Orizontul de iarnă
A scăpat iarna de sub control! Cu șoldurile în mâini și mâneci scurte, desculță, cu fusta-n brâu, aleargă bezmetică și albește totul, inclusiv Orizontul. Ce facem cu Orizontul? Iată că, după multă vreme, Orizontul se întoarce. Tineri de bătrâni, realizăm Orizontul la Orizont acasă.
În iarna ciudată ce ne(greu) încearcă, mergem agale, parcă fără speranță, cu ger politic fără precedent, spre un verde, pe care-l dorim, cât mai aproape.
În zodia urâțeniei frumosului fiind, ca o umbră imensă, albă, iarna se-așază sănătos pe bulevardele spinărilor.
De pe marginile zdrențuite ale speranțelor visăm verde, of, nu verdele legionar, ci verdele dumnezeiesc, fără globalism și satanism.
În ger, cu mâinile-n sân, încercăm să îmblânzim singurătatea și sărăcia ce ni se așază pe fruntea inimii. Ne șoptim deseori în barbă : ce bine era când era rău, dar Orizontul freamătă înaintea nașterii!
Cum copacii se-apleacă să-și mângâie umbra, la fel și noi, cu pălăria în mână, ne aplecăm, doar suntem supușii aleșilor, să cerșim ceva normalitate.
Liberi în sclavie, ori sclavi în libertate, alegem ce nu trebuie și ne văităm când suntem bătuți, furați, umiliți, cu Orizontul călare pe noi.
Dincolo de tăceri și-n neodihna tăcerilor, Orizontul ridică sprânceana :
- Ce proști sunteți, mă!
Dăm foc și ni se dă foc frumosului pentru o beznă ucigașă, o beznă ce-ntunecă Orizontul fragil.
Sângele vinului curge, se scurge și ne curge pe caldarâmul călcat în picioare de noi și de toți neaveniții. Și iarna nu mai poate fi strunită. Albul ei, forțat, înțeapă ochii mai rău ca săgețile gerului, dar, atenție, vine Orizontul!
- Hai odată, maestre!
În „ibricul" de 6 februarie, se zămislește un nou, dar destul de vechi, Orizont.
Puiu RADUCAN
11022026 B. Olănești
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu