Neliniște,
nestatornicie,
necredință
și mă prinde-un dor de ducă
dor de ceva, dar nu știu ce
dor de a călători
dor de a mă goli
de-ale mele păcate
de mândrie și de moarte
dor de-o-înstrăinare
de părinți și rădăcini
într-o lume străină
unde nimeni nu mă vede
unde nimeni nu mă-aude
unde infinitul șade
sus, în vârful muntelui
pe fundul prăpastiei
să ascult glasul pustiei
și chemarea veșniciei.
Ștefan Popa,
Cluj-Napoca, 08.02.2026
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu