Când m-am mutat unde locuiesc și acum, corcodușul de la geamul meu era un pitic, nu avea înălțimea de doi metri. Anii au trecut, numărați în câteva decenii, și corcodușul pitic este acum unul foarte mare. Impresionant de mare. A crescut sub ochii mei, motiv pentru care îmi este foarte drag. În ani de secetă, i-am dus apă. Sub corcoduș, s-au aciuat, de câțiva ani, niște mierle. Astă-iarnă, când era gerul cel mai ger și neaua cea mai mare, m-a strigat de pe balcon o pereche de mierle. Și le-am tot hrănit cât a fost gerul de mare. Când uitam să le pun mâncare, mă sfădeau pe limba lor. Acum, în plină primăvară, după ce au trecut de greu, parcă vor să-mi mulțumească. Dis-de-dimineață, sunt trezit de trilurile mierlelor, iar florile de corcoduș îmi bat în geam cu petalele lor aduse de vânt. Ehei, prieteni, viața încă poate fi frumoasă!
Text și fotografie de Alec PORTASE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu