E tragi-comic cum statele ”civilizate” ale lumii au început să se răstească la Iran pe motiv că a crescut prețul la pompă din pricina ”blocării strâmtorii Ormuz”.
Rețineți: potrivit elitelor occidentale (cu câteva
mici excepții), principalii vinovați ai crizei energetice nu sunt Statele Unite
și Israelul, ci membrii regimului de la Teheran care încă nu au apucat să fie
asasinați. O spune inclusiv președintele României, Nicușor Dan, autorul unei
somații dure la adresa Iranului. ”Deschideți strâmtoarea Ormuz sau vă rup cu
bătaia”, pare a amenința șeful de la Cotroceni, dispus să mizeze până-n pânzele
albe pe cartea războinică a administrației Trump.
De la vorbe până la fapte, rămâne totuși o cale
foarte lungă. Chiar dacă 21 de state și-au arătat până acum disponibilitatea de
a lua ”măsuri adecvate” pentru menținerea libertății de navigație prin
strâmtoarea cu pricina, e foarte greu de spus cum se va realiza, practic,
dezideratul lui Trump. Cine va risca să devină țintă ușoară pentru tirurile
iraniene, aflate la mică distanță de orice navă suficient de ”îndrăzneață”
încât să-și facă apariția în zonă? Poate ne explică Nicușor Dan. Poate că-i
pregătit să trimită flota noastră în Golf, în frunte cu bricul Mircea și
submarinul Delfinul (tras la mal de aproape 30 de ani).
Sau poate că americanii vor să scoată castanele din
foc cu mâinile altora, ca de obicei. După ce s-a rățoit puțin la aliații din
NATO și i-a catalogat drept ”lași” (deși ”găini speriate de bombe” ar fi fost o
variantă mai bună), Trump respiră acum ușurat. Mai ales că în joc a intrat și
România, umăr la umăr cu Regatul Unit, Franța, Germania, Italia, Olanda,
Japonia, Canada, Australia, Republica Coreea, Noua Zeelandă, Danemarca,
Letonia, Slovenia, Estonia, Norvegia, Suedia, Finlanda, Cehia, Bahrain și Lituania.
După cum se observă cu ochiul liber, dintre țările arabe care au cumpărat în
ultimii zece ani armament de peste un trilion de dolari din SUA, doar Bahrain
și-a manifestat intenția de a patrula prin strâmtoarea Ormuz. Un gest care
spune multe despre incapacitatea aliaților lui Trump din Orientul Mijlociu de a
face față unui război cu Teheranul. Daunele ar fi mult prea mari și
ireparabile.
De toată jena este încercarea lui Nicușor Dan de a
muta culpa noilor prețuri din benzinăriile românești pe umerii Teheranului. Ca
și ultimatumul dat lui Khamenei de a înceta imediat ”amenințările, amplasarea
de mine, atacurile cu drone și rachete și orice alte tentative de a bloca
traficul comercial prin zonă”. Băi, ej prost?!
Așa cum anticipam zilele trecute, Casa Albă va
încerca să convingă opinia publică din Europa și din America de faptul că toate
necazurile prezente și viitoare se datorează exclusiv regimului de la Teheran.
Iar o intervenție în forță se impune, alături de trulele SUA și Israel,
întrucât în caz contrar vom asista la un dezastru economic. Cu Europa în prima
linie, printre cele mai mari victime.
La nivel de ”știri neconfirmate” (dau mai degrabă
fake-uri propagandistice de pregătire a pasului următor, ”Europa se află sub
asediu!”) se încadrează atacarea unei baze americano-britanice din Oceanul
Indian cu două rachete balistice iraniene. Și așa-zisa propunere a Moscovei ca
Rusia să înceteze livrarea de informații satelitare către Teheran, la schimb cu
un gest similar al SUA față de Ucraina. Deloc întâmplător și apelul lui
Caramitru jr către aliații NATO, de a ”rezolva final cu Iran și Rusia”, pentru
că în caz contrar ”nu există securitate pentru nimeni”.
Cu cât va crește prețul energiei în România și în
Europa, cu cât nivelul de trai se va deteriora, cu atât se vor înteți
presiunile Statelor Unite ca aliații lor ”lași și nerecunoscători” să intervină
direct în războiul cu Iranul.
Autor:
Adrian Onciu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu