porțile
vor fi lângă mine doar
stele speriate de întunecare
și ochii tăi mai senini
decât viețile sfinților
îmi vei săruta fruntea
ce a visat și iubit
genunchii pentru ultima
oară
și zilele noastre ca
florile de vară
mulți vor vorbi despre
un mort fericit
dar nu voi fi eu
CÂND LUMILE
când aripile noastre
vor fi brațe
neîncetat vom fi
împreună
pe pământ amândoi
să ne scriem viața cu
lună
inima mea se va
întoarce
să trăiască mai departe
cu tine
când brațele noastre
vor fi aripi
și cerul meu te va ține
până în lumea de mâine
până în lumile toate
pe muntele tău și în
mare
iubindu-te-n imagini și
date
FEMEIA DE LÂNGĂ INIMA MEA
tu ești femeia care mă
va întoarce acasă
Luana
inima ta va plânge
atunci plâns nelumesc și străin
ultima oară ochii
iubiți
cei mai dragi din toată
lumea asta mi-au fost ochii tăi
vor plânge pentru mine
pe mări pe câmpii
risipite senină va fi dimineața aceea
îmi voi așeza fruntea
pe rochia ta și inima
îmi va închide ochii
în toate nopțile când
n-am să mai fiu
va arde cu iarba pe
culmi
ÎN MUNȚI CU TINE
tânăr aș fi fugit cu
tine în munți
te-aș fi iubit cum
nimeni nu a mai făcut-o
primăvara grâul
neîncetat rodind
și numai din iubire
m-ai fi cunoscut
de lângă tine nu m-aș
fi desprins
n-aș fi plecat de lângă
sânii tăi
și ți-aș fi scris
sonetele pe pernă
din munți mereu m-aș fi
întors în văi
în valea ta s-ar fi
întors oceanul
pe unde mări veneau să
le numesc
să fie fiii mei cu gust
de sare
și doar sub munte să-i însuflețesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu