Vioara și-a început urcarea
înspre refrenul zorilor
care-și veghează timpul
verdelui-miracol. Abia, apoi,
va aduna boabele de catifea albastră
și le va împleti în cunună
să fie limpezime în rugăciune.
Noaptea deja își pregătește
adormirea între nuferi - vals întru Hristos...
Cărarea gândului smerit
își leagănă amintirile
unui răsărit - de dragul
întâiului colind
rostit de curcubeul netrist
chemat să aducă daruri
de stele și mir întâiului
zâmbet - iubire
te voi sădi între
anotimpul scăldat și ecoul clipei
- toate cunună de albastru și
fericire eternă...
VASILE BELE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu