Astăzi, va fi un fel de altă Zi a Unirii. Una mai apăsată decît toate celelalte. Populația pare lămurită asupra situației în care se află țara. Prea o ard nedreptățile comise de conducători și de instituțiile patronate de ei și de ciracii lor. Întotdeauna, la Iași, a fost un examen. Un test în fața mulțimii ca în timpul unui vot într-un congres popular.
La Iași, au fost fluierați mai toți președinții
României. Nici la Alba Iulia, n-au scăpat de un decont al greșelilor și al
incoerenței. De Ziua Națională și de Ziua Unirii, românii își trăiesc mai
intens identitatea și își aduc aminte cine sînt și, ca, la un semn, simt
patriotic și critică dezlănțuit.
Nu suport profețiile, mai ales că au devenit un obicei
cotidian prin toate canalele de televiziune. Pun două mese, două microfoane,
patru camere și, ore întregi, o țin în flecăreli: ce va fi și cine cu cine se
va alia, cine va avea șanse și pe ce posturi și cu ce consecințe. Și se produc
comentatorii abonați, politicienii vorbiți, unii mai introduc și cîte un
ascultător și toată ziua este acoperită cu un regal de părerism despre viitor
de parcă n-am avea nici probleme și nici responsabili de existența lor.
Adică, de făptuitori politici!
De data aceasta, sunt tentat să cred, ca să nu spun
că sunt convins, că, de Ziua Unirii, nu vom avea nici megadefilări, nici baluri
populare, nici discursuri bombastice, nici politicieni înlănțuiți în horă,
dănțuind în celebra piață a Ieșilor, ținîndu-se frumușel de mînă cu sepepistele
antrenate să joace rolul dansatoarelor.
Pe o vreme periculos de caldă presimt cea mai rece
Zi a Unirii din ultimii ani. În aer, se simte o presiune. Miroase a mînie.
Parcă dă să plouă cu înjurături și cu ouă stricate. Și, de-aia, festivitățile
nu vor fi cu mitingurile politice tradiționale. După cum circulă mesajele și
mobilizările, simt că de data aceasta vor defila mulțimile. Nu știu cît de mari
sunt armatele celor nemulțumiți. Cît de mulți aleg o mică vacanță și cîți o
sărbătoare de protest? Cît de puternică va fi reacția celor care socot anularea
alegerilor pentru turul doi un abuz al CCR sub coordonarea președintelui
Iohannis pe post de mălăeț emisar bruxellez?
De data aceasta, de Ziua Unirii, nu mi-l pot imagina
pe președintele României dănțâind cu căciuloiul pe scăfîrlie și nici ținînd un
discurs în Piața Unirii din Iași. Și nici la Arcul de Triumf din București.
Nici chiar la Sibiu! Cred că-și dă seama că riscă ceva ce n-a avut parte
niciodată de cînd a început să simtă dulcea plăcere a onorurilor și a
aplauzelor. Nu-l văd nici pe buticarul de Ciolacu ieșit în mulțime. Cum să sară
de la tiktokar și patron de găinării la gesturi de curAJ? Cine și-l mai poate
imagina drept conducător de oști și patriot înflăcărat. În orice piață publică
ar apărea, Ciolacu, fără să zică o vorbă, ar stîrni rîsul și s-ar alege cu
fluierături.
De ce se feresc ei în această zi istorică?
Simplu! De frică! Știu ce-au făcut. Și-au dat seama
că populația a înțeles. Simt și ei că în aer geme o nemulțumire populară. Pricep
și ei că nu mai au sprijinul mulțimii. O ieșire a mahărilor noștri politici la
festivități ar putea întărîta mulțimile. Prezența lor poate aprinde fitilul.
Din cetățeni participanți la o sărbătoare pot face protestanți și combatanți.
Prezența conducătorilor pur și simplu ar întărîta în așa măsură încât i-ar
împinge și pe baricade.
Pentru prima dată, de Ziua Unirii mă aștept la mai
multă lume pe străzi decît la orice altă sărbătoare. S-au comis atîtea abuzuri
și s-au adunat atîtea nemulțumiri încît o zi de sărbătoare arată ca o zi de
protest.
Cred că vom avea parte de o sărbătoare revoltată, ca
un semn de „unire” periculoasă pentru caricaturile care ne conduc.
Autor:
Cornel Nistorescu
Sursa:
https://www.cotidianul.ro/dez-unirea-populatiei-de-conducatori/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu