Umbra lui Trump la Kremlin

                                  de Gheorghe Pârja

Pacea din Ucraina a fost una dintre temele de campanie electorală în America și vreme de câteva luni, republicanii, la cererea lui Trump, au blocat în Congres votarea ajutoarelor pentru Ucraina. Iar în campanie, Donald Trump a promis să facă pace în 24 de ore de la câștigarea alegerilor. S-a văzut, însă, că realitatea are alte rigori, iar ceasul american a fost fixat de ceilalți participanți la liniștea de pe front. Și a sosit și ziua așteptată. Marți, 18 martie, cei doi lideri – Trump și Putin – au avut convorbirea telefonică, mult așteptată. Tema principală, tocmai pacea din Ucraina, în final îmbunătățirea relațiilor dintre SUA și Federația Rusă. Acest moment de referință a fost precedat de multe întâlniri ale delegațiilor celor două puteri. Și am observat că de la tratativele preliminare a lipsit Uniunea Europeană, iar de la Riad, delegația ucraineană s-a întors cu traista goală.

Trebuie să recunoaștem că steagul alb a fost ridicat la Casa Albă. Încă din anul 2018, fostul secretar de stat Henry Kissinger a observat că Trump poate fi una dintre acele figure din istorie care apare din când în când pentru a marca sfârșitul unei epoci și pentru a o forța să renunțe la vechile sale certitudini. Chiar dacă nouă ni se pare un personaj atipic, care pune pe primul loc orgoliul american. De aici a început lansarea lui Trump în politica lumii. Și-a pus în gând să oprească imediat războiul și să testeze relațiile cu Federația Rusă. Aceasta a fost obsesia multor președinți americani. Trump a pornit o ofensivă în condiții specifice, adică în stare de război.

A început, nefiresc, cu pedepsirea lui Zelenski pentru că nu i-a oferit lui Trump date compromițătoare despre fiul lui Biden, despre afacerile acestuia în Ucraina. Și trebuia pedepsit pentru buna colaborare cu administrația Biden. S-a mers până la înlăturarea președintelui ucrainean de la putere și înlocuirea lui cu un președinte care să accepte condițiile americane și să fie pe placul lui Putin. Care îl ademenește pe Trump cu o nouă Ialtă. America atacă Ucraina că nu vrea pacea și laudă Rusia că vrea să negocieze. Și după convorbire, Kievul s-a trezit cu drone kamikaze, americanul punând semn de egalitate între agresor și victimă și prezentând agresiunea rusească drept un conflict între fostele republici sovietice. Adică cei din conflict sunt egal vinovați.

Nicio diferență între victimă și agresor. Așa, umbra lui Trump este ocrotită la Kremlin. Din știrile adunate pentru acest text, rezultă că locatarul de la Casa Albă pare a fi devenit marioneta lui Putin, dar se rățoiește la aliații din Europa ca la niște vasali. Ucraina a acceptat marțea trecută propunerea americană de încetare a focului pentru 30 de zile. Și Putin a fost de acord doar parțial, trimițând ploaia de drone spre Ucraina. Condițiile de pace ale lui Putin sunt îndrăznețe și ferme. America trebuie să garanteze includerea teritoriului numit Crimeea în Federația Rusă. Dar Crimeea e de mult acolo! Sunt și pretenții față de teritoriile ocupate de armata rusă. Ori să fie alipite Rusiei, ori să devină republici autonome, evident cu influență rusească.

Angajându-se într-un acord propus de americani, rușii speră să deschidă calea către negocieri directe cu americanii, care să lase Ucraina în poziția nefericită de a accepta tot ce i se dictează. Trump să fie de acord cu reducerea sau ridicarea sancțiunilor. Ochii lui Putin s-au îndreptat spre portul Odesa, declarându-l teritoriu rusesc. Eu știu că în istorie scrie altfel. Dacă Rusia se face stăpână pe acest port, ne vom învecina cu rușii. Care în ultimul timp au recurs la un desant față de România prin Dughin, Peskov sau Medvedev. Apoi Putin a sugerat domnului american să-i îngăduie să cuprindă în fel propriu Marea Neagră. Nu știu ce i-a spus Tramp la telefon, dar propaganda rusă este activă în Marea Neagră.

Pentru Putin, relațiile internaționale nu au sens dacă nu sunt relații de putere, iar cel care are puterea cea mai mare trebuie să câștige. N-ar fi de mirare dacă Moscova ar reveni asupra pretențiilor formulate în 2021, privind retragerea NATO în granițele din 1997, unde se află și România. Așa ar lăsa statele est-europene fără umbrela Alianței, deci în sfera de influență a Rusiei. Această viziune a Moscovei nu este nouă. Ceea ce este nou este că Putin a găsit un partener entuziast în persoana președintelui american, iar Ucraina ar putea fi doar o etapă în jocul geopolitic al Kremlinului. Este vizată Uniunea Europeană, care este o putere economică, nu și una militară.

Negocierile privind încetarea focului, cu documente scrise, vor avea loc duminică în Arabia Saudită. Vom fi atenți la filmul evenimentelor și la umbra lui Trump la Kremlin. Dar și cea a lui Putin la Casa Albă. Mare bătaie pe sferele de influență. Unde se află România în acest joc?